Societatea VRIL si OZN-urile naziste (istoria adevărată)

[Adrian Pop]

Subject: Fwd: DEZVALUIRI ! ! ! Societatea VRIL si OZN-urile naziste (istoria adevărată)
To:





Societatea VRIL si OZN-urile naziste (istoria adevărată)





A început în Anglia, în 1589. Un om luminos, tânărul de 19 de ani, William Lee, era îndrăgostit de o fată care a fost preocupată cu tricotatul șosetelor. Sosetele au fost un punct important al îmbracamintei, în secolul al 16-lea iar tricotatul de mână a fost un proces lent, dar necesar. La doar 16 ani, Lee a fost un copil minune care a urmat colegiul la Cambridge cu bursă completă. A fost un "descoperitor" neașteptând să se întâmple. La doi ani după absolvire, Lee era un funcționar în orașul său natal, când si-a întâlnit dragostea. El încă nu-si preluase destinul și istoria redirecționată. Dar asta se va schimba în curând.
El a proiectat și construit o mașină care imita miscările mâinii iubitei sale, care a devenit prima mașină de fabricat ciorapi din lume. În acest fel, el putea atât s-o impresioneze cât să o și elibereze. Când Lee i-a prezentat mașina sa de fabricat ciorapi reginei Elisabeta I, solicitând un brevet, ea l-a refuzat. Ea a văzut prin asta potențialul de perturbare socială si și-a exprimat îngrijorarea pentru tricotatul țării. Ea, probabil, a prevăzut ca o premoniție înfricoșătoare ceea ce ar fi o lume mecanizată.
Lee în cele din urmă si-a mutat masinile către Franța cu un succes limitat. A murit în sărăcie - la fel ca Nikola Tesla. Și, ca Tesla, invenția sa a schimbat istoria în cele din urmă. După moartea lui Lee, fratele său Iacov s-a întors în Anglia și a creat primele fabrici care produc mecanizat sosete realizate din lână, bumbac si mătase. Acesta a fost momentul în care a început Revoluția Industrială.


Neliniște și tristețe acoperă pământul

Viața secolului XVI a fost simplă, dar dură. Cei mai mulți oameni au fost agricultori, cel mai probabil, lucrau domeniile ca unele elite. Speranța medie de viață a fost de 35 de ani, jumătate din populație trăia chiar la marginea supraviețuirii. Aspectul de fabrici, urbanizare și mărfuri produse ieftin a fost o îmbunătățire pentru majoritatea oamenilor. Dar nu a durat.





Trecerea de la puterea mâinilor la motorul cu aburi a schimbat mediul urban într-un mediu murdar cu duhoare. Oamenii lucrau ture lungi făcând sarcini repetitive, în condiții nesănătoase. Deși speranța lor de viață aproape s-a dublat și materialele produse în fabrici au fost abundente, oamenii nu au fost fericiți. Plăgi periodice și boli si-au pus amprenta asupra noii culturi centralizate. Au început nemulțumiri și revolte "anti-mașină" ale lucrătorilor în multe țări și consecințele unei societăți industrializate s-au realizat.
Deși cele mai multe grupuri se opuneau cu privire la direcția pe care civilizația noastră a ales-o, unele grupuri au devenit mai pro-active. Karl Marx (1840) a introdus ideea de proprietate comună - marxismul - în care muncitorii au fost împuterniciti în calitate de participanți la stat. Profitul-motiv al proprietarului fabricii a fost înlocuit cu un nou mod de a fi "pentru binele poporului." Această revoluție împotriva unui stil de viață mizerabilă și disparitate a bogăției în cele din urmă a câștigat acceptare ca si comunism si a înlocuit elita țaristă în Rusia iar apoi a fost târât si în Europa.


Germanii au suferit aceleași îndoieli cu Revoluția Industrială, dar ei au ales o soluție diferită. Mai degrabă, decât a îndura naționalizarea industriei Germaniei printr-un guvern comunist, național-socialiștii (Nationalsozialismus) au proiectat o soluție în care industria privată ar putea juca un rol important. Germania se va reinventa – va crește ca pasărea Phoenix - iar cetățenii vor servi statul cu mândrie. Modelat după orașul-stat grec Sparta, ideologia a capturat sprijinul industriașilor și anti-comuniștilor.
Așa cum este adevărat si astăzi, stresul social uneori conduce pe oameni să devină interesați de religie sau ocultism ca un mijloc de evadare. A fost o fascinație în pre-al doilea razboi mondial în Germania cu rapoarte arheologice despre vechiul Sumer, Chivotul Legii, Oden și Wotan, Astarte, etc. Oamenii voiau să simtă o conexiune cu un moment în care Germania a fost mai puternică și mai mândră. Nu exista un mare interes în a ști despre "viața spirituală" a noastră ci de a învăța cum ar putea reveni pe calea către Utopia. Societatea Teozofică a Helenei Blavatsky si Societatea Thule au fost cele mai influente grupuri oculte.


La un moment dat, publicul a devenit fixat pe o carte veche numită, The Coming Race ( Rasa care va veni ). A fost scrisă în 1871 de către "Anonymous", dar mulți au crezut autorul a fi Edward Bulwer-Lyttona. Inițial considerat ca "science fiction", mulți cititori mai târziu au crezut că contul său de maestru al unei rase superioare subterane și al formei de energie numita "Vril" a fost reală și corectă. Multi teosofi au acceptat cartea ca adevăr. Atunci s-a întâmplat ceva foarte ciudat.


Contactul cu extraterestrii
Acesta a fost decembrie 1919. Șeful Societății Thule, Karl Haushofer, a invitat o mână de ocultiști dintre cei mai respectabili pentru a se întâlni la o cabană retrasă, de la poalele Alpilor, in apropiere de Berchtesgaden. Oaspeții au inclus un reprezentant al Cavalerilor Templieri și un specialist în artefacte din Asia. Pe măsură ce s-au adunat împreună, Haushofer a revelat o surpriză. Două femei tinere și frumoase în mod excepțional s-au alăturat grupului.


Una dintre femeile tinere era foarte liniștită. Ea avea abia 18 ani și, pentru un motiv oarecare, identitatea reală a fost un secret păzit. Ea a fost prezentată ca "Sigrun". Semnificația ei se va dezvălui mai târziu.
Cealaltă femeie a fost Maria Orzich. În afară de aspectul lor uimitor, ambele aveau părul lung excepțional (contrar curentului în vogă al vremii), care a fost purtat într-o coadă de cal. Haushofer le-a prezentat ca trans-mediumi și a anunțat că Maria a primit o comunicare de la o civilizatie extraterestră. O parte din comunicare a fost în formă de text - scris automat - scris de Maria în starea ei modificată de constiintă. Ea a arătat grupului mai multe pagini cu simboluri ciudate.


Haushofer a avut paginile destul de mult înainte de reuniunea la care le-a arătat. El a stabilit că unul a fost scris într-un cod secret al Templierilor în timp ce celălalt a fost în "alfabetul sumerian". Ambele au fost deja traduse. Textele au făcut unele revelații șocante, dar s-a oferit dovada termenului de valabilitate al acestora - instrucțiuni privind modul de a construi un motor anti-gravitație!





Nelăsând nici o piatră neîntoarsă, Haushofer l-a avut invitat chiar pe distinsul om de stiintă, Viktor Schauberger.


Maria a explicat că civilizația de care ea a fost contactată îsi are originea în constelația Taurus (Taurul). Aceasta era de pe o planetă care orbita în jurul unei stele numită Aldebaran. Motorul funcționează pe o sursă de energie care se numește "Vril". Afirmațiile au pus in evidentă faptul că motorul anti-gravitație are, de asemenea, capacitatea de a modifica timpul. Textele sunt suficient de detaliate astfel încât motorul ar putea fi construit, testat, și apoi utilizat pentru transportul oamenilor demni de lumea lor pentru o întâlnire (nava a fost construita si vizita a avut loc-detalii in cartea ,,Operatiunea Aldebaran”,n.t.).


În timp ce Societatea Thule a fost axată pe mediumitate și contactul cu "ceilalti", interesul lor principal a fost în găsirea unei alternative la inumana și nesănătoasa Revoluție Industrială care a afectat populația germană. Motorul anti-gravitație a fost, potrivit Mariei, un "cadou" la această cursă avansată pentru omenire, astfel încât energia va fi din belșug iar războaiele ar fi inutile. Dar Societatea Thule a căutat să creeze motorul la potențialul său de călătorie în timp. Ei visau a merge înapoi la momentul în care "zeii umblau pe pământ", astfel încât acestia ar putea afla mai multe despre adevărul spiritual.
Oaspeții au crezut tot ceea ce a fost revelat de Maria. Ei au fost de acord să caute sprijin financiar pentru a construi motorul la industriasi bogați care au fost membri ai Societății Thule și alte grupuri oculte. Maria a primit repede sarcina de a convinge contribuabilii de a ajuta acest proiect.


Motorul VRIL este construit
Deși au avut același obiectiv - construirea motorului Vril - Societățile Thule și Vril au avut motive diferite. Societatea Thule a fost practică și a prevăzut o nouă sursă de energie pentru exploatare. Vril au fost mai preocupați de luare de contact, procesul de învățare si potential, vizitarea extraterestrilor în lumea lor.


În 1922, Thule și Vril au produs în comun JFM (Jenseitsflugmaschine) sau "Mașina de zbor din altă lume". Motorul a fost testat pe banc timp de doi ani. S-a observat în acest timp că antigravitatia denaturează timpul. Fără aviz JFM a fost brusc luat deoparte și expediat în Augsburg la Messerschmidt pentru "utilizare în viitor".
Proiectul a fost condus de Dr.W.O. Schumann (Universitatea Tehnică din München), care mai târziu a dezvoltat o unitate cu levitație pentru cercetare, care a fost numită Schumann-München sau SM-Levitator. Dr. Schumann a avut o viziune neobișnuită despre știință și tehnologie, crezând în două principii opuse: explozia (lucrarea lui Satan) și implozia (Principiul Divin). Această idee a fost, de asemenea, deținută de Templieri (presupune ,,Cunoașterea Secretă", descoperită de Pitagora).


"În tot ceea ce există recunoaștem două principii care determină evenimentele: lumină și întuneric, bine și rău, creație și distrugere - la fel ca în electricitate plus și minus. Este întotdeauna:.. Fie una – Fie alta."
,,Aceste două principii - creativ și distructiv - determină, mijloacele noastre tehnice ... Tot ce este distructiv este de origine satanică, tot ce este creativ este divin ... Fiecare tehnologie bazată pe explozie sau combustie să fie numită satanică. Când va veni Noua Epocă va fi o epocă a noilor tehnologii, pozitive, divine! ..." - Dr. Schumann (din arhivele SS).


Motorul Vril nu consumă, explodează sau distruge nimic în funcționarea sa. Acesta se potriveste perfect cu filozofia Thule și cercetările Vril motivate ca participare la acest "Principiu Divin."





Societatea Thule a fost subestimată și practic cenzurată din cărțile noastre de istorie. Aparent legi nebune interzic afișarea sau discutarea acestor societăți în Europa de astăzi. Dar este o realitate faptul că Thule a fost în mare parte responsabilă pentru crearea Partidului Nazist - atât de mult încât simbolurile lor oculte sunt sinonime cu al Treilea Reich. Svastica, buloanele iluminate ale SS și Crucea de Fier, simbol al "Black Sun"( Soarele Negru,n.t.) sunt doar cateva simboluri cu origini oculte.

Thule a devenit mai preocupată de politică și putere, iar Vril si-a menținut status-qwo-ul ei ezoteric. Toti liderii naziști au fost membri ai Thule și mai târziu, după revelația Mariei Orzich, s-au alăturat Vril. Adolf Hitler, Alfred Rosenberg, Heinrich Himmler, Hermann Goring, și medicul personal al lui Hitler, dr. Theodor Morell ... toti din cercul interior au fost membri Vril și Thule.
Succesul JFM a fost ținut cu înțelepciune secret până în 1933, când unul de-al lor a devenit șef al Germaniei. Se spune că Hitler a initiat dezvoltarea atât la Thule cât și la Vril a propriilor "Gesellschafts". El a înțeles că tehnologia este potențial o armă.
Vril a supravegheat dezvoltarea RFZ (Rundflugzeug) sau "Aeronavele Rotunde", seria din 1937 alături de facilitatea avioanelor de luptă Arado-Brandenburg. O serie de discuri RFZ au fost testate acolo, culminând cu RFZ-7.





Între timp, Thule a lucrat cu o unitate SS specială, E-IV, explorând cum să exploateze această aparent nouă energie. Ei au avut proiectul discoidal propriu într-o locație secretă numită Hauneburg - și nu a fost legat de o bază. Începând cu 1935 disc lor (foto de sus) a fost cunoscut sub numele de H-Gerät (dispozitivul Hauneburg) - în cele din urmă redus la aeronavele Haunebu. În 1939 motorul dicului Triebwerk (Thrustwork) a fost perfecționat. Aeronavele Haunebu-1 au primit numele de cod-RFZ 5 când Thule s-a mutat la facilitatea de testare principală din Arado-Brandenburg.


Thule Triebwerk a avut un motor electromagnetic-gravitational a cărui inimă a fost un tanc cu filatură de mercur încălzit și trei discuri paralele, rotindu-se în direcții opuse. Fiind un conductor, mercurul a fost făcut să interacționeze cu un câmp electric în așa fel încât să se comporte ca un supraconductor și a fi capabil să izoleze mediul imediat de efectele gravitaționale locale (exact pe acest principiu functioneaza motorul aeronavei triunghiulare TR-3B – a se vedea articolul de pe blog despre TR-3B la ,,Proiectele Negre”,n.t.).
Unele studii recente au comparat proprietățile anti-gravitație ale aurului mono-atomic cu ceea ce se întamplă cu mercurul încălzit. S-a observat că atomii nu sunt implicați în legături coerente cu alți atomi - "atomi solitari" - acestia obțin înapoi energia de obicei cheltuită în legătură și accelerează și denaturează orbitele particulelor nucleare. Aceste distorsiuni eliberează cumva atomii de efectele gravitației.


Motorul anti-gravitație izola numai nava de gravitație. Ea nu putea să leviteze. Deși energia necesara s-a redus foarte mult, din cauza eliminării greutătii, ambarcațiunii în formă de disc îi era necesară putere pentru a urca și a se deplasa prin atmosferă. Unele versiuni ale discului aveau motoare cu reacție și ajungeau la 2.900 -12.000 km/h. Grupul Thule în cele din urmă a proiectat propulsoarele cu impulsuri magnetice care au servit pentru a manevra și propulsa nava după ce obtinea starea de anti-gravitație. Deoarece aceste propulsoare magnetice nu au avut "explozie" (combustie), au fost soluția ideală.

[Adrian Pop]

Prin 1944, Thule a produs seria aeronavelor Haunebu I-III - inclusiv unele discuri într-adevăr mari, care au fost capabile să transporte 200 de soldați - cum ar fi imensa navă mamă lungă de 139 metri, cilindrică numită Andromeda-Gerät (dispozitivul Andromeda). Triumful grupului Vril era al 7-lea lor vehiculul, Vril-7, conceput special pentru călătorie interplanetară.



Pe măsură ce războiul a luat turnură în favoarea Aliaților, Thule si-a mutat facilitățile de producție într-o mină adâncă din Polonia. Ei au continuat să lucreze la discurile lor cu sclavi până aproape de sfârsitul războiului, moment în care mina a fost inundată apoi s-a prăbușit, pentru a preveni accesul aliaților. Se crede că discurile care au fost în această facilitate au zburat departe, dar unii cred că cel puțin unul sau două au fost capturate. Site-ul prezintă fundamentul unui generator electric mare cu conducte care duc la centrul unei platforme mari din beton, care este tot acolo si astăzi ( foto dreapta ).


Vril au făcut, de asemenea, planuri de evacuare, dar planurile lor au fost un pic mai elaborate. Ei au avut cel mai bun disc "interplanetar" al lor - Vril 7 - gata să-i ia în siguranță într-un loc necunoscut. De-a lungul anilor, de când Maria Orsich - a făcut contactul, Vril au învățat multe despre omologii lor telepatici, extraterestrii. De fapt, informațiile Vril despre extratereștrii au transformat deja efortul de război cu submarine si barci de aprovizionare, deviind resurse - din toate locurile – spre Antarctica.






Civilizatia din Aldebaran



Potrivit mediumilor Vril, rasa de fiinte care ne-au contactat telepatic au fost de la una din cele două planete locuite care orbitează o stea veche, numită Aldebaran, la 68 de ani-lumină depărtare, în constelația Taurului. Pe artefactele istorice, ei sunt întotdeauna descrisi cu coarne [dreapta]. Ei au făcut acest contact, deoarece au observat activitățile umane, menționând în special comportamentul nostru de războinic. Au decis să dea omenirii un "cadou" (motorul Vril) pentru a elimina competiția pentru resurse și energie - cauza conflictului uman.
Cu milioane de ani în urmă, oamenii din Aldebaran a evoluat utilizând "energia Vril" - înrudită cu întelegerea noastră de electricitate, dar dusă la extrem. Ei au dezvoltat abilități mentale, astfel încât erau capabili să interacționeze cu această energie Vril, folosind-o în scopuri creative sau distructive.


În cursul vieții Soarelui lor, acesta s-a extins pentru a deveni un Gigant Roșu( acest fenomen se intampla dupa ce materia centrala a stelei este epuizata-se dilata, pentru ca apoi sa se contracte si are loc explozia in Supernova,n.t.). Condițiile de mediu de pe planetele locuite cauzau un mare stres biologic și o parte din rasa lor a degenerat pierzând abilitățile mentale pentru a utiliza Vril. Când au realizat acest lucru, ei au izolat rapid rasa pură Aldebaran de la cele care au degenerat și au devenit stricti cu privire la reproducere și asocierea cu tulpinile inferioare( de aici si cultul lui Hitler pentru rasa superioara sau ariana,n.t).


Când mediul sistemului lor solar s-a deteriorat, "elita" aldebarană au evacuat rasa lor - ambele linii, pură și inferioară - în alte lumi locuite. Pământul a fost una dintre acestea.
Deși acestea au fost raportate la începutul secolului trecut, cu mult înainte, Zecharia Sitchin a făcut cunoscute legendele populare sumeriene, este ușor să vedem că aceeași poveste se regăsește si în legendele sumeriene antice. Din teoria lui Sitchin aflăm, că Aldebaranii au luat act de efectele distructive ale unui "soare întunecat", care intră în sistemul nostru solar la fiecare 3600 ani și a menționat că, pe un ciclu, Pământul a devenit de nelocuit. Rasa Aldebaran s-a retras de la suprafată într-o "cavitate" subterană situată sub continentul Antarctica, de unde observă și încearcă influentarea pozitivă a destinului uman.


Aldebaranii si-au dat seama că acest lucru era prea ciudat pentru oricine să creadă, dar ei au indicat multe site-uri megalitice abandonate pe glob ca dovadă a vieții lor din trecut pe suprafată. În orice caz, acestia au oferind 100% dovada cu planurile motorului Vril. Odată ce a fost construit și testat, lumea nu va mai fi niciodată la fel.


Germania…noi avem o problemă
A devenit evident pentru Aldebarani, precum și Vril, că "darul" a fost folosit neîntelept. Producția de discuri cu turnulete - arme și operate de la distanță ca discuri "armă" a contrazis motivul inițial.Vril a vizitat locuitorii Aldebarani din Antarctica( vedeti relatarile amiralului Byrd-articolul din blog,n.t), și a început un program pentru popularea insulei subterane numită New Swabia( amiralul Byrd se exprima Newswabenland,n.t). In ultimii ani din al doilea Razboi Mondial, s-a observat că SS au pus în aplicare programe speciale de reproducere - similare cu cele ale rasei Aldebaran - iar descendenții destinati să ocupe acest teren din Antarctica.
In timp ce noi nu putem ști dacă aceste fapte despre Aldebarani au fost reale sau imaginare, construcția planurilor pe care telepații Vril le-au primit au fost atât de exacte, încât au condus la construirea cu succes a "Jenseitsflugmaschine", o "mașină de zbor pentru cealaltă parte"!


Martor ocular raportează aeronava VRIL
Într-un caz din 1957, agenți din Detroit au participat la un interviu cu un om care a fost "... născut în 19 februarie 1926, în Varșovia, Polonia, și a fost adus din Polonia ca prizonier de război la Gut Alt Golssen, aproximativ 30 km est de Berlin- Germania, mai 1942, unde a rămas până la câteva săptămâni după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial.



,,Un gardian "SS" a apărut și a vorbit scurt cu soferul german a tractorului, care a așteptat cinci până la zece minute, după care zgomotul s-a oprit. Aproximativ 3 ore mai târziu, în aceeași zonă de mlaștină, dar mai departe de drum unde prizonierii coseau iarba, el pe ascuns, din cauza germanului din echipaj și gardienii "SS", în zona altfel pustie, a observat o incintă circulară aproximativ de 100 la 150 de metri în diametru protejată de telespectatori printr-un perete de aproximativ 50 de metri de prelată, din care a fost observat un vehicul care se ridica încet vertical la o înălțime suficientă pentru a șterge peretele și apoi să se mute încet orizontal o distanță scurtă, din punctul său de vedere, care a fost obstrucționată de copaci.
Acest vehicul, a fost observat de la aproximativ 500 de metri, a fost descris cu o formă circulară, 75-100 de metri în diametru, și aproximativ 14 metri înălțime, constând în gri închis staționar și secțiunea de jos, cinci la șase metri. Aproximativ de trei picioare secțiunea din mijloc pare a fi o componentă care se mișcă rapid producând o ceață continuă similară cu o elice de avion, dar se extinde la circumferința vehiculului în măsura în care a putut fi observată. Zgomotul care provine de la vehicul a fost similar, dar ceva mai mic decât zgomotul auzit anterior. Motorul tractorului din nou s-a blocat cu această ocazie și nici un efort făcut de către conducătorul auto german de a porni motorul nu a dat roade, până când zgomotul vehicolului s-a oprit, după care motorul a pornit în mod normal. "


Unde sunt ei acum?
În timpul războiului, în special în ultima parte, submarinele U-Boat germane au făcut călătorii frecvente în Atlanticul de Sud, America de Sud, și Antarctica. Germania de asemenea, a înființat geamanduri meteorologice în apele Antarcticii și stații meteorologice plutind pe insule situate între Antarctica și vârful sudic al Americii de Sud. SS RuSHA, (Rasse und SeidlungsHauptAmt) a început în 1942 să ia femeile Aryane decente (Volksdeutsch) din Ucraina exclusiv în scopul de a le transporta la baza 211.





Zece mii de femei cu vârste cuprinse între 17-24, blonde si bine proportionate, au fost recrutate pentru proiect împreuna cu 2.500 de soldați Waffen SS care au servit în Rusia.
Scopul acestui angajament masiv a fost de a crea o colonie la Baza 211 potrivită pentru

locuit și a continua dezvoltarea tehnologiei Thule-Vril. Se crede că atât Thule cât și Vril Gesellschafts au evacuat tehnologia din Baza 211 la sfârșitul războiului de către Generalul SS Kammler( foto dreapta), care a fost responsabil de cele mai multe programe de arme secrete din Germania.
Două submarine U-boat care s-au predat după război în Argentina se crede că au transportat marfă de rang înalt SS la Baza 211. Ambele submarine erau goale la predare iar echipajele au refuzat să dezvăluie încărcătura și destinațiile lor( intr-unul se pare ca a fost insusi Hitler- a se vedea articolul din blog).


Operatiunea ,,High Jump”…căutând nazistii
În 1947 US Navy sub Amiralul Byrd a efectuat Operațiunea High Jump. Expediția în Antarctica a implicat 4000 de personal naval și 13 nave imense, inclusiv mai multe avioane de mare capacitate și elicoptere. Scopul a fost de a cartografia și cataloga toată coasta continentului, inclusiv minerale și fauna sălbatică. Întreaga expediție a durat 6 luni.
În timpul expediției o bază a fost stabilită la ,,Little America”, un golf de coastă, precum și un oraș cort a fost construit în cazul în care aeronavele ar putea fi menținute pentru studiu. Mai multe echipe de exploratori au fost trimise spre diverse colțuri ale Antarcticii, cu camere de format mare pentru ancheta fotografică. Când echipajul fotografia regiunea de sud-vest continentului australian au fost șocați. Ei prin radio au transmis înapoi că regiunea de coastă nu are gheață și că apa era la 38 grade F. Ei au continuat să ia fotografii și mai târziu au revenit pentru a procesa imaginile.





Imediat după acest eveniment întreaga expediție a fost oprită și toate navele și personalul Naval s-au întors în Statele Unite. Rezultatele misiunii sunt încă clasificate, după 60 de ani. Numai Amiralul Byrd, care a fost intervievat de un jurnalist chilian despre expeditie, a comentat pe acasă brusc la întoarcere. El a afirmat că a existat un pericol ca această expeditie să fi întâlnit ceva ce a reprezentat o amenințare pentru fiecare națiune din lumea liberă. El a refuzat să comenteze în acest sens.


E timpul să despicăm…
Când realitatea războiului a devenit limpede, membrii Vril au fost din ce în ce mai frustrați de încercările de a utiliza tehnologia lor dezvăluită pentru mașini de ucis. În preajma Crăciunului din 1943, a avut loc o întâlnire importantă a Vril-Gesellschaft în stațiunea de pe litoralul Kolberg. Maria Orsic și "Sigrun" a prezidat și discutat de urgența proiectului Aldebaran. Ei se temeau că haosul războiului reprezintă un pericol pentru scopul lor final de utilizare a potențialului motorului Vril de a deforma timpul si a ajunge la binefăcătorii lor de pe planeta din sistemul Aldebaran. Mediumii au primit informații precise despre planetele locuibile din jurul soarelui Aldebaran și au planificat deja o călătorie acolo.
Câteva săptămâni mai târziu, la 22 ianuarie 1944 a fost o întâlnire între Hitler, Himmler, Kunkel (al Societății Vril) și Dr. Schumann, iar Proiectul Aldebaran a fost discutat. Când a fost împământenit motorul anti-gravitație, acesta a produs un câmp ce a deformat continuumul spatiu-timp.Vril a afirmat că acest lucru le-ar permite să călătorească mai repede decât viteza luminii. Ei au transmis detalii specifice cu privire la modul de a realiza acest lucru. Deci specific, că de fapt, un zbor de testare a fost realizat.
Vril a permis să folosească Vril-7, un disc de mare capacitate, de 45 de metri în diametru, care tocmai a fost construit și testat. Potrivit rapoartelor, primul zbor de încercare în "canalul dimensional" a avut loc în iarna anului 1944, cu ambarcațiunea etanșă. În acest fel motorul Vril ar putea fi folosit ca un fel de poartă stelară. A fost o experiență scurtă si dezastruoasă. Vril 7 a revenit după "zbor", ca și cum ar fi fost un zbor de o sută de ani. Invelisul exterior a fost deteriorat în mai multe locuri. Cu siguranță, aceste probleme ar trebui să fie abordate înainte de călătoria "reală" spre Aldebaran sau pasagerii nu ar supraviețui.





Vril 7 la testarea de la Brandenburg( foto sus ). Femeia în prim-plan este mediumul Vril Gesellschaft "Sigrun", care a fost autentificată în alte fotografii ale celui de-al doilea RM în picioare în fața a 190 de luptători. Ea a supravegheat nu numai construirea aeronavei Vril-7, dar a fost, de asemenea, pilotui ei.



Mediumul Vril "Sigrun" a făcut călătorii frecvente la facilitatea care supraveghea construcția și testarea Vril 7. În 1944, un grup de ingineri s-a apropiat de ea cu o cerere. Au vrut să știe dacă motorul Vril Triebwerk ar putea fi adaptat la unul din proiectele lor – un bombardier strategic Arado E-555 [dreapta]. Răspunsul a fost "Nu" și s-a întors la proiectele lor convenționale. Sigrun a fost de fapt insultat, deoarece întregul scopul al discurilor Vril a avut ca scop zborul pasnic în spațiu.
La începutul lunii martie 1945, Societatea Thule a primit o scrisoare, semnată de Maria Orsich, făcând referire la călătoria spre Aldebaran. Se pare că o parte din grupul Vril a făcut deja călătoria și a decis să rămână. Scrisoarea se încheie cu "hier niemand bleibt" - nimeni nu a rămas aici. Dar s-au dus într-adevăr pe o altă planetă?



Mulți oameni cred acum că Aldebaran a fost un hering roșu. Destinația reală a fost Utopia care era stabilită în Antarctica - Newsvabenland. Aceasta a fost rațiunea pentru programele de puritate și de reproducere rasiale. Acest lucru se confirmă deoarece aliații au constatat peste 100 de submarine "lipsă", după război, împreună cu nenumărate nave de marfă.
În timpul ocupației Germaniei, la începutul anului 1945, americanii au descoperit fotografii ale aeronavelor Haunebu II și Vril I, precum și a Dispozitivului Andromeda - în formă de trabuc de cca. 100 de metri - arhivele secrete ale SS. Dar descoperirea lor cea mai de preț a fost cei doi oameni de știință proeminenți, Viktor Schauberger și Wernher von Braun, care au fost integrati în SUA cu identitate nouă sub umbrela Proiectului Paperclip( a se vedea articolul din blog-,,Operatiunea Paperclip”).
Nu e de mirare că un inginer care a lucrat în domeniul tehnologiilor aeriene și spațiale american a mărturisit înainte de a muri: "Dacă publicul află vreodată că am avut această tehnologie în toți acești ani, ei nu ne vor ierta pentru păstrarea secretului."
Câteva imagini cu Vril :














Teoreticienii conspirației încearcă de multe ori să arate că aceleași modele Thule și Vril apar în fotografii OZN contemporane. Ei spun că acest lucru dovedește faptul că naziștii au scăpat navele lor înainte de sfârșitul războiului și explică de ce vom vedea ambarcațiunile OZN atât de des.
Îmi place să cred că există un grup de oameni, undeva, care au lucrat cu sârguință pentru a îmbunătăți genetica lor, crearea unui corp și a unei minti superioare și mai sănătoase. Privind la lumea noastră de astăzi, se pare că acest obiectiv nu a fost atins încă.
Se spune că energia Vril (care defapt este Prana din esoterismul sanscrit,n.t.) poate repara ADN-ul unui organism, care permite a reveni la cea mai sanatoasă stare din tinerete. Mediumul "Sigrun" se presupune a avea 140 ani și arăta de 20. Multe lucruri sunt posibile atunci când puteți manipula timpul.



















--
GeoStroe

0722972522, tel:0214138434, geostroe@gmail.com
Fundația Academia DacoRomână ”TDC” - FADRTDC,
Blocul Unitatea Națiunii - BUN
Partidul României Europene - P.R.E. va deveni Partidul Dacilor Liberi - D.L.
SC.Tempus DacoRomânia ComTerra SRL - Editura DacoRomână ”TDC”
www.tempusdacoromania.ro
www.academiadacoromana.ro
www.partidulromanieieuropene.ro

[Adrian Pop]

Prin 1944, Thule a produs seria aeronavelor Haunebu I-III - inclusiv unele discuri într-adevăr mari, care au fost capabile să transporte 200 de soldați - cum ar fi imensa navă mamă lungă de 139 metri, cilindrică numită Andromeda-Gerät (dispozitivul Andromeda). Triumful grupului Vril era al 7-lea lor vehiculul, Vril-7, conceput special pentru călătorie interplanetară.



Pe măsură ce războiul a luat turnură în favoarea Aliaților, Thule si-a mutat facilitățile de producție într-o mină adâncă din Polonia. Ei au continuat să lucreze la discurile lor cu sclavi până aproape de sfârsitul războiului, moment în care mina a fost inundată apoi s-a prăbușit, pentru a preveni accesul aliaților. Se crede că discurile care au fost în această facilitate au zburat departe, dar unii cred că cel puțin unul sau două au fost capturate. Site-ul prezintă fundamentul unui generator electric mare cu conducte care duc la centrul unei platforme mari din beton, care este tot acolo si astăzi ( foto dreapta ).


Vril au făcut, de asemenea, planuri de evacuare, dar planurile lor au fost un pic mai elaborate. Ei au avut cel mai bun disc "interplanetar" al lor - Vril 7 - gata să-i ia în siguranță într-un loc necunoscut. De-a lungul anilor, de când Maria Orsich - a făcut contactul, Vril au învățat multe despre omologii lor telepatici, extraterestrii. De fapt, informațiile Vril despre extratereștrii au transformat deja efortul de război cu submarine si barci de aprovizionare, deviind resurse - din toate locurile – spre Antarctica.






Civilizatia din Aldebaran



Potrivit mediumilor Vril, rasa de fiinte care ne-au contactat telepatic au fost de la una din cele două planete locuite care orbitează o stea veche, numită Aldebaran, la 68 de ani-lumină depărtare, în constelația Taurului. Pe artefactele istorice, ei sunt întotdeauna descrisi cu coarne [dreapta]. Ei au făcut acest contact, deoarece au observat activitățile umane, menționând în special comportamentul nostru de războinic. Au decis să dea omenirii un "cadou" (motorul Vril) pentru a elimina competiția pentru resurse și energie - cauza conflictului uman.
Cu milioane de ani în urmă, oamenii din Aldebaran a evoluat utilizând "energia Vril" - înrudită cu întelegerea noastră de electricitate, dar dusă la extrem. Ei au dezvoltat abilități mentale, astfel încât erau capabili să interacționeze cu această energie Vril, folosind-o în scopuri creative sau distructive.


În cursul vieții Soarelui lor, acesta s-a extins pentru a deveni un Gigant Roșu( acest fenomen se intampla dupa ce materia centrala a stelei este epuizata-se dilata, pentru ca apoi sa se contracte si are loc explozia in Supernova,n.t.). Condițiile de mediu de pe planetele locuite cauzau un mare stres biologic și o parte din rasa lor a degenerat pierzând abilitățile mentale pentru a utiliza Vril. Când au realizat acest lucru, ei au izolat rapid rasa pură Aldebaran de la cele care au degenerat și au devenit stricti cu privire la reproducere și asocierea cu tulpinile inferioare( de aici si cultul lui Hitler pentru rasa superioara sau ariana,n.t).


Când mediul sistemului lor solar s-a deteriorat, "elita" aldebarană au evacuat rasa lor - ambele linii, pură și inferioară - în alte lumi locuite. Pământul a fost una dintre acestea.
Deși acestea au fost raportate la începutul secolului trecut, cu mult înainte, Zecharia Sitchin a făcut cunoscute legendele populare sumeriene, este ușor să vedem că aceeași poveste se regăsește si în legendele sumeriene antice. Din teoria lui Sitchin aflăm, că Aldebaranii au luat act de efectele distructive ale unui "soare întunecat", care intră în sistemul nostru solar la fiecare 3600 ani și a menționat că, pe un ciclu, Pământul a devenit de nelocuit. Rasa Aldebaran s-a retras de la suprafată într-o "cavitate" subterană situată sub continentul Antarctica, de unde observă și încearcă influentarea pozitivă a destinului uman.


Aldebaranii si-au dat seama că acest lucru era prea ciudat pentru oricine să creadă, dar ei au indicat multe site-uri megalitice abandonate pe glob ca dovadă a vieții lor din trecut pe suprafată. În orice caz, acestia au oferind 100% dovada cu planurile motorului Vril. Odată ce a fost construit și testat, lumea nu va mai fi niciodată la fel.


Germania…noi avem o problemă
A devenit evident pentru Aldebarani, precum și Vril, că "darul" a fost folosit neîntelept. Producția de discuri cu turnulete - arme și operate de la distanță ca discuri "armă" a contrazis motivul inițial.Vril a vizitat locuitorii Aldebarani din Antarctica( vedeti relatarile amiralului Byrd-articolul din blog,n.t), și a început un program pentru popularea insulei subterane numită New Swabia( amiralul Byrd se exprima Newswabenland,n.t). In ultimii ani din al doilea Razboi Mondial, s-a observat că SS au pus în aplicare programe speciale de reproducere - similare cu cele ale rasei Aldebaran - iar descendenții destinati să ocupe acest teren din Antarctica.
In timp ce noi nu putem ști dacă aceste fapte despre Aldebarani au fost reale sau imaginare, construcția planurilor pe care telepații Vril le-au primit au fost atât de exacte, încât au condus la construirea cu succes a "Jenseitsflugmaschine", o "mașină de zbor pentru cealaltă parte"!


Martor ocular raportează aeronava VRIL
Într-un caz din 1957, agenți din Detroit au participat la un interviu cu un om care a fost "... născut în 19 februarie 1926, în Varșovia, Polonia, și a fost adus din Polonia ca prizonier de război la Gut Alt Golssen, aproximativ 30 km est de Berlin- Germania, mai 1942, unde a rămas până la câteva săptămâni după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial.



,,Un gardian "SS" a apărut și a vorbit scurt cu soferul german a tractorului, care a așteptat cinci până la zece minute, după care zgomotul s-a oprit. Aproximativ 3 ore mai târziu, în aceeași zonă de mlaștină, dar mai departe de drum unde prizonierii coseau iarba, el pe ascuns, din cauza germanului din echipaj și gardienii "SS", în zona altfel pustie, a observat o incintă circulară aproximativ de 100 la 150 de metri în diametru protejată de telespectatori printr-un perete de aproximativ 50 de metri de prelată, din care a fost observat un vehicul care se ridica încet vertical la o înălțime suficientă pentru a șterge peretele și apoi să se mute încet orizontal o distanță scurtă, din punctul său de vedere, care a fost obstrucționată de copaci.
Acest vehicul, a fost observat de la aproximativ 500 de metri, a fost descris cu o formă circulară, 75-100 de metri în diametru, și aproximativ 14 metri înălțime, constând în gri închis staționar și secțiunea de jos, cinci la șase metri. Aproximativ de trei picioare secțiunea din mijloc pare a fi o componentă care se mișcă rapid producând o ceață continuă similară cu o elice de avion, dar se extinde la circumferința vehiculului în măsura în care a putut fi observată. Zgomotul care provine de la vehicul a fost similar, dar ceva mai mic decât zgomotul auzit anterior. Motorul tractorului din nou s-a blocat cu această ocazie și nici un efort făcut de către conducătorul auto german de a porni motorul nu a dat roade, până când zgomotul vehicolului s-a oprit, după care motorul a pornit în mod normal. "


Unde sunt ei acum?
În timpul războiului, în special în ultima parte, submarinele U-Boat germane au făcut călătorii frecvente în Atlanticul de Sud, America de Sud, și Antarctica. Germania de asemenea, a înființat geamanduri meteorologice în apele Antarcticii și stații meteorologice plutind pe insule situate între Antarctica și vârful sudic al Americii de Sud. SS RuSHA, (Rasse und SeidlungsHauptAmt) a început în 1942 să ia femeile Aryane decente (Volksdeutsch) din Ucraina exclusiv în scopul de a le transporta la baza 211.





Zece mii de femei cu vârste cuprinse între 17-24, blonde si bine proportionate, au fost recrutate pentru proiect împreuna cu 2.500 de soldați Waffen SS care au servit în Rusia.
Scopul acestui angajament masiv a fost de a crea o colonie la Baza 211 potrivită pentru

locuit și a continua dezvoltarea tehnologiei Thule-Vril. Se crede că atât Thule cât și Vril Gesellschafts au evacuat tehnologia din Baza 211 la sfârșitul războiului de către Generalul SS Kammler( foto dreapta), care a fost responsabil de cele mai multe programe de arme secrete din Germania.
Două submarine U-boat care s-au predat după război în Argentina se crede că au transportat marfă de rang înalt SS la Baza 211. Ambele submarine erau goale la predare iar echipajele au refuzat să dezvăluie încărcătura și destinațiile lor( intr-unul se pare ca a fost insusi Hitler- a se vedea articolul din blog).


Operatiunea ,,High Jump”…căutând nazistii
În 1947 US Navy sub Amiralul Byrd a efectuat Operațiunea High Jump. Expediția în Antarctica a implicat 4000 de personal naval și 13 nave imense, inclusiv mai multe avioane de mare capacitate și elicoptere. Scopul a fost de a cartografia și cataloga toată coasta continentului, inclusiv minerale și fauna sălbatică. Întreaga expediție a durat 6 luni.
În timpul expediției o bază a fost stabilită la ,,Little America”, un golf de coastă, precum și un oraș cort a fost construit în cazul în care aeronavele ar putea fi menținute pentru studiu. Mai multe echipe de exploratori au fost trimise spre diverse colțuri ale Antarcticii, cu camere de format mare pentru ancheta fotografică. Când echipajul fotografia regiunea de sud-vest continentului australian au fost șocați. Ei prin radio au transmis înapoi că regiunea de coastă nu are gheață și că apa era la 38 grade F. Ei au continuat să ia fotografii și mai târziu au revenit pentru a procesa imaginile.





Imediat după acest eveniment întreaga expediție a fost oprită și toate navele și personalul Naval s-au întors în Statele Unite. Rezultatele misiunii sunt încă clasificate, după 60 de ani. Numai Amiralul Byrd, care a fost intervievat de un jurnalist chilian despre expeditie, a comentat pe acasă brusc la întoarcere. El a afirmat că a existat un pericol ca această expeditie să fi întâlnit ceva ce a reprezentat o amenințare pentru fiecare națiune din lumea liberă. El a refuzat să comenteze în acest sens.


E timpul să despicăm…
Când realitatea războiului a devenit limpede, membrii Vril au fost din ce în ce mai frustrați de încercările de a utiliza tehnologia lor dezvăluită pentru mașini de ucis. În preajma Crăciunului din 1943, a avut loc o întâlnire importantă a Vril-Gesellschaft în stațiunea de pe litoralul Kolberg. Maria Orsic și "Sigrun" a prezidat și discutat de urgența proiectului Aldebaran. Ei se temeau că haosul războiului reprezintă un pericol pentru scopul lor final de utilizare a potențialului motorului Vril de a deforma timpul si a ajunge la binefăcătorii lor de pe planeta din sistemul Aldebaran. Mediumii au primit informații precise despre planetele locuibile din jurul soarelui Aldebaran și au planificat deja o călătorie acolo.
Câteva săptămâni mai târziu, la 22 ianuarie 1944 a fost o întâlnire între Hitler, Himmler, Kunkel (al Societății Vril) și Dr. Schumann, iar Proiectul Aldebaran a fost discutat. Când a fost împământenit motorul anti-gravitație, acesta a produs un câmp ce a deformat continuumul spatiu-timp.Vril a afirmat că acest lucru le-ar permite să călătorească mai repede decât viteza luminii. Ei au transmis detalii specifice cu privire la modul de a realiza acest lucru. Deci specific, că de fapt, un zbor de testare a fost realizat.
Vril a permis să folosească Vril-7, un disc de mare capacitate, de 45 de metri în diametru, care tocmai a fost construit și testat. Potrivit rapoartelor, primul zbor de încercare în "canalul dimensional" a avut loc în iarna anului 1944, cu ambarcațiunea etanșă. În acest fel motorul Vril ar putea fi folosit ca un fel de poartă stelară. A fost o experiență scurtă si dezastruoasă. Vril 7 a revenit după "zbor", ca și cum ar fi fost un zbor de o sută de ani. Invelisul exterior a fost deteriorat în mai multe locuri. Cu siguranță, aceste probleme ar trebui să fie abordate înainte de călătoria "reală" spre Aldebaran sau pasagerii nu ar supraviețui.





Vril 7 la testarea de la Brandenburg( foto sus ). Femeia în prim-plan este mediumul Vril Gesellschaft "Sigrun", care a fost autentificată în alte fotografii ale celui de-al doilea RM în picioare în fața a 190 de luptători. Ea a supravegheat nu numai construirea aeronavei Vril-7, dar a fost, de asemenea, pilotui ei.



Mediumul Vril "Sigrun" a făcut călătorii frecvente la facilitatea care supraveghea construcția și testarea Vril 7. În 1944, un grup de ingineri s-a apropiat de ea cu o cerere. Au vrut să știe dacă motorul Vril Triebwerk ar putea fi adaptat la unul din proiectele lor – un bombardier strategic Arado E-555 [dreapta]. Răspunsul a fost "Nu" și s-a întors la proiectele lor convenționale. Sigrun a fost de fapt insultat, deoarece întregul scopul al discurilor Vril a avut ca scop zborul pasnic în spațiu.
La începutul lunii martie 1945, Societatea Thule a primit o scrisoare, semnată de Maria Orsich, făcând referire la călătoria spre Aldebaran. Se pare că o parte din grupul Vril a făcut deja călătoria și a decis să rămână. Scrisoarea se încheie cu "hier niemand bleibt" - nimeni nu a rămas aici. Dar s-au dus într-adevăr pe o altă planetă?



Mulți oameni cred acum că Aldebaran a fost un hering roșu. Destinația reală a fost Utopia care era stabilită în Antarctica - Newsvabenland. Aceasta a fost rațiunea pentru programele de puritate și de reproducere rasiale. Acest lucru se confirmă deoarece aliații au constatat peste 100 de submarine "lipsă", după război, împreună cu nenumărate nave de marfă.
În timpul ocupației Germaniei, la începutul anului 1945, americanii au descoperit fotografii ale aeronavelor Haunebu II și Vril I, precum și a Dispozitivului Andromeda - în formă de trabuc de cca. 100 de metri - arhivele secrete ale SS. Dar descoperirea lor cea mai de preț a fost cei doi oameni de știință proeminenți, Viktor Schauberger și Wernher von Braun, care au fost integrati în SUA cu identitate nouă sub umbrela Proiectului Paperclip( a se vedea articolul din blog-,,Operatiunea Paperclip”).
Nu e de mirare că un inginer care a lucrat în domeniul tehnologiilor aeriene și spațiale american a mărturisit înainte de a muri: "Dacă publicul află vreodată că am avut această tehnologie în toți acești ani, ei nu ne vor ierta pentru păstrarea secretului."
Câteva imagini cu Vril :














Teoreticienii conspirației încearcă de multe ori să arate că aceleași modele Thule și Vril apar în fotografii OZN contemporane. Ei spun că acest lucru dovedește faptul că naziștii au scăpat navele lor înainte de sfârșitul războiului și explică de ce vom vedea ambarcațiunile OZN atât de des.
Îmi place să cred că există un grup de oameni, undeva, care au lucrat cu sârguință pentru a îmbunătăți genetica lor, crearea unui corp și a unei minti superioare și mai sănătoase. Privind la lumea noastră de astăzi, se pare că acest obiectiv nu a fost atins încă.
Se spune că energia Vril (care defapt este Prana din esoterismul sanscrit,n.t.) poate repara ADN-ul unui organism, care permite a reveni la cea mai sanatoasă stare din tinerete. Mediumul "Sigrun" se presupune a avea 140 ani și arăta de 20. Multe lucruri sunt posibile atunci când puteți manipula timpul.



















--
GeoStroe

0722972522, tel:0214138434, geostroe@gmail.com
Fundația Academia DacoRomână ”TDC” - FADRTDC,
Blocul Unitatea Națiunii - BUN
Partidul României Europene - P.R.E. va deveni Partidul Dacilor Liberi - D.L.
SC.Tempus DacoRomânia ComTerra SRL - Editura DacoRomână ”TDC”
www.tempusdacoromania.ro
www.academiadacoromana.ro
www.partidulromanieieuropene.ro