Cu drag, pentru toți copiii lumii, mai ”vechi” sau mai ”noi”, de ”azi”, dar și ”de ieri” !...
”... Nu ştiu cum, mama mă-sii, se face că, atunci când totul merge bine, se găseşte întotdeauna ceva sau cineva care să-ţi strice plăcerea? În acest caz erau amândouă!
Paşii tropăiţi erau ai lui tanti Ileana, care se întorcea în viteză acasă. Cum dracu’ o fi aflat?... Cine naiba să ne fi văzut?... Şi mai ales cum mama mă-sii i-a dat de ştire?
M-am uitat înspăimântat în sus, la ghidul aventurii. Speram să fi prevăzut şi asta în plan. Da’ de unde!... Vasilică al meu, a îngheţat cu gura întredeschisă plină de cireşe în care nu-i mai încăpuseră o codiţă de cireaşă şi vreo două frunze care-i ieşeau din colţul gurii. Auzise şi el tropăitul şi era cel puţin la fel de surprins şi de înspăimântat ca şi mine. Mi-a făcut semn cu degetul la gură să nu scot nici un sunet, a sărit de pe creanga de pe care se afla şi s-a lipit de copac în dosul trunchiului gros al acestuia. L-am imitat, fără şovăire. Eram prea sus ca să mai avem timp să sărim şi să fugim, fără să ne vadă. Am înţeles că ...”
...
Povestirea completă, plină de haz, de suspans și de umor, în linkul de mai jos :
Marcaje