''Cobor in fiecare dimineata in gradina mea secreta si culeg o floare de Lumina pe care o daruiesc ,cu smerenie. Asa castig pierzand .''
KIDS vs. ANGELS Leave a comment
Expresii și aforisme despre mare
Marea este singura ființă infinită care se plasează cu smerenie la picioarele noastre, fără să-și piardă vreodată un pic din măreția ei.
(Fabrizio Caramagna)
Îmbrăcat în cer și uimire.
Te voi duce la mare.
(Fabrizio Caramagna)
Nu am măsurat viața în ani, ci în drumuri, poduri, munți, kilometri care mă despărțeau de mare de fiecare dată.
(Fabrizio Caramagna)
Vara mâinile vântului mișcă în aer fire invizibile, care unesc valurile, părul, gândurile.
(Fabrizio Caramagna)
În plus, aș asculta marea la nesfârșit. explozie plină. Cu ochii plantați pe tavanul cerului. Să-mi imaginez viața.
(Fabrizio Caramagna)
Paradisul începe cu o coborâre la mare.
(Fabrizio Caramagna)
Mirosul anumitor dimineți este „Vin să te iau și te duc la plajă”.
(Fabrizio Caramagna)
Îmi las îndatoririle în oraș, închid ceasurile și calendarele într-o cutie și merg la plajă. Timpul nu mai este un tiran, ci un val care alunecă ușor peste apă.
(Fabrizio Caramagna)
Eu am maringita. Este o inflamație a sufletului care vibrează la cel mai mic indiciu de mare.
(Fabrizio Caramagna)
Există terapie.
Privind marea și primind doza potrivită de minune în vena ta, picătură cu picătură.
(Fabrizio Caramagna)
Dacă o sărbătoare ar fi o carte nu ar fi legată, nu ar avea pagini numerotate... așezată pe pervazul unei ferestre deschise, ar spune poveștile vântului și ale mării.
(Fabrizio Caramagna)
Vino cu mine?
Vom inventa o pistă, o valiză, o privire complice și o vedere la mare.
(Fabrizio Caramagna)
Marea îmi pregătește un leagăn de albastru cu dantelă de cer și mă cufund și știu că de fiecare dată renasc.
(Fabrizio Caramagna)
De fiecare dată în fața mării mă deschid la darurile aerului, iar culorile și formele și vibrațiile intră și ies din pieptul meu cu aceeași ușurință cu care trec printr-o fereastră.
(Fabrizio Caramagna)
Puțini oameni sunt capabili să te găsească acolo unde ești cu adevărat. De aceea iubesc sunetul valurilor. Ei știu întotdeauna unde ești.
(Fabrizio Caramagna)
Auzi sunetul mării,
acea voce recunoscută care se sparge pe mal.
Viața îți explică într-o clipă.
(Fabrizio Caramagna)
Astăzi am nevoie de mare, inimă, intensitate.
(Fabrizio Caramagna)
Când sunt la plajă, viața mea este în sfârșit goală și ușoară.
Nu mai trebuie să demonstrez nimic nimănui.
Când intru în apă, marea îmi cunoaște toate slăbiciunile și nu le judecă.
Eu spun, el ascultă. Mă uit la el, se lasă privit.
În timp ce sunt în apă și înot spre orizont,
simt că timpul și-a lăsat strânsoarea pentru o clipă,
simt că universul mă lasă să o fac și nu-mi cere nimic,
simt că toate sufletele care am venit la mine găsesc
și mă duc în mare, unde apa este mai strălucitoare
și lumea este încă bună.
(Fabrizio Caramagna)
La mare te afli în cea mai mare lumină care poate fi avută.
Deschide-ți mâna și închide-o.
Vei simți vibrația a o mie de posibilități
și cerul râzând de bucuria ta
(Fabrizio Caramagna)
Toată apa mării dă din cap în timp ce te scufundi
și corpul tău este o casă de fiori ușoare
și uimire invizibilă.
(Fabrizio Caramagna)
Acea fericire care vine după ieșirea din mare.
O suspendare a timpului.
O clipă mărită și încălzită de soare.
Mișcarea cerului care se oprește și universul care ne privește cu uimire.
(Fabrizio Caramagna)
Nicio casă nu ar trebui să fie fără vedere la mare. Fiecare casă ar trebui să aparțină vântului și valurilor. Marea și casa ar trebui să trăiască împreună pentru totdeauna, ca doi copii care se așează unul față de celălalt și își împărtășesc secretele.
(Fabrizio Caramagna)
Întotdeauna am căutat un loc în lume, eventual în afara drumului și cu vedere la mare.
(Fabrizio Caramagna)
Ne-am putea opri aici, așteptând apusul de pe această terasă cu vedere la mare. Briza ușoară. Gândurile care se împletesc între degetele tale și părul tău ondulat. Gâtul gol și eu zâmbind.
(Fabrizio Caramagna)
Vara a sosit.
Lumina a devenit incredibil de puternică.
Și milioane de străzi, dintr-o dată, au întrebat unde este marea.
(Fabrizio Caramagna)
Mi-am petrecut ziua îmbrăcându-mi rănile cu razele soarelui.
Mi-am petrecut după-amiaza curățându-mi nefericirea cu apă sărată.
Mi-am petrecut seara eliminând fricile din minte, punând în ele stele și cântece.
Dacă cineva mă întreabă cum mi-am petrecut ziua la plajă, răspund: „Pentru a vindeca”.
Pentru că nimic altceva în lume nu mă vindecă ca marea.
(Fabrizio Caramagna)
La mare nu ești înconjurat de spațiu și timp. Dar din intensitate.
(Fabrizio Caramagna)
Frumusețe, mare, albastru: unele cuvinte nu admit scepticismul.
(Fabrizio Caramagna)
Nu cred in niciun remediu care sa nu aiba albastrul marii si cel putin 24 de grade de temperatura.
(Fabrizio Caramagna)
Astăzi cerul are miros de mare, dar la un volum foarte mare.
(Fabrizio Caramagna)
Iubesc albastrul mării și îl potrivesc cu tot.
(Fabrizio Caramagna)
Mă simt ca plantele care se îndreaptă spre lumină să crească.
De aceea merg la plajă cât de repede pot.
(Fabrizio Caramagna)
Bucuria potecii care duce la mare și are mereu albastrul în fața ochilor.
(Fabrizio Caramagna)
Dacă nu împărtășim un limbaj secret (poezie sau flori sau mare), tu și cu mine nu putem fi prieteni.
(Fabrizio Caramagna)
Gleznele în apa mării, mângâierea valurilor, dosul neted al mâinii. Și apoi celelalte spații ale corpului tău de conturat, în funcție de vânt și soare.
(Fabrizio Caramagna)
Dacă picioarele tale ating mereu nisipul, nu poți spune că iubești marea. Cei care o iubesc merg acolo unde nu se ating.
(Fabrizio Caramagna)
Privind marea noaptea, ca și cum ai privi o mamă adormită. Ai grijă de fiecare respirație a lui. Învață să-i auzi respirația care pare să spună „Deschide-te la lucruri și visează”.
(Fabrizio Caramagna)
Mă întreb ce lipsește viața când într-o noapte de vară suflarea stelelor deschide ferestrele și aruncă înăuntru parfumul mării.
(Fabrizio Caramagna)
La mare, fericirea este plină de spațiu. Cerul se mișcă constant. Valurile învârt timpul.
A respira aer și sare este o ocupație cu normă întreagă.
(Fabrizio Caramagna)
Simplitatea neașteptată cu care marea devine culoare. Sau un parfum. Sau un gând. Sau o fotografie.
(Fabrizio Caramagna)
La mare, totul încearcă să te atingă sau să fie atins. Valurile, lumina, vântul.
(Fabizio Caramagna)
Iubesc marea. Pentru fiecare lovitură care mă face să mă simt liber, pentru terasele mari și luminoase, unde mă întâlnesc din nou cu vântul.
(Fabrizio Caramagna)
De fiecare dată când îmi conectez ștecherul la mare, devin electric și plin de lumină.
(Fabrizio Caramagna)
Du-mă la plajă, mă simt ca jazz-ul acela de vară, mojito pe nisip, mergând desculț să merg să văd cât de frumos este neașteptul.
(Fabrizio Caramagna)
Viața este prea scurtă pentru a pierde timpul cu cineva care nu te duce la plajă să mănânci focaccia.
(Fabrizio Caramagna)
La mare nu suntem altceva decât valuri,
boabe care dansează în valuri,
trăim ca norii
și curtem vise nemaivăzute până acum
(Fabrizio Caramagna)
De fiecare dată când te văd că râzi, parcă ai fi în fața mării.
(Fabrizio Caramagna)
Te duc la mare este o declarație de dragoste.
Îndepărtează rugina din oraș,
face inima să respire
și experimentează albastrul ca pe un drum.
(Fabrizio Caramagna)
Astăzi aș face o excursie la mare, una la librărie și una despre tine
(Fabrizio Caramagna)
Cu un pas ușor și cu un vânt puternic care poartă marea în plămâni, încerc să mă apropii de paradis.
(Fabrizio Caramagna)
Nu exista încă viață pe pământ.
Milioane de ani marea nu a fost conștientă de existența ei
până când cineva – poate un copil – a observat-o din exterior și a decis să se scufunde în ea.
Atunci, de bucurie, marea a căpătat acele culori albastre, turcoaz, smarald
pe care le cunoaștem cu toții
(Fabrizio Caramagna)
Vara, când te trezești, în loc să citești informații de pe un smartphone, citește-o pe un alt ecran plat: marea.
(Fabrizio Caramagna)
Îmi place vocea mării.
Regulat.
Convingator.
Pe care, știe el să-l sugereze, fără a forța.
(Fabrizio Caramagna)
În unele dintre visele mele, sunt lângă mare fără „nu pot face asta”.
(Fabrizio Caramagna)
Ca atunci când eram în tren în copilărie și mă uitam absorbită în fereastra cu vedere la peisaj și la un moment dat mi-au strigat: „întoarce-te, acolo e marea” și mi s-au luminat ochii. Poate avem nevoie doar de cineva care să ne îndrume în direcția corectă.
(Fabrizio Caramagna)
În fața mării este cel mai frumos loc în care să lași fricile pe pământ și să iei curaj de mână.
(Fabrizio Caramagna)
Cei care locuiesc lângă mare aud coralii crescând noaptea, învață limba valurilor și a lunii, cunosc secretele fiecărei scoici.
(Fabrizio Caramagna)
Mereu este marea care spală dârele tuturor îndoielilor mele, urmele inutile lăsate de mersul meu, firele subțiri ale obiceiurilor care mă încurcă. De fiecare dată îmi oferă energie și cheia pentru a redeschide formele lumii.
(Fabrizio Caramagna)
Iubesc imensitatea mării, răsuflarea ei semănată și eliberată și chemările de libertate în aer.
Și de fiecare dată când știu că acostarea din lume se topește de îndată ce intru în apele ei, că călătoria în mișcări spre orizont este începutul a ceva nou.
(Fabrizio Caramagna)
Vreau să mă pierd
în gândurile tale
în felul în care asculți marea
în timp ce adormi.
(Fabrizio Caramagna)
Ar fi nevoie de un aici sunt, urări libere și o fereastră cu vedere la mare.
(Fabrizio Caramagna)
Dacă aș fi în locul tău, m-aș transforma imediat în acel „Hai, să mergem la plajă!”
(Fabrizio Caramagna)
Dorința mea? O stea a mea, lângă mare.
(Fabrizio Caramagna)
Vino, te duc în larg unde nu te poți atinge.
Unde doar raiul și minunea te ating.
(Fabrizio Caramagna)
Se merge la mare pentru a vizita cerul sau pentru a privi sub apă. Îți dai jos hainele de oraș și te îmbraci în aer, apă și vânt. Îți schimbi respirația și intri în ore fericite fără să sari nici măcar una.
(Fabrizio Caramagna)
Marea este pentru mine o carte în care învăț că sunt în viață.
Cunoști un caiet de foi albastre, paragrafe de vânt și note de aer pur?
Ei bine, am citit cu atentie acest caiet si precizia cu care ma invata sa traiesc
aproape ma orbeste.
(Fabrizio Caramagna)
Se întâmplă ca dacă închizi ochii să vezi infinitul.
Valuri, salinitate, răsucire.
Și nisipul, praful între degete.
Geografia mării nu are granițe.
(Fabrizio Caramagna)
Mă întreb cine mângâie marea când e furtună
și sirenele caută refugiu într-un far părăsit.
(Fabrizio Caramagna)
Ce spectacol marea agitată. În primul rând, sunt valuri mari și toate diferite, iar unele dintre ele arată ca niște creaturi monstruoase pentru că sunt atât de înalte. Apoi valurile devin mai mici, își pierd spuma pe parcurs, se potolesc aproape pentru a măsura fundul. Atunci sunt tot valuri, dar sunt obosiți, epuizați, iar spuma este doar o respirație. Apoi aproape le este frică să ajungă la mal, devin valuri bune, amabile, politicoase.
(Fabrizio Caramagna)
De câte ori am înotat în ochii mării și am văzut visele ei. Odată, un val a lipit un car de un nor și a plutit dincolo de univers. Când mă întorc la țărm, știu că am lăsat în urmă ceva de nespus.
(Fabrizio Caramagna)
Era o casă de sidef cu vedere la mare, nu era televizor dar vântul purta mereu poveștile valurilor și ale delfinilor.
(Fabrizio Caramagna)
Mă simt liber doar când deschid o ușă mică cu vedere la mare.
(Fabrizio Caramagna)
Unde ești cu întrebările imposibile? Între timp, o să fac o baie în mare și să vorbesc cu Posidonia.
(Fabrizio Caramagna)
Spune-mi, căsuță, ce vrei să ți se deschidă ferestrele în această dimineață? Pe mare? Pe galaxia Andromeda? Pe un câmp de lalele?
(Fabrizio Caramagna)
La malul mării, timpul este liber așa cum era la începutul universului, când nu exista o filozofie care să-l definească.
Orizonturile sunt deschise oricărui destin posibil, fără gravitatea lucrurilor.
(Fabrizio Caramagna)
Pietricelele de pe plajă: aceste ovale pe care marea, un bătrân meșter, le-a dosat cu răbdare pentru a îndepărta fiecare colț.
(Fabrizio Caramagna)
Aruncandu-te in mare pentru prima ta inot a sezonului te face sa crezi ca te-ai nascut in acel moment precis.
(Fabrizio Caramagna)
Nu-mi spune despre mare, ia-mă de mână și du-mă acolo.
(Fabrizio Caramagna)
Dintr-o parte a mea în alta, întotdeauna am ajuns acolo înotând în mare.
(Fabrizio Caramagna)
Marea este un flautar care își cântă notele ca să te conducă la ea, încearcă noi melodii cu valurile și stropii, dar le recunoști imediat și nu poți rezista chemării și te scufunda.
(Fabrizio Caramagna)
Sunt cei care se fixează pe valuri și pe albastru, eu prefer să merg sub apă și să mă uit la fundul mării. Fiecare are felul lui de a contempla marea.
(Fabrizio Caramagna)
Am 1,71 m, dar la nivelul mării sunt mult mai înalt, pot chiar să ating norii.
(Fabrizio Caramagna)
Marea tremură când luna intră în ea toată goală.
(Fabrizio Caramagna)
În fiecare zi, după ce vorbește cu valurile, vântul, cerul și sirenele, marea decide ce intensitate de albastru să poarte.
(Fabrizio Caramagna)
Văzând valurile și având certitudinea că au fost oferite de ceva veșnic care ne întinde mâna pentru a ne spune: „Am străpuns zidul nimicului ca să vină la tine”.
(Fabrizio Caramagna)
Marea de la suprafață este doar prezentul.
Dar în adâncurile sale sunt toate mileniile trecute.
(Fabrizio Caramagna)
Adâncimea mării: în acele abisuri există cea mai neașteptată formă de deschidere.
(Fabrizio Caramagna)
Îmi place frigul de pe fundul mării, ajunge până la os și nimeni nu a fost vreodată acolo.
(Fabrizio Caramagna)
După-amiezele la plajă, viața s-a eliberat de timp. Nu mai sunt zile, ore, ani, secole. Este trăirea fără timp și memorie.
(Fabrizio Caramagna)
La mare, timpul stă pe loc. Nisipul din clepsidra este tot vărsat pe pământ și te poți juca cu el.
(Fabrizio Caramagna)
Coral, alb și turcoaz. Trei culori care se potrivesc perfect cu marea.
(Fabrizio Caramagna)
Mă simt ca plantele care se îndreaptă spre lumină să crească.
De aceea merg la plajă cât de repede pot.
(Fabrizio Caramagna)
Pe un dig la mare, la apus, mereu sunt lucruri deosebite.
(Fabrizio Caramagna)
Cafelele de culoarea verii sunt frumoase, pentru a fi luate pe o terasă cu vedere la mare.
(Fabrizio Caramagna)
Nu am văzut niciodată fața cuiva care merge la plajă pe autostradă. Uneori cred că conduci cu ochi visători. Cel puțin aș face asta.
(Fabrizio Caramagna)
Mă duc la plajă să-mi refac minunea.
(Fabrizio Caramagna)
Întinde-te pe nisipul mării de iarnă, deschide-ți mâinile la soare și lasă-ți identitatea să se evapore.
(Fabrizio Caramagna)
Nu este nevoie să faci nimic special când ești însoțit de vocea mării.
(Fabrizio Caramagna)
O iubire născută într-o zi de vânt și mare, și deci destinată să fie irațională, plină de pasiune și ușurință, stăpânire și abandon, precum și nesăbuință și parfum de păcat și o lumină mereu pe cale de a se stinge.
(Fabrizio Caramagna)
Când părăsim marea nu o părăsim niciodată complet. Lumina sa ramane incurcata in par, in nuantele vocii, in moliciunea pielii. Trebuie să treacă câteva zile înainte de a-l pierde pentru totdeauna.
(Fabrizio Caramagna)
Marea este o chemare tăcută. Curge tăcut, sub piele, chiar și atunci când ești la sute de kilometri distanță.
(Fabrizio Caramagna)
Cu mine geografia și-a pierdut mințile,
sunt tot mare chiar și când sunt într-un oraș îndepărtat,
albastrul vibrează peste tot.
(Fabrizio Caramagna)
Cineva îl pune sub semnul întrebării, altcineva cu mândrie, alții au încetat să-l pună sub semnul întrebării și se bucură de mare.
(Fabrizio Caramagna)
Marea, casa mea.
Singurul loc unde poate am trăit cu adevărat.
Cadou M-am născut de multe ori în fiecare vară.
Înainte de a muri la scurt timp după, în fiecare toamnă.
(Fabrizio Caramagna)
Ce trist este să mergi la plajă când e rău.
Au închis ușile soarelui
și tu rămâi afară cu o bucată de vară care pare spartă.
Lipsește lumina, furia căldurii, albastrul cerului.
Încerci să intri în apă,
dar întâlnești doar vânt și valuri care te împing înapoi
de parcă ai fi un străin.
(Fabrizio Caramagna)
Marea se aruncă în fiecare val, de parcă ar încerca să ajungă la un necunoscut în altă parte. Însă ajunge să găsească singur malul, iar spuma sa albă care se dizolvă este semnul efervescenței dar și al regresului.
(Fabrizio Caramagna)
Marea are, de asemenea, o datorie cu eliberarea apei de la un robinet minuscul.
(Fabrizio Caramagna)
Își petreceau timpul spunându-și unul altuia povești vechi despre mare, papagal și pirat.
(Fabrizio Caramagna)
Ochii tăi locuiesc în cea mai adâncă cameră a inimii mele. Și de acolo poți vedea mereu marea.
(Fabrizio Caramagna)
Cei care nu iubesc marea, mi le imaginez făcute din pământ, mușchi, scoarță și poteci neexplorate. Poate că doar în vârful unui munte se găsesc
(Fabrizio Caramagna)
În seara asta aș vrea să mă îmbrățișezi mai tare decât marea.
(Fabrizio Caramagna)
Ne naștem cu viciul mării și de fiecare dată când este departe de noi simțim puțin că dispare.
(Fabrizio Caramagna)
Când te întorci din vacanță, în câteva ore treci de la scara albastră (mare) la scara de gri (oraș).
(Fabrizio Caramagna)
Marea de toamnă. Hipnotic. Nu ai înceta niciodată să-l urmărești.
(Fabrizio Caramagna)
La malul mării toamna vorbesc cu algele, ascult pescărușii și noaptea un far dezvăluie secretele sirenelor cu părul roșu.
(Fabrizio Caramagna)
Vii. Am un suflet să te aștept și multă mare pentru când plouă.
(Fabrizio Caramagna)
Câte versuri scriu algele pe malul mării de toamnă.
(Fabrizio Caramagna)
Orașe departe de mare. Atâtea lumini și nici măcar un far. Uneori sunt cu adevărat de neiertat.
(Fabrizio Caramagna)
Singura evadare pe care mi-aș organiza azi este cu marea. L-aș duce la o plimbare pe Venus.
(Fabrizio Caramagna)
La nord mă învecin cu singurătatea, la sud cu marea, la vest cu apusurile și la est cu uimirea.
(Fabrizio Caramagna)
Duminica de vară, când marea se unește în sfârșit a spune și a face.
(Fabrizio Caramagna)
Când voi muri, în loc să mă transform în cenuşă, aş vrea să fiu spumă de mare.
(Fabrizio Caramagna)
Purta mereu negru, ochii îi lipseau de lumină și locuia într-o câmpie noroioasă din centrul continentului: „marea nu există” spunea el cu aceeași certitudine cu care ateul a negat existența lui Dumnezeu.(
Fabrizio Caramagna)
Pe o planetă îndepărtată era marea, dar era diferită de a noastră. Era complet pe dos. Deasupra era abisul și în jos aerul și cerul. Fusese conceput într-un mod atât de opus față de al nostru, încât era locuit de păsări ale prăpastiei și de nori cu forme ciudate (alge, meduze, caracatițe), în timp ce deasupra valurilor se jucau cu stelele.
(Fabrizio Caramagna)
Copilul, privind spre mare, a spus: în fiecare meduză trăiește sufletul unui naufragiu.
(Fabrizio Caramagna)
Care este acel moment la bătrânețe când nu mai alergi spre mare?
(Fabrizio Caramagna)
Dușman convins al mării și al albastrului ei, împăratul, în anii cenușii de guvernare, poruncise să se construiască o fântână imensă, pentru a seca toată marea și a extermina valurile.
Dar oamenii nu puteau trăi fără mare și în fața acelui orizont gol, plin de noroi, erau triști și pustii.
Așa s-a întâmplat că, într-o zori mai disperată decât de obicei, păstrătorul unui far a condus revolta și l-a ucis pe împărat și a eliberat marea, care – niciodată ca în ziua aceea – a avut culori atât de frumoase.
(Fabrizio Caramagna)
**Cele 11 citate ale mele preferate despre mare ale unor autori cunoscuți și cunoscuți
Marea este fără drumuri, marea fără explicații.
(Alessandro Baricco)
Nu poți fi nefericit când ai asta: mirosul mării, nisipul sub degete, aerul, vântul.
(Irene Nemirovsky)
Dacă sunetul mării îl domină pe cel al gândurilor, ești în locul potrivit.
(Antonicount, Twitter)
Leacul pentru orice este apa sărată: sudoare, lacrimi sau mare.
(Karen Blixen)
În orașele fără mare... cine știe la cine apelează oamenii pentru a-și găsi echilibrul... poate la lună...
(Banana Yoshimoto)
Marea este o boală inversă. Dacă o faci în copilărie, atunci nu te îmbunătățești niciodată.
(GuidoFruscoloni, Twitter)
La mare, viața este diferită. Nu trăim din oră în oră, ci după moment. Trăim după curenți, ne adaptăm la maree și urmăm cursul soarelui.
(Sandy Gingras)
Cum le explici marea celor care o privesc și văd doar apă...
(Ritagodino, Twitter)
Omule liber, vei iubi mereu marea!
Marea este oglinda ta: iti contempli sufletul
in miscarea infinita a lamei sale.
Și spiritul tău nu este un abis mai puțin amar.
(Charles Baudelaire)
Stând în fața mării,
minunându-se de propria sa minune: eu
un univers de atomi
un atom în univers.
(Richard Feynman)
Mare dimineața, cer fără nori
de un splendid violet, mal galben; toate
mari și frumoase, strălucind în lumină.
Mă voi opri aici.
(Kostantinos Cavafis)
Distribuiți pe Facebook
Distribuie pe Twitter
Distribuie pe Pinterest
Distribuie pe e-mail
Distribuie pe WhatsApp
Navigarea articolelor[COLOR=var(--ast-global-color-0)]← Postarea anterioară[/COLOR]
Expresii înrudite
Coloraforisme, 16 aforisme pe culori de Fabrizio Caramagna
[COLOR=var(--ast-global-color-0)]
Expresii și aforisme pe păpădie
[COLOR=var(--ast-global-color-0)][/COLOR]
Citate și proverbe de toamnă
[COLOR=var(--ast-global-color-0)][/COLOR]
Expresii și aforisme despre noiembrie
[COLOR=var(--ast-global-color-0)][/COLOR]
Citate și aforisme cu rodii
[/COLOR]
https://fabriziocaramagna-com.translate.goog/2020/01/02/frasi-e-aforismi-sul-mare/?_x_tr_sl=it&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
Răspunde cu citat
https://victor-mochere.com/best-quotes-on-patience
Marcaje