Idei afaceri

[Alina Bratu]

Idei de Afaceri: CRESTEREA PREPELITELOR Japoneze - cea mai profitabila investitie din Romania la ora actuala

29	de Redactia Idei De Afaceri la 28 Ian. 2014

Tags: prepelite japoneze, cresterea prepelitelor japoneze, cresterea prepelitelor,

Poate ca va vine greu sa credeti acest lucru, dar haideti sa vedem cifrele: dintr-un ou de prepelita pentru incubat, care va costa 0,6 lei, obtineti o prepelita care, de-a lungul perioadei ei de fertilitate (de cca 10 luni), va face in jur de 300 de oua, pe care le puteti vinde cu 0,3 bucata.

Asadar, 90 de lei incasari din care, dupa ce scadeti toate cheltuielile cu incubarea, hrana, apa, energie electrica, ambalare etc., va ramane un profit curat de cca 60 de lei.

Asadar, o investitie de 0,6 lei si un profit de 60 de lei, in doar 10 luni, pentru fiecare prepelita. Adica de peste 100 de ori suma investita!

Daca o singura prepelita va aduce 60 lei/an,
ganditi-va ce inseamna sa aveti 1.000 de prepelite!


1.000 de prepelite incap intr-o baterie etajata ce ocupa la sol doar 2 metri patrati.

Este o afacere cu o profitabilitate incredibila, care, in plus, mai prezinta si alte avantaje pentru dvs.:

1. Puteti demara cresterea prepelitelor cu o investitie de doar cateva sute de lei, fara nicio exagerare (o investitie medie este undeva in jur de 400-500 de euro);

2. Va puteti ocupa de aceasta afacere chiar daca nu aveti niciun fel de experienta prealabila;

3. Obtineti profit inca din prima luna, un profit echivalent cu dublul salariului mediu net pe economie! (vedeti calculele de mai jos)

Descoperiti cum puteti demara aceasta afacere cu o investitie de doar 300 de lei!
http://ideideafaceri.manager.ro/arti...uala-5344.htmlAutor: Redactia Idei De Afaceri

[Alina Bratu]

Ferma de afine – o afacere agricolă cu profit garantat din exporturi

agrointel.ro » « 23-05-2014
Fermele de fructe de pădure au devenit tot mai numeroase în România, chiar dacă cea mai mare parte a vânzărilor nu se face pe piața internă, iar profitul producătorilor este dependent de exporturi. Un astfel de business a clădit în Dâmbovița Radu Cristian Săracu, primul fermier din județ care a investit într-o fermă de afine.
Plantația de afine a dâmbovițeanului se întinde pe o suprafață de 7,5 hectare și a fost înființată din fonduri europene neramburasabile obținute de fermier prin Măsura 112. ”Am început proiectul acum cinci ani. Apoi terenul l-am achiziționat în urmă cu 3 ani și jumătate, prezentând autorităților locale un plan de afaceri, după care am depus un proiect pe Măsura 112. Am așteptat cam opt luni până a fost aprobat, iar după un an de la depunerea dosarului, am semnat contractul de finanțare. A urmat implementarea”, a declarat Radu Cristian Săracu pentru trustul regional Incomod Media.


Agricultorul spune că a întâmpinat rezistență din partea localnicilor care la început nu au susținut transformarea acelui teren – accident, de altfel, într-o plantație de fructe de pădure. Astăzi, vecinii din sat se gândesc și ei să se apuce de o afacere similară în agricultură, în paralel cu livezile tradiționale de măr și de gutui.
Chiar și cu finanțarea semnată, investitorul în agricultură a avut apoi de furcă la accesarea creditelor prin bancă, fără de care nu ar fi putut să strângă totalul de 3,5 milioane de lei cât a cheltuit pentru înființarea fermei de afine cu toate facilitățile, inclusiv cu sistemul de irigații pus la punct. În 2013 a reușit să se apuce de plantat.
Producție de 10 tone la hectar
Soiul de afine ales de dâmbovițean a fost bine gândit să fie unul care să se coacă în lunile august-septembrie. Opțiunea a fost dictată de faptul că în zonă sunt multe livezi, iar în lunile anteriore i-ar fi fost imposibil să găsească 70-100 de zilieri care să recolteze fructele de pădure. Acum stă liniștit că peste doi ani, când plantația va intra pe rod, nu va avea dificultăți în a găsi culegători pentru cele circa 10 tone de afine pe care le așteaptă de pe fiecare hectar.
Producția fermei de afine bio va lua, în primii ani, drumul Germaniei și Olandei, dar Radu Cristian Săracu speră ca fructele sale să își găsească, cu timpul, loc și pe piața internă. Chiar și așa, nu se plânge, pentru că speră să își scoată rapid investiția și atât timp cât reușește să își vândă complet recolta, chiar și la export, profitul îi este garantat!

[Alina Bratu]

[Alina Bratu]

O afacere rentabilă: un clujean face profit de 500.000 de euro din cătina albă

agrointel.ro » « 14-04-2013
Odata cu debutul crizei financiare profitul s-a mutat in agricultura, mai exact in cultura de catina alba. Asa a ajuns clujeanul Ioan Morar sa numere afaceri cu mai multe zerouri si un profit de aproape jumatate de milion de euro.
Ioan Morar, 39 de ani, a aflat de cultura de catina alba in 2005. Un an mai tarziu pornea propria sa afacere cu 5 hectare cultivate cu catina alba. Investitia in amenajarea unui hectar de pamant a fost de aproximativ 10.000 de lei.


“De catina alba am aflat inca din 2000-2001, dar in urma cu opt ani am avut posibilitatea sa particip la cateva targuri de profil in UE unde am inteles importanta aceste culturi si totodata sa observam nisa pe piata din Romania”, explica Ioan Morar pentru wall-street.ro.
A ales acest tip de cultura dintr-un motiv simplu – rentabilitatea. Anual se poate obtine un profit net de 20.000 lei la hectar, in afara investitiilor realizate in materialul saditor.
“Cultura de catina este o afacere pe termen lung , cu o durata de viata de 25 de ani, investitia se amortizeaza imediat ce intra pe rod, dupa care pana la 25 de ani este doar pe profit. Lucrarile si investitiile sunt minime – 2 coase anuale si recoltatul”, spune Morar.
Materialul saditor a fost cumparat atat de pe piata interna, cat si din strainatate. In prezent, Ioan Morar are propria pepiniera.

In acest moment, agricultorul clujean detine o suprafata cultivata de 40 de hectare in Mures, Bihor, Botosani, Aiud si Bistrita si isi propune pentru acest sa infiinteze 100 de hectare de cultura de catina. Costurile pentru infiintarea unui hectar de catina se ridica in acest an la 3.200 de euro.
Anul trecut Ioan Morar a obtinut o recolta de 10 tone la hectar, intreaga productie fiind exportata in special in tarile nordice. Fructele de catina se pot valorifica sub forma de suc, sirop, nectar, gem, marmelada.
Investitiile bugetate pentru acest an vizeaza cresterea numarului de plantatii, omul de afaceri avand in derulare cateva proiecte prin fonduri europene, in conditiile in care interventia statului in sustinerea micilor agricultori este “minor”.
“Statul daca iti da cu o mana iti ia cu alte zece. Sloganul nostru este ajuta-te singur si fa ce poti si nu astepta nimic de la altii. Ajutorul statului pentru agricultori este minor, noroc cu subventiile APIA si cu alte programe comunitare”, spune Ioan Morar.


Catina alba este originara din Asia Centrala si contine un fruct ce contine de 10 ori mai multa vitamina C decat citricele. Fructele sunt utilizate in industria alimentara, farmacie si silvicultura. Cel mai valoros este uleiul obtinut din fructele de catina, cautat in industria alimentara, cosmetica, farma.
http://agrointel.ro/7100/o-afacere-r...n-catina-alba/

[Alina Bratu]

Cultura cea mai profitabilă a anului 2014: 24 tone de fructe și un profit de 20.000 de euro pe an la un hectar

Autor: StiriAgricole.ro
31.12.2014 Legume şi fructe, Producție vegetală, Recomandări

Profitul este cel care face diferența în alegerea unei culturi, mai puțin tradiționale, de către agricultorii români care se orientează spre culturi care se pretează mai bine atât zonelor climatice, cât și a posibilităților de valorificare ulterioară. Lavanda, cătina, zmeura, aronia, coacăzele și, mai nou, goji ocupă primele locuri în preferințele românilor.
Cu performanțe departe de a fi egalate, cultura anului 2014 este cultura de cătină. Din cultivarea cătinei, profitul obținut plasează planta pe primul loc în sezonul de anul acesta. Fermierii care au avut inspirația să cultive cătină au obținut un profit de aproximativ 20.000 de euro la hectar.
Cultivarea cătinei. Producția ia drumul Occidentului sub formă de fructe proaspete, congelate sau de ulei
În județul Arad, găsim cea mai mare cultură de cătină din țară, de 16 hectare. Cultura de cătină a fost înființată în urmă cu 5 ani, ajungând în anul 2014 la o producție record de 24 de tone pe hectar. Deoarece costurile de producție sunt relativ mici, iar prețurile de vânzare sunt mari, cultura de cătină este una dintre cele rentabile culturi pomicole.
Fermierul Alexandru Vulpe este de părere că o astfel de cultură te poate îmbogăți. Ai nevoie de teren și de o investiție inițială de aproximativ de 7.000 de euro, potrivit stirileprotv.ro. De pe 8 hectare se recoltează într-un an bun 192 de tone de cătină, iar câștigul este de 90 de cenți pe kilogram. Așadar, după un sezon, un om gospodar poate să cîștige peste 170.000 de euro.

„Amortizarea poate fi foarte rapidă, asta însemnând că de la prima producție se pot amortiza costurile de înființare”, spune Alexandru Vulpe, potrivit stirileprotv.ro.
Producătorii spun că fructe de cătină pot fi o adevărată mină de aur, mai ales că piețele de desfacere europene sunt tot mai avide. Industria alimentară se află pe un trend de înlocuire a vitaminei C sintetice cu vitamina C din sucul de cătină.
Cătina conține mai multă vitamina C decât citricele și, în plus, este un foarte bun antioxidant. Tocmai de aceea, cătina este des întâlnită în industria farmaceutică și în cea a cosmeticelor. Cei care pot să treacă peste gustul ei acru, consumă cătină atunci când sunt răciți. Un amestec format din două părți de cătină și una de miere, devine un adevărat aliat în lupta cu bolile de sezon, datorită conținutului foarte mare de vitamine.

Anul trecut, România a exportat peste 521 de tone de cătină, în special în Belgia, Germania, Ungaria, Polonia și Bulgaria, însă cererea este mult mai mare decât producția internă.
Tehnologia de cultură a cătinei

Cultura de cătină poate fi înființată și cu fonduri europene nerambursabile pentru agricultură, disponibile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020.

La un hectar sunt necesari circa 1.250 de arbuști. La 4-7 plante feminine, se plantează o plantă masculină, care se deosebesc de celelalte prin înălțimea și grosimea mai mari, precum și prin culoarea mai închisă și mugurii mai mari.
Totodată, plantele masculine înfloresc mai devreme decât cele feminine, acestea înflorind când are loc înfrunzirea. Polenizarea are loc cu ajutorul insectelor și a vântului. Perioada optimă de plantare este toamna sau primăvara devreme.




Înainte plantare, rădăcinile butașilor de cătină se înmoaie într-un amestec de bălegar de vacă, argilă și apă. Butașii de cătină se plantează în gropi cu o adâncime de 60 cm și o lățime de 60 cm. Pe fundul gropii se pot pune aproximativ 20 kg de bălegar putred.
În primul an de cultură, se recomandă irigarea de circa 4 ori, mai ales dacă este un an secetos. Necesarul de apă crește în luna august, mai ales dacă plantarea s-a realizat în primăvară. De asemenea, cultura de cătină trebuie curățată de buruieni.
Toamna, fiecare plantă se leagă cu folie de nailon pentru a fi protejată de rozătoare. Folia se dezleagă primăvara, după topirea zăpezii, și se taie crengile uscate. Locul de unde au fost îndepărtate crengile uscate se unge cu mocirlă.
O plantație de cătină produce timp de 20-30 ani și nu necesită îngrijiri speciale. De pe un hectar de cătină se pot obține, după anul 4 de cultură, aproximativ 5 kg fructe/plantă, adică peste 6.200 de kilograme de fructe de cătină.
Utilizarea cătinei
Folosită încă din antichitate pentru întărirea sau vindecarea organismului, cătina mai este denumită și „ginsengul românesc”.
Produsul cel mai valoros care se obține din cătină este aşa numitul ulei de cătină, care conţine, în proporţie de circa 80-90%, acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Uleiul de cătină poate fi folosit cu succes și în cazul unor grave arsuri termice și chimice, în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei şi chiar al stresului.
Fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi. Cătina conţine şi cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli.
În urma analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
http://www.stiriagricole.ro/cultura-...tar-18014.html

[Alina Bratu]

Cel mai mare cultivator de cătină din România câştigă peste 10.000 de euro la hectar. Secretele lui Alexandru Vulpe

agrointel.ro » « 1-11-2012
Un cercetător român din Arad a ajuns după aproape 35 de ani de muncă în pomicultură cel mai mare producător de cătină din ţară. Producţia o vinde la nemţi şi obţine un profit de 10.000 de euro/ha.
Alexandru Vulpe a început să se intereseze de cătină încă de pe vremea facultăţii. Ce-i drept, a avut şi şansa să-l aibă profesor pe Victor Cireaşă, promotorul culturii în România. Acesta a fost primul care a observat că planta poate fi luată din flora spontană şi introdusă în cultură, povesteşte Vulpe. După aceea, au urmat mulţi ani de cercetare pentru tânărul absolvent până să culeagă roadele muncii sale.

“Am văzut toată cătina din România. Am luat 3.000 de plante la analiză, din care au rămas 300. O mare parte dintre acestea n-au răspuns la tehnologie, iar în final, am rămas cu cinci soiuri”, spune Vulpe, care şi-a brevetat soiurile şi le-a înscris în Catalogul Oficial.
În urmă cu patru ani, a înfiinţat la Frumuşeni, lângă Arad, prima fermă pilot profesionistă din România – centru de excelenţă pentru cultura cătinei, cum îi place să spună – , unde au fost cultivate soiuri nobile. Aici are la dispoziţie circa 32 hectare de teren agricol, unde îşi desfăşoară activitatea pe mai multe paliere: ameliorare, pepinieră şi producţie de fructe. Aproape jumătate din suprafaţă este destinată cultivării cătinei, pe care o vinde în întregime în Germania.
Are însă planuri legate şi de procesare (se poate produce susuri, siropuri, ulei etc.) pentru că ar putea să câştige „cu două zerouri mai mult” decât acum. Dacă ţinem cont că potenţialul productiv este de 20 de tone la hectar, iar preţul de vânzare a cătinei este de 1,7-1,9 euro la kilogram, este lesne de înţeles pe ce mizează cercetătorul român. Cătina este un bun antioxidant şi conţine de două ori mai multă vitamina C decât măceşul şi de zece ori mai mult decat citricele.
Cât costă să înfiinţezi un hectar de cătină?

Costul pentru plantarea unui hectar de cătină este de 2.500-2.700 de euro, spune Vulpe. Până la intrarea pe rod, care are loc în anul trei, se ajunge însă la cheltuieli de aproximativ 6.000 de euro. În primul an de producţie, dacă plantele sunt bine întreţinute se obţine şi 12-15 tone la hectar. Se poate ajunge însă şi la 20 de tone la hectar în următorii ani. În general, producţia maximă este obţinută în anul şapte. Cătina are o perioadă de producţie de 20-25 de ani. Fructele se recoltează în perioada 15 august – 15 septembrie.
Cătina este rezistentă la capriciile vremii şi răspunde bine la tehnologia de cultură. Este important însă ca plantele să fie irigate, dar oricum cheltuiala cu irigaţia este de 20 de ori mai rentabilă ca la porumb, povesteşte Vulpe. El de exemplu, are venituri de circa 20.000 euro la hectar. Din această sumă, aproape jumătate reprezintă cheltuielile, dar tot îi rămâne un câştig substanţial, spune râzând Vulpe, care adaugă că în mare, investiţia într-un hectar de cătină se amortizează după 7-8 ani.
“Cătina este cea mai profitabilă cultură pomicolă din zona temperată a României. Din păcate, în România nu există un sector de procesare a fructelor şi legumelor”, susţine Vulpe.
În România, în prezent există doar câteva sute de hectare de cătină. Numai Alexandru Vulpe a livrat în acest an material de plantat pentru 302 ha.
Germanii vor cătină, grecii – goji
În 2011, primul an de producţie pentru plantaţia de la Frumuşeni, Alexandru Vulpe a participat la târgul BioFach din Germania unde şi-a găsit şi clienţii. Acum vinde toată producţia în Germania, unde se caută în general cantităţi mari. Cercetătorul vrea însă ca încet-încet să introducă şi în România fructele în stare proaspătă pentru consum. Pentru consum se caută soiuri dulci, în timp ce pentru industrializare soiuri acre care să înlocuiască vitamina C. Dacă reuşeşte să-şi facă o unitate de procesare, cum are de gând, altfel vor sta lucrurile.

Cerere mare este şi pentru materialul de plantat la cătină. Plantele din pepiniera de la Frumuşeni ajung în Germania, Franţa, Grecia şi Ungaria. Vulpe vinde şi goji, însă doar la comandă. În acest an de exemplu, a produs material de plantat pentru înfiinţarea unei plantaţii de 40 ha de goji în Grecia. Pobabil că munca lui de cercetare nu se va opri aici, sigur mai pregăteşte ceva surprise.
Ca să reuşeşti, în primul rând trebuie să fii de meserie, să ştii ce înseamnă planta, declară Vulpe. Nu este însă o regulă, pentru că are clienţi foarte buni, vameşi şi poliţişti, de exemplu, care au înfiinţat plantaţii perfect. I-a ajutat şi el, însă până la un punct.
http://agrointel.ro/3240/cel-mai-mar...uro-la-hectar/

[Alina Bratu]

Cătina -cel mai bun oxidant- a devenit o afacere profitabilă / FOTO: RTVSibianul Ioan Păşcănuţ a investit 80.000 de euro într-o plantaţie de cătină, certificată ecologic, şi în instalaţii de îngheţare şi refrigerare a acesteia, reuşind să vândă fructele pentru industria farmaceutică, alimentară şi cosmetică din mai multe ţări.





Sibianul Ioan Păşcănuţ este inginer mecanic, iar înainte de Revoluţie a lucrat la mecanizarea agriculturii, în fosta Staţiune de Maşini Agricole (SMA). Aşa a ajuns să cunoască toate zonele din judeţul Sibiu şi să aibă foarte multe cunoştinţe în domeniul agricol.

După Revoluţie, a ajuns să deţină un teren în comuna Roşia şi s-a gândit mult timp ce să facă cu el. În 2006, a început înfiinţarea unei plantaţii de cătină.

"Ideile vin. Dacă le bagi în seamă, dacă ai resurse şi un pic de pasiune... La vremea respectivă, ca şi acum de altfel, agricultura României era pe aceiaşi butuci pe care au pus-o unii dintre politicieni. Din dorinţa de a accesa o latură a agriculturii alternative, am ales această cale. Agricultura clasică toată lumea o făcea şi toată lumea, de fapt se lăsa de ea pentru că era total nerentabilă. Faptul că, ulterior, s-au mai introdus acele subvenţii a făcut ca rentabilitatea ei să crească, dar, la acel moment, nu existau căi de a răzbate în agricultură şi am gândit o cale de a răzbate în agricultura alternativă. Ele sunt mai multe, dar eu am ales-o pe aceasta şi datorită faptului că eu cunoşteam această plantă din copilărie, din flora spontană. Când eram copil, adunam cătină cu bunica mea şi o predam la centrele de colectare ca să facem câţiva bănuţi să mergem, de 23 August, să bem suc. Cam atunci era perioada de recoltare", povesteşte sibianul.

El a fost printre primii din România care au înfiinţat o planaţie de cătină şi, deşi avea destule cunoştinţe în agricultură, nu ştia prea multe despre plantaţia de cătină. Pentru a se pune la punct, a citit extrem de multă literatură de specialitate, mai ales din afara ţării, pentru că în România, chiar şi în prezent, bibliografia de specialitate în acest domeniu este extrem de redusă.
Neştiinţa l-a costat însă timp şi bani.
"Această plantă intră pe rod după cinci ani. În plus, nu toate plantele se prind din primul an. Trebuie să înlocuieşti, să umpli golurile. Există exemplare femele şi masculine. Dacă ai prea mulţi masculi în planţatie, nu este bine pentru că ţin locul ocupat, masculii nu-i cunoşti decât la trei ani după plantare, ceea ce mi s-a întâmplat şi mie şi a trebuit să scot câteva sute de masculi ca să pun femele. Cei care livrează materialul de plantare ţi-l dau pe categorii, dar nu tot timpul este aşa cum ar trebui, în plantele femele găseşti şi mulţi masculi. Acesta este un impediment de care eu m-am lovit pentru că am fost chiar printre primii când m-am apucat. A fost foarte mult de muncă, faptul că n-ai ştiut cum să o iei şi ce să faci, am ajuns să facem foarte multe greşeli, care ne-au costat timp şi bani, dar pe care încet, încet am reuşit să le remediem", spune Ioan Păşcănuţ.

Bărbatul a ajuns, într-un final, după ce a accesat şi fonduri SAPARD, să aibă şapte hectare şi jumătate plantate cu cătină, întreaga plantaţie fiind certificată ecologic.

Investiţia în plantaţie a fost de aproximativ 55.000 de euro.

"Exceptând preţul terenului, care poate varia, calculul se face simplu: îţi trebuiesc 1.500-2.000 de plante la hectar, pe care le poţi lua de la 1 la 3 euro, depinde de unde le iei şi cât de selecţionată este planta respectivă. Se găsesc în ţară, dar şi afară. În ţară sunt peste un euro, afară peste doi. Eu i-am adus de la o staţiune de cercetare de la Bacău, dar n-am mai sfătuit pe nimeni să se ducă acolo. Pe lângă preţul plantaţiei, este preţul lucrărilor agricole, care se ridică, să spunem, la arat, discuit - undeva la 2.000 de lei la hectar, deci vreo 400-500 de euro. Apoi sunt lucrări pe care le faci sau nu le faci: împrejmuiri, care sunt necesare că altfel ţi le distrug animalele sau mai ştiu eu cine", explică Ioan Păşcănuţ.

Sibianul spune însă că nu e de ajuns să înfiinţezi o planţaţie. Deşi aceasta nu este deloc pretenţioasă, adaptându-se perfect la zonele de deal şi de munte, la terenuri accidentate, trebuie să ai foarte mare grijă ce faci cu fructele întrucât acestea se pot păstra doar congelate sau uscate, în 48 de ore de la recoltare cătina intrând în oxidare. "Dacă vorbim de investiţie, plantaţia este una şi fructele sunt alta. Plantaţia se poate face la preţurile pe care vi le-am spus, dar ce faci cu fructele? Acolo vin alte investiţii. Recoltarea se face prin detaşarea ramurilor, tăierea lor. Le tai, le îngheţi la minus 28 de grade, le scuturi, le vânturi şi cătina rămâne îngheţată până la procesare. Cătina se poate păstra doar congelată sau uscată. În 48 de ore de la recoltare, cătina intră în oxidare, lucru pe care foarte multă lume nu-l cunoaşte. Şi faptul că mai întâlnesc oamenii care vor să cumpere de pe tarabă cătină... E clar că dacă ea stă două săptămâni pe tarabă, e intrată în oxidare. Asta înseamnă că, în loc să consumăm antioxidanţi, consumăm oxizi. Devine toxică, nu otrăvitoare, dar proprietăţile ei, practic, nu mai există", susţine Ioan Păşcănuţ, care, după ce a citit atât de mult despre cătină, a realizat o teză de doctorat care tratează exact aceste lucruri: procedee de prelucrare, transport şi depozitare a cătinei.

În consecinţă, s-au mai investit peste 25.000 de euro în instalaţii de îngheţare şi refrigerare a cătinei. Astfel, sibianul reuşeşte să păstreze fructele de cătină de la momentul recoltatului - undeva din august până în octombrie - până pe timpul iernii, când marile firme din industria farmaceutică, alimentară şi cosmetică nu mai au de unde cumpăra fructe proaspete sau uscate, stocurile fiind epuizate.

Cel mai mult şi cel mai bine, Ioan Păşcănuţ vinde cătina pe timpul iernii.
"Contractele nu sunt foarte ferme. Greu îţi găseşti un contract ferm. Cătina în cantităţi mari se caută după ce cealaltă, cea proaspătă, dispare de pe piaţă. Dacă ai unde depozita. Eu nu pot să o dau la acelaşi preţ ca cel care se duce şi o taie de pe deal, o curăţă acasă cu copiii şi o dă la cinci lei. Eu nu pot, pentru că am atâtea investiţii, plus că fructele mele sunt certificate ecologic", afirmă omul de afaceri sibian. Potrivit acestuia, un preţ corect pentru cătina sa este 2,5-3 euro pe kilogram, pentru cătina congelată, şi undeva între 12 şi 16 euro pentru cătina uscată, pentru că, din cinci kilograme de cătină proaspătă, se obţine un kilogram de cătină uscată. El a vândut cătină pentru firme din Grecia, Germania, România, dar şi din alte ţări.

Ioan Păşcănuţ procesează, în firma proprie, o mică parte din cătina pe care o produce şi obţine suc de cătină, nectar de cătină şi ulei de cătină, produse cu care aprovizionează un lanţ de magazine alimentare din judeţul Sibiu şi se prezintă la diferite târguri şi expoziţii. În rest, toată cătina o vinde congelată celor care doresc să o proceseze. A ales această cale pentru că, doar aşa, ceea ce produce el este sută la sută natural.

"Principala problemă este că produsul nu se poate păstra foarte mult timp în stare pură, ci doar în condiţii de refrigerare. Neavând adaosuri pentru stabilizare, produsul realizat trebuie să-l ţii maxim două luni, în condiţii de refrigerare, la patru-cinci grade. Dacă aş da prin reţeaua de mari magazine sau depozite aceste produse, la cum merge vânzarea, stau cu lunile în depozite şi îşi pierd proprietăţile. Aşa, dăm doar la magazine mici, care cer stocuri mici şi le aprovizionăm constant. Ca să ţină mai mult, ar trebui să adaugi conservanţi, dar atunci nu mai este ecologic şi nu mai are calităţile pe care mi le doresc. Atunci căutăm o cale de mijloc: îi las pe alţii să proceseze, eu le ofer fructele, iar eu satisfac piaţa locală, în judeţul Sibiu, unde pot să le ofer naturale", precizează Ioan Păşcănuţ. Sticla de 500 de mililitri de suc sau nectar de cătină se vinde cu 25 de lei, iar litrul de ulei de cătină se vinde şi cu 250 de euro. Potrivit lui Ioan Păşcănuţ, acest ulei face toţi banii.

"Dintr-un kilogram de cătină uscată obţin 120-140 de grame de ulei. Practic, este un concentrat de vitamine şi elemente bioactive foarte puternic. Pentru uz extern, este cel mai bun cicatrizant, iar în cazul arsurilor, dacă îl pui la timp, elimină acea exfoliere, iar rana se vindecă foarte repede şi bine. În plus, este bun pentru orice afecţiune a pielii: de la eczeme până la ... orice. Intern, este bun pentru foarte multe acţiuni, de la tubul digestiv până la boli grave, la care zice că le încetineşte evoluţia. Am avut mulţi bolnavi de cancer care au încercat, la sfatul medicului, să facă o cură de ulei de cătină. Este demonstrat ştiinţific că are proprietăţi în acest sens", explică sibianul.
El povesteşte că nu şi-a amortizat încă investiţia, dar, de vreo trei ani, firma a intrat pe profit. Ca să-şi scoată toţi banii ar trebui să se mai dezvolte, dar dezvoltarea înseamnă alte zeci de mii de euro care ar trebui investite. Cu toate acestea, spune că o plantaţie de cătină este o adevărată afacere.

"Este o afacere, dar să nu te aştepţi la foarte multe de la început. Timpul este foarte mare până obţii rezultate. Aş recomanda-o cu mare inimă celor care vor să înceapă o afacere din cătină, dar să mă întrebe foarte bine înainte despre ce este vorba şi cum se face", spune sibianul, care le atrage atenţia tuturor să nu creadă în "prostiile" de pe internet prin care li se promit profituri uriaşe la afacerile cu cătină.
http://www.realitatea.net/un-sibian-...i_1361263.html

[Alina Bratu]

https://clipul.net/watch.php?vid=2e91b2d58

[Alina Bratu]

Afaceri cu nuci - investitie mica si profit mare

de Zenobia Badescu

27 Iun. 2012


Cultivarea de nuci, chiar daca suna bombastic, este o afacere de succes in care investia este mica si profitul mare. In conditiile in care soiul cultivat este unul foarte productiv veniturile sunt cu atat mai mari, productia medie la un hectar fiind de sase tone de nuci in coaja.
Ai vazut cu ce pret se vinde un kilogram de nuci in piata? Daca da, ai si dovada sau garantia unei afaceri profitabile. Pe piata externa, pretul unui kilogram de nuci in coaja variaza intre 3,5 si 3,9 euro, in functie de calitate si de soi iar la noi, un kg. de nuci in coaja costa cca 10 lei. Pretul unui kg. de miez de nuca vandut la piata, este undeva intre 30 si 40 lei, in functie de zona.

Avantajele unei afaceri cu nuci:
- concurenta este mica;
- cererea de miez de nuca este mult mai mare decat oferta;
- nucul nu necesita conditii climatice speciale, nici terenuri deosebite;
- este rezistent la boli si daunatori;
- de la el pot fi valorificate fructele – nucile - dar si uleiul de nuca;
- nucile sunt cautate la export.

Un profit consistent poate fi obtinut din uleiul de nuci care in magazine are pretul de 48-60 euro/litru. Un kilogram de ulei de nuci se obtine din 2 kilograme de miez de nuci. Uleiul de nuci este folosit in industria cosmetica si in cea farmaceutica.

http://ideideafaceri.manager.ro/arti...mare-4841.html

[Alina Bratu]