Rares -Constantin si Antonia - Elena

[latan.elena]

TOP 10: Cele mai frumoase flori din lume




Suntem tentati sa spunem ce cele mai frumoase flori din lume sunt niste flori rare, scumpe, exotice... foarte probabil sa fie asa, dar hai sa vedem mai bine din imaginile de mai jos:


10. Trandafiri curcubeu (colorati artificial)

9. Lalele papagal

8. Trandafir Hocus Pocus

7. Gloriosa

6. Trandafiri Juliet

5. Floarea Pasiunii

4. Fuchsia Blue Eyes

3. Cochliasanthus

2. Orhideea Gold of Kinabalu

1. Orhideea Queen of Sheba

SURSA: http://celemaicool.blogspot.ro/2014/...-din-lume.html

[latan.elena]

Mărul de aur ( poveste irlandeză )







A fost odată o femeie săracă lipită pământului, care avea un fecior. Feciorul a muncit un an la un ţăran înstărit şi s-a întors acasă cu o pereche de vaci. Şi acum mergea cu ele la păşune. Pe când era el cu vacile într-o dimineaţă la păscut, iată că în faţa cocioabei unde trăia el, alături de mama lui, se opri o bătrânică.

– Ştiu prea bine, îi spuse ea femeii sărace, că nici tu şi nici fiul tău nu sunteţi oameni cu stare, dar eu sunt şi mai sărmană decât voi şi dacă ai vrea să-mi dai şi mie un codru de pâine, nu te voi uita niciodată.

Femeia cea săracă nu aşteptă s-o roage încă o dată şi se duse de-ndată în casă, de unde luă o cană cu lapte proaspăt şi un boţ de mămăligă şi i le întinse bătrânei:
– N-am altceva mai bun, că ţi-aş fi dat, dar ceea ce am îţi ofer cu plăcere, îi spuse femeia.
– Ai inima bună. Şi pentru asta te voi răsplăti. Iată acest măr. E făcător de minuni. El are darul de a tămădui orice boală. Cu mărul ăsta veţi fi bogaţi. Şi dacă voi mai trece pe aici, îmi vei da merinde bune şi gustoase, căci fiul tău, cu mărul acesta de aur, va vindeca pe oricine de orice boală şi lumea îi va fi recunoscătoare, fiecare după puterea lui.
Femeia cea săracă rămase cu mărul în mână şi cu gura căscată. Nici nu apucă să-i mulţumească bătrânei, căci, după ultimul cuvânt rostit, ea se făcu nevăzută.
De cum îşi văzu femeia feciorul că se apropie pe înserat, de la păşune, alergă să-l întâmpine şi să-i istorisească tot ce se petrecuse în dimineaţa aceea. Feciorul nu mai putea de bucurie când o auzi pe maică-sa vorbind. Şi mai ales când luă în mână mărul de aur.
Şi, într-adevăr, o lună, două, nouă, toţi cei din sat veneau la el, la mărul de aur, tămăduitor al oricărei boli. Şi acum trăiau în belşug şi erau fericiţi şi făceau numai bine celor ce veneau la ei doi.
Dar despre mărul de aur fermecat se dusese vestea până la curtea regelui. Şi când auzi regele că un biet cioban are o asemenea comoară, nu se arătă tocmai fericit. Şi cum ştia că de bună voie el nu avea să-i dăruiască mărul, trimise omul lui de încredere să i-l fure. A doua zi chiar, mărul fermecat era în palatul regelui. Se tânguiră şi feciorul şi maică-sa când şi-au dat seama că cineva le furase mărul de aur, dar degeaba; nu era şi nu era nicăieri. Şi nici ni-şi închipuiau că tocmai omul de încredere al regelui fusese hoţul.
Şi, cum fiica regelui era cam fără putere şi zăcea de mai multe zile în pat, regele încercă să-i redea puterile cu mărul fermecat. Dar lucru curios: puterea binelui, aşa cum mărul a avut-o în mâinile celor doi care fuseseră hărăziţi să se bucure de binefacerile lui, se prefăcu în putere a răului. Sub ochii regelui, fetei lui îi apărură două coarne cu ramificaţii ca la cerb. N-a ştiut ce să creadă…Şi ca să se convingă că nenorocirea se datora mărului furat, încercă să tămăduiască cu el şi pe unul din curteni, care şchiopăta de la o vreme de un picior. Şi deodată văzu regele că şi curteanului îi apărură două coarne şi mai mari şi mai puternice decât fetei lui. Disperarea îi era mare. Trimise de-îndată câţiva slujitori să i-l aducă pe cioban la palat. Şi-l aduseră. Abia astfel află şi bietul om cine îi luase mărul de aur.
– Să-mi vindeci imediat fata şi curteanul. Uită-te la el în ce hal arată! Mărul tău e de vină!
– Măria-ta, eu n-am nicio vină! se închină ciobanul în faţa regelui. Nici nu ştiu cum de s-a putut întâmpla aşa nenorocire! Eu i-am vindecat pe oameni până acum, nicidecum nu i-am sluţit! Cu voia Măriei-tale aş vrea să mi se dea înapoi mărul meu. Poate că în mâna mea or să se petreacă altfel lucrurile!
– Să i se dea mărul acestui om! tună glasul regelui înfuriat.
Minune! De cum reveni mărul în mâna ciobanului şi ciobanul se apropie de fata regelui şi de curtean, le dispărură amândurora coarnele, ca prin farmec, adică aşa cum se treziseră cu ele, tot ca prin farmec.
La vederea acestora, regele rămase convins că ciobanului nu-i putea lua darul cu forţa, cât era el rege. Cu părere de rău, îl lăsă să plece liniştit cu mărul de aur. Şi de câte ori a mai avut de-atunci încotro nevoie de un vraci, l-a chemat pe cioban şi l-a răsplătit după cum i s-a cuvenit.

[latan.elena]

Sensul şi originea expresiei “Mărul discordiei”



Originea expresiei Mărul discordiei se află în antichitate.Potrivit scrierilor lui Hesiod (scriitor grec, din secolul al VIII-lea i.Hr.), Discordia (pe numele grecesc Eris)era zeiţa vrajbei, fiica Nopţii (Nyx), care, la rândul ei, a născut nenumăraţi copii: Ponos (Grija), Lethe (Uitarea), Limos (Foamea), Dysnomie şi Ate (Anarhia şi Dezastrul), Algea (Durerea), Neikea (Cearta), Pseudologoi (Minciuna) etc. În epopeea Iliada, de Homer, este prezentată ca sora lui Ares, zeu al războiului. Deoarece Discordia provocase conflicte şi între zeii din Olimp, Jupiter a alungat-o, nemaifiind primită nici la nunta nimfei Thetis cu regele Peleu. Din această cauză, furioasă şi dornică de răzbunare, Discordia a aruncat pe masa de nuntă un măr, pe care scria “Celei mai frumoase”, iscându-se gâlceavă între zeiţele prezente la festin: Afrodita (zeiţa frumuseţii), Hera (soţia lui Zeus) şi Pallas Athena (zeiţa înţelepciunii). Pentru aplanarea conflictelor, Paris (fiul lui Priam, regele cetăţii Troia) a fost ales ca arbitru, acesta oferind mărul Afroditei, stârnind, astfel, invidia celorlalte două zeiţe, acest gest generând vestitul Război al Troiei.
În timp, expresia Mărul discordiei s-a aplicat oricărui obiect, cauze sau persoane care, într-un context oarecare, provoacă ceartă, conflicte, vrajbă, război, dispute.

De la numele grecesc al discordiei – Eris – în limbajul modern, a derivat şi termenul eristica, însemnând: artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate (DEX).








https://destepti.ro/sensul-si-origin...rul-discordiei

[latan.elena]

Insule printre nori? Muntele Roraima este cu adevărat o „lume pierdută” unde pot exista încă dinozauri?

Roraima




Roraima - Wikipedia





Adânc în pădurile tropicale din Venezuela, o serie de platouri stau la peste 2743 de metri deasupra nivelului mării și la 400 m deasupra norilor. De sus, arată ca niște insule pe cer. Acestea sunt tepuis (un cuvânt indian pentru munte), dintre care cel mai faimos se numește Muntele Roraima. Tepuis sunt atât de unice în geografia lor încât mii de specii de plante nu există nicăieri altundeva pe planetă decât pe aceste înălțimi. Munții mistici i-au fascinat pe exploratori și scriitori timp de secole, mai ales Sir Arthur Conan Doyle, care a descris o ascensiune a Muntelui Roraima în romanul său din 1912 The Lost World. În romanul lui Doyle, un grup de exploratori au descoperit că dinozaurii și alte creaturi dispărute erau încă în viață pe aceste platouri îndepărtate.
Adevărata lume pierdută
Se presupune că platourile montane erau deja formate atunci când America de Sud era legată de Africa formând supercontinentul Gondwana, ceea ce înseamnă că acestea au fost formate acum 400 de milioane de ani în urmă. În acest timp, roca topită și-a forțat drumul în sus prin crăpăturile masei de gresie. În același timp, vântul și apa au străbătut Gondwana pentru a eroda zonele montane. Regiunea ar ajunge să arate la fel ca acum aproximativ 20 de milioane de ani în urmă. Deoarece aceste suprafețe au fost izolate atât de mult timp, flora și fauna oferă o ilustrare organică a proceselor de evoluție. Se presupune că „cel puțin jumătate din cele 10.000 de specii de plante de aici sunt unice. Totuși câteva astfel de zone au fost explorate pe larg. Ar putea însemna asta că speciile presupuse dispărute, chiar și dinozaurii, să existe încă pe aceste platouri îndepărtate?
Pământ Sacru
Înainte de sosirea europenilor, nativii din Venezuela considerau tepuisul ca având o semnificație mitică specială. Potrivit indienilor Pemón, Muntele Roraima este „butucul unui copac puternic care odinioară păstra toate fructele și legumele din lume”, cu toate acestea a fost „doborât de unul dintre strămoșii lor, iar copacul prăbușit la pământ, a dezlănțuit un potop teribil ”. Ei credeau că, dacă o persoană se urcă în vârful tepuisului, nu se va mai întoarce niciodată de acolo.
„Munte de cristal acoperit cu diamante și cascade”
Urcarea pe tepuis este extrem de dificilă, în special în perioada ploiasă, care face caile pietroase alunecoase și noroioase. Primul explorator european care a scris despre tepuis a fost Sir Walter Raleigh în 1595. El a scris despre un munte de cristal acoperit cu diamante și cascade: „Cade peste el un râu puternic care nu atinge nici o parte a muntelui, dar … cade la pământ cu un zgomot teribil și zgomotos, ca și cum 1000 de clopote mari ar fi fost lovite unul de altul … dar nu știu ce are, nu a îndrăznit vreunul dintre oameni să urce la vârful muntelui, acei oameni spunându-se că sunt dușmanii săi și drumul spre el atât de impasibil ”.
În timp ce călătorii de astăzi s-ar putea să nu dea peste dinozauri și alte creaturi preistorice, ei vor putea vedea broaște negre și tarantule care nu există nicăieri altundeva pe planetă. Se crede că există multe alte specii unice pe Roraima care încă nu au fost descoperite.



http://calatorul.net/insule-printre-nori-muntele-roraima-este-cu-adevarat-o-lume-pierduta-unde-pot-exista-inca-dinozauri/?fbclid=IwAR3uqwTgEmMXPzZLluIo_T1P4ErPHTzABS9-ut6XlvHuCgRxJgA7i3jRSg4



Imagini pentru Roraima

[latan.elena]

Într-o zi, un băiețel a venit acasă de la școală și i-a înmânat mamei sale o scrisoare de la profesorul său. A citit scrisoarea cu voce tare în fața fiului ei cu lacrimi în ochi „fiul tău este un geniu,
profesorii noștri nu sunt în stare să-l învețe nimic. Vă rog să aveți grijă de el. "
Mulți ani mai târziu, după moartea mamei sale, fiul se uita la amintirile familiei când
a găsit scrisoarea, a deschis-o și a citit: „fiul tău are un deficit mental. Nu mai putem să-l urmărim împreună cu ceilalți, așa că vă sugerăm să-l învățați pe fiul dumneavoastră. "
Fiul se numea Thomas Edison. În acel moment devenise deja un inventator celebru.
Edison a izbucnit în lacrimi și a scris pe rând o scrisoare:
„Thomas Edison era un copil cu o tulburare mintală. Datorită iubirii mamei sale, el a devenit una dintre cele mai importante personalități ale secolului său ".

[latan.elena]

Cine se ascunde în spatele unui copil?

În spatele unui copil vesel e o mamă ințeleaptă.
În spatele unei fetițe senine e un tată implicat.
În spatele unui băiat liber e o mamă inteligentă.
În spatele unui copil agresiv e nevoia de afecțiune.
În spatele unui copil curajos e un părinte și mai curajos.
În spatele unui copil trist e un părinte neatent.
În spatele unui copil fricos e un părinte și mai fricos.
În spatele unui copil vesel e o casă veselă.
În spatele unui copil sclifosit e nevoia de atenție.
În spatele unui copil credincios e o bunică.
În spatele unui copil liber sunt doi părinți liberi.
În spatele unui copil - lumină e un părinte -soare.
În spatele unui copil fericit sunt doi părinți fericiți.
Împreună sau separat.
(Mirela Retegan)














„Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală.”
Andrei Pleșu

[latan.elena]

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=8BC6flTOGSk

[latan.elena]

1575+ Citate Celebre - Citate motivationale despre viata, iubire, fericire, prietenie




Citeste mai mult pe: https://foxi.ro/articol/citate-celebre

[latan.elena]