S-a întâmplat, a căzut ca o para coaptă. Toată lumea a văzut-o.
- A fost rănit?
- Puțin, dar apoi trece!
- Îi iese sânge din genunchi?
- Un pic, dar a doua zi deja face cicatrice!
- Alice, dar când trece cicatricea?
- Cicatricea nu trece, e ca o medalie pe care nimeni nu ti-o poate lua. Așa că atunci când Zeta este mare și prințul nu-l mai sperie, își amintește că a trăit, că a avut multe aventuri. Cine a căzut și s-a ridicat
- Dar de ce nu trece?
- Pentru că e o cicatrice, dacă a dispărut cu apa a fost un transfer. Este un lucru înfricoșător, dar este și un lucru frumos: este viața.
(Z)ZeroCalcare, Rupe de-a lungul marginilor
"Mi-e teamă. Nu am substanță, sunt goală. În spatele ochilor mei simt o peșteră pietrificată, inertă, un abis infernal, un neant maimușnic. [...] Nu știu cine sunt și nici încotro mă duc”.
— Sylvia Plath, „Jurnalele”, Adelphi, 2004.
„Amintirile sunt încă acolo, ascunse în bila cenușie a creierului, în patul umed de nisip care se așează în fundul torentului de gânduri: dacă este adevărat că fiecare grăunte din acest nisip mental păstrează fix un moment de viață. astfel încât să nu mai poată fi șters, ci îngropat de miliarde și miliarde de alte boabe. Încerc să dezgrop o zi, o dimineață, o oră între întuneric și lumină, când a început ziua aceea. Nu am mai mutat aceste amintiri de ani de zile, ascunse ca anghilele în bazinele memoriei.”
— Italo Calvino, „Amintiri ale unei bătălii”.
„Într-un eseu scurt și puțin citat din 1912, Despre cea mai comună degradare a vieții amoroase, Sigmund Freud a afirmat că „neputința psihică” era, după anxietate, cea mai comună formă de suferință nevrotică la pacienții din vremea lui. Prin termenul de impotență psihică, Freud a înțeles două lucruri. El se referea în primul rând la o formă de impotență cu cauze mai degrabă psihologice decât fizice. Un bărbat poate fi puternic din punct de vedere funcțional în anumite circumstanțe, dar nu în altele; problema nu este în echipamentul în sine, ci în mintea acelei persoane. Dar Freud se referea și la o slăbire care nu se manifestă neapărat în termeni pur fizici. Folosind termenul „impotență” metaforic, Freud a indicat o inhibiție psihosexuală, o limitare a capacității de a dori și de a susține dorința, un fel de flaciditate psihologică. Un bărbat poate fi capabil să ducă la bun sfârșit actul fizic, să facă mișcările potrivite, dar fără pasiune, fără dorință intensă. Și chiar dacă Freud, ca de obicei la vremea lui, scria adesea de parcă omul ar fi singurul subiect demn de interes, este clar că, descriind „impotența psihică”, a scris despre o inhibiție specifică a capacității de a susține dorința pe care ambii bărbați se află iar femeile vremii se luptau cu. Poate cea mai frapantă trăsătură a observațiilor clinice ale lui Freud este că condiția cel mai probabil să împiedice o potență deplină, o experiență plină de dor, este iubirea însăși. Pacienții lui Freud, precum Brett, puteau iubi și dori, dar nu puteau experimenta atât dragostea, cât și dorința pentru aceeași persoană în același timp. „Acolo unde iubesc, ei nu doresc”, a observat Freud, „și acolo unde iubesc, nu pot iubi”.
— Stephen Mitchell, Can Love Last? Destinul iubirii romantice (Raffaello Cortina Editore, traducere de Francesco Gazzillo)
academia incertitudinilor
academia incertitudinilor
Alberto Moravia ca oaspete al familiei Pecci Blunt la Villa Reale din Marlia (Lucca), vara 1933. Fotografie de Mimě Pecci Blunt. ( sursa )
A se iubi este opera de artă a doi arhitecți amatori pe nume Io care, greșind și corectându-se, învață să facă un proiect care nu exista înainte.
Noi .
—O să am grijă de tine, Massimo Gramellini & Chiara Gamberale
„Întotdeauna prefer să mă învinuiesc pe mine decât să dau vina pe univers; y no por bondad, sino para no depender más que de mí.”
— Jean Paul Sartre - Las Palabras.
Scriu dintr-o multitudine de motive. Prin vocație, de asemenea, de a continua o relație pe care un eveniment și convențiile vieții au făcut-o altfel imposibilă, de asemenea, pentru a-mi justifica șaisprezece ani de studii neîncununați cu o diplomă, tot pentru un spirit competitiv, tot pentru a-mi redă senzații trecute: pt. o infinitate practic, de motive. Cu siguranță nu pentru distracție. Fac un efort negru. Cea mai ușoară dintre paginile mele iese fără griji dintr-o duzină de remake-uri dureroase.
Beppe Fenoglio, Portrete personalizate ale scriitorilor italieni.
Multe afecțiuni sunt obiceiuri sau îndatoriri pe care nu găsim curajul să le întrerupem.
Eugenio Montale
Toate limbile care derivă din latină formează cuvântul compasiune cu prefixul „com-” și rădăcina passio care înseamnă inițial „suferință”. În alte limbi, de exemplu, în cehă, în poloneză, în germană, în suedeză, acest cuvânt este tradus printr-un substantiv compus dintr-un prefix cu același sens urmat de cuvântul „sentiment” (în cehă: soucit; în poloneză: wspňt -czucie; în germană: Mit-gefühl; în suedeză: med-känsla).
În limbile derivate din latină, cuvântul compasiune înseamnă: nu putem privi cu indiferență suferința altora; sau: participăm la durerea celor care suferă. Un alt cuvânt cu un sens aproape identic, milă (în engleză pity, franceză pitié etc.) sugerează chiar un fel de îngăduință față de cel care suferă. Să-ți fie milă de o femeie înseamnă că suntem superiori acelei femei, că ne aplecăm, ne aplecăm la nivelul ei.
Acesta este motivul pentru care cuvântul compasiune inspiră în general neîncredere; desemnează un sentiment considerat mediocru, de mâna a doua, care are prea puțin de-a face cu dragostea. A iubi pe cineva din compasiune înseamnă a nu-l iubi cu adevărat. În limbile care formează cuvântul compasiune nu de la rădăcina „suferință” (passio), ci de la substantivul „sentiment”, cuvântul este folosit cu un sens aproape identic, dar nu se poate spune că indică un sentiment rău sau mediocru. Forța ascunsă a etimologiei sale scaldă cuvântul într-o altă lumină și îi conferă un sens mai larg: a avea compasiune (co-sentiment) înseamnă a-și trăi nenorocirea împreună cu cineva, dar și a trăi împreună cu el orice alt sentiment: bucurie, angoasă. , fericire, durere. Această compasiune (în sensul de soucit, wspótczucie, Mitgefühl, medkänsla) desemnează așadar capacitatea maximă a imaginației afective, arta telepatiei emoțiilor. În ierarhia sentimentelor este sentimentul suprem.
Milan Kundera, Ușurința de nesuportat a ființei
DE N-AR FI SPINI, CU CE-AM PLĂTI
– Totu-i iubire,
răspunse trandafirul
ciobului de tină
certăreț.
– Dar spinii,
ghimpul?
– Ei sunt
însemnele-mi de-osândă și de preț,
chivernisire,
cu vămuirea lor spre a-mi plăti
și rănile,
și timpul,
și blestemul
de-a fi doar al luminii.
autor Dumitru Ichim
Gând înapoi
Radu Cârneci
Va veni primăvara, desigur,
ne vom întoarce în copilărie,
copaci fiind, ne-om inunda cu muguri,
ne vom preface-n iarbă pe câmpie,
Sau, dacă vrei, vom fi o ploaie-n ropot,
de soare ploaie, curcubeu răsfrânt,
iar în amurg vom fi de bronz în clopot,
topindu-ne în zări, la ceasul sfânt.
Şi vom rodi cu stelele curate,
un gând înalt, făclie de priveghi
voi fi în toţi, iar tu vei fi în toate,
medalie cu două chipuri vechi
Şi, ca o ceaţă din nimic ivită,
uşori vom fi, călătorind în jos,
cer legănat în lacrima-ispită
şi răsturnat în noi cu preafrumos.
Martin Pate painting
Sergey Grischuk - Your Eyes
"Cele mai bune indicii despre caracterul cuiva sunt: cum tratează pe cei care nu-i fac niciun bine şi cum tratează pe cei care nu pot riposta."
(Abigail Van Buren)
"Cuvântul este începutul, iar tăcerea sfârșitul. Între cuvânt și tăcere existăm noi."
Octav Bibere
"Adevăratul mariaj are loc în inimă, nu în sala de bal, la biserică sau la sinagogă. E o alegere pe care o faci, nu doar în ziua nunţi ci în continuu, iar alegerea se reflectă în felul în care îţi tratezi soţul sau soţia. "
(Barbara De Angelis )
https://www.boredpanda.com/topophili...mpaign=organic
Cameron Sandercock photography
Eu am rămas tot copil, pentru că de atunci nu m-am oprit să visez.
(Alda Merini)
„Iubirea a privit spre timp, şi a zâmbit, pentru că ştia că ea de timp nu are nevoie. S-a prefăcut moartă timp de o zi, a reînviat seara, fără legi de care să ţină seama. A adormit într-un colţ al inimii pentru un răstimp care pentru ea nici nu exista, exista doar colţul acela. A plecat fără să se îndepărteze, s-a întors fără să fi plecat... timpul murea, dar ea, iubirea, rămânea...”
Luigi Pirandello
alexgraphex
Răspunde cu citat
Marcaje