110 ani de la nașterea lui RADU GYR, marele poet creştin şi dizident anticomunist
Autorul: Petre Laurențiu în Cultură, Eveniment 2 martie, 2015 08:05
Se împlinesc 110 de ani de la naşterea Radu Gyr, pseudonimul lui Radu Demetrescu, „poetul temniţelor”, cel care este nedrept cunoscut doar pentru cutremurătoarele versuri din „Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!”.
Potrivit unui material din publicaţia Lumina, „în 1937 a fost închis prima oară în lagărele din timpul dictaturii carliste. În 1941 a fost condamnat la 12 ani închisoare corecţională, sub Antonescu. Apoi a fost trimis forţat pe front într-o unitate activă, iar după aceasta, din nou arestat, dus în penitenciarul Braşov, eliberat şi trimis din nou pe front. Între 1942 şi 1943 a fost dus în lagărul de la Târgu-Jiu, iar în 1944, condamnat cu tot lotul ziariştilor la 12 ani de detenţie riguroasă. Când ar fi beneficiat de un decret de graţiere, i s-a deschis un nou proces la Tribunalul Militar Regional, o reeditare a procesului din 1941 din timpul lui Antonescu, şi abia în 1956 a fost eliberat.
La scurt timp a fost din nou arestat, iar în 1958 a fost condamnat la moarte, pedeapsă comutată la 25 de ani de muncă silnică, capăt de acuzare fiind poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!“. A fost eliberat în 1964. A murit la 29 aprilie 1975, cu sufletul împăcat, iertându-i pe cei care l-au făcut să sufere”.
Mărturia mitropolitului Bartolomeu Anania despre suferinţele lui Radu Gyr
Amintirile fiicei lui Radu Gyr despre marele poet
Republicăm câteva din minunatele sale poezii:
ANTITEZE
N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
De n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.
Şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazi
Cu fruntea grea în pulberea amară,
Iar dacă-nvii în zâmbetul de azi,
E c-ai murit în lacrima de-aseară.
IISUS ÎN CELULĂ
Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, in celula
Si-L facea mai inalt si mai trist.Mainile Lui pareau crini pe morminte,
Ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
Argintandu-I pe maini vechi sparturi.Uimit am sarit de sub patura sura:
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
Si mi-a facut semn ca sa tac.S-a asezat langa mine pe rogojina:
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
Parca purtase lanturi candva.Oftand si-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
Lungeau pe zapada Lui, vargi.Parea celula munte, parea Capatana
Si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
Si-am adormit o mie de ani…Cand m-am desteptat din afunda genuna,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
Numai Iisus nu era nicairi…Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
Cu sulita lor m-au strapuns…- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
Am gasit urmele cuielor Lui.
ÎNDEMN LA LUPTĂ
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
A MAI MURIT ÎNCĂ UNUL
A mai murit încă unul –
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rand se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece …
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mângâie foarte.
Tovarăși de moarte,
poftim încă unul!
Lăsați-l să plece!
Nu spuneți o vorbă!
Ne lasa o ciorbă
și-o pâine rece.
Antume şi postume
Poezie:
- Linişti de schituri (1924);
- Plânge Strâmbă-Lemne (1927);
- Cerbul de lumină (1928);
- Stele pentru leagăn (1936);
- Cununi uscate (1938);
- Corabia cu tufănici (1939);
- Poeme de război (1942);
- Balade (1943);
Studii şi eseuri:
- Învierea, de Tolstoi, Bucureşti, 1928;
- Evoluţia criticei estetice şi aspectele literare contemporane, 1937;
- Conferinţe: Făuritorii unui ideal, Bucureşti, 1932;
- Studenţimea şi Idealul Spiritual, Bucureşti, 1935;
- Femeia în eroismul spiritual, moral şi naţional, Bucureşti 1936;
Prefeţe:
- Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), Bucureşti, 1937;
- George Şoimu, Popas în lacrimi Bucureşti, 1937;
- Petre Duţă, Poezii patriotice, Bucureşti, 197;
Alte scrieri:
- Scufiţa roşie, 1937;
- Corabia cu tufănici, 1939;
- Eposul popular iugosvav, 1935 (în colaborare cu Anton Balotă);
- Volume publicate postum: Poezii din închisori, Cuvântul Românesc, Canada, 1982;
- Poezii, vol. I-III (Sângele temniţei, Balade, Stigmate, Lirica orală), Marineasa, 1992-1994;
- Anotimpul umbrelor, sonete şi rondeluri, Vremea, 1993;
- Ultimele poeme, Vremea, 1994;
- Calendarul meu: prietenii, momente şi atitudini literare, Ex Ponto, 1996;
- Baba Cloanţa Cotoroanţa. Povestiri pentru copiii cuminţi, Ex Ponto, 1997;
- Bimbirică automobilist, Ex Ponto, 1998;
- Bimbirică aviator, Ex Ponto, 1998;
- Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediţie îngrijită şi note de Ioan Popişteanu, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1998;
- Pragul de piatră, poezii, Vremea, 1998; Balade, Ex Ponto, 1999;
- Era o caşa albă, Ex Ponto, 2000;
- Linişti de schituri, Vremea, 2000;
- Sângele temniţei, stigmate, Vremea, 2003.
http://activenews.ro/radu-gyr-marele...e_1823645.html
Răspunde cu citat
Marcaje