Rares -Constantin si Antonia - Elena

[latan.elena]

Cum putem socoti o făptură mai presus de noi, dacă Dumnezeu ne-a împodobit cu minte, ne-a numit fii ai Săi? Dacă veţi pune mâna pe inimă şi veţi fi sinceri cu voi înşivă, veţi înţelege că sunteţi mai mici decât multe făpturi. Luaţi aminte la albină, cum zoreşte și trudeşte. Se dăruieşte fără cruţare şi fără oprelişti. Albina trăieşte, cu totul, o lună şi o jumătate de zi, şi adesea piere muncind, pe câmp, şi nu se mai întoarce la stupul ei. Şi cât se gândeşte omul la sine şi cât îşi plânge de milă. Sau priviţi furnica, cum nu osteneşte să poarte neîncetat ceva. Iar atunci când îi cade sarcina, o ridică şi îşi continuă munca cu răbdare. Iar noi, dacă nu apucăm imediat ceva în mâini, luăm degrabă mâinile de pe acel lucru. Cei smeriţi socotesc pe orice om mai presus decât ei şi nu numai pe om, ci şi toată făptura.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața


''Smerenia este o virtute care e dobândită de un om care îl cunoaşte pe Dumnezeu şi umblă în căile Lui”

[latan.elena]

”Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îmbrăca frumos la biserică, îşi lua – vorba ceea – hainele de duminică. Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haina murdară, prăfuită, pantaloni pătaţi… Aşa că oamenii au început să fie deranjaţi de treaba asta şi i-au spus preotului. Preotul a promis să se ocupe de problemă. Aşa că l-a luat pe bătrânel deoparte şi i-a zis:






“Tu ştii cum ar trebui să vină îmbrăcaţi oamenii la noi la biserică?”
“Nu ştiu părinte.”
“Păi uite, deseară, când îţi faci rugăciunea, întreabă-l pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcaţi oamenii care intră în biserica asta”
“Bine părinte”
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleaşi haine. Preotul îl întreabă:
“L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci?”
“L-am întrebat, părinte.”
“Şi ce-a zis Dumnezeu.”
“A zis că habar n-are. El n-a fost niciodată în biserica asta.”

[latan.elena]

Kalinka Malinka dance
https://www.facebook.com/stpetersbur...QxODgzNjY5NzM/


[COLOR=var(--primary-text)]'Voi pune în aplicare Legea dăruirii angajându-mă să aplic următoarele etape:

1. Oriunde mă voi duce şi cu oricine mă voi întâlni, voi dărui ceva. Darul meu poate fi un compliment, o floare sau o rugăciune. Voi începe chiar astăzi prin a dărui ceva tuturor celor cu care mă voi întâlni, activând astfel procesul de circulare a fericirii, bogăţiei şi abundenţei în viaţa mea şi în vieţile celor din jur.
2. Astăzi voi primi cu recunoştinţă toate darurile pe care mi le va oferi viaţa. Voi primi darurile naturii: lumina soarelui şi ciripitul păsărelelor, ploaia de primăvară sau prima ninsoare. Voi fi de asemenea deschis faţă de darurile celor din jur, indiferent dacă este vorba de daruri materiale, de bani, complimente sau rugăciuni.
3. Mă angajez să menţin deschis circuitul bogăţiei în viaţa mea dăruind şi primind cele mai preţioase daruri ale vieţii: afecţiunea, respectul, aprecierea şi iubirea. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva, îi voi ura mental fericire, bucurie şi plăcerea râsului.''

Deepak Chopra (fragment din cartea Cele sapte Legi spirituale ale succesului)







[IMG]http://itd0.mycdn.me/image?id=572582336519&t=20&plc=MOBILE&tkn=*NIIojDj ftaPxnRx7qYw_msDxanE[/IMG]































Viața ne surprinde mereu si ne face cadouri. Unele apar impachetate modest in hartie simpla , legate cu sfoara ,pe care nu le luam in seama si nu avem curiozitatea sa le desfacem. Le aruncam in uitare nestiind ca cei mai frumoasi ochi din lume venisera sa iubeasca prin noi. Alte ori, cand te astepti mai putin ,primesti un Dar de o rara frumusete . Este invelit in cea mai delicata tesatura, legat cu un fir stralucitor de curcubee din care se aude cantecul ritmat al unei Inimi . Uimit si incantat , privesti si asculti . Asezi apoi cu smerenie Darul pretios langa alte cateva inimi care stralucesc in suflet : PRIETENII ! Nimic nu este mai frumos decat sa stii ca undeva, pe acest pamnt, un Om se gandeste frumos la tine

[latan.elena]

Istoria uneia dintre cele mai încântătoare poezii din întreaga noastră literatură începe cu mărturisirea lui Eugen Labiş (tatăl poetului) făcută lui Geo Bogza:

"- Era în vara lui 1945, abia ne întorsesem din război, iar copiii din refugiu. Vânam, ca să potolesc foamea. Atunci îl luasem pe băiat cu mine. Seara, pe la nouă fără un sfert, căprioara a venit în bătaia puştii. De fapt, era un căprior, dar el a scris despre o căprioară. Rămăsese cu ochii mari deschişi. I-am scos inima şi rărunchii, le-am perpelit pe foc şi i-am dat să mănânce acolo, pe loc."
Tragica experienţă a rănit iremediabil o sensibilitate ieşită din comun şi s-a răsfrânt peste aproape un deceniu într-o creaţie care a cutremurat lumea poeziei:

Moartea căprioarei
Nicolae Labiș

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.

Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.

Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.

Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!

Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.

Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!

[latan.elena]

[COLOR=var(--primary-text)]
"Lumina - cea mai frumoasă declaraţie de dragoste a lui Dumnezeu."
Pr. Ioan Istrati



[/COLOR]


''Nu pot sa ma gandesc la tine si sa nu plang.

Curg lacrimile fara sa vreau ,aproape fara sa-mi dau seama.


Cand trebuie sa le ascund ,se scurg in marea subterana,din suflet.

Am plans cat pentru zece vieti.

Nu am stiut ca pot tasni atat de abundent.

Au fost lacrimi de bucurie,de uimire, de fericire, de incantare,

De multumire,de gelozie,de speranta,de asteptare,de durere…

Lacrimi de uitare…

Atatea feluri de lacrimi…nu stiam ca exista.''














Speranţa este o lumină pe care o purtăm în noi înşine şi pe care nu o poate atinge nimeni.
Jermaine J. Evans




''Slava tie, stea curata,
Voie buna pe pamant!
Astazi te simtim aproape,
Sol din rai, cu soare sfant;
Vraja ta aduce iarasi
Pe popor langa popor;
Toti pe lume frati noi suntem
Cand apari usoara-n zbor.
Cine a avut norocul
De prieteni buni sa dea,
Cine stie ce-i iubirea
Langa noi cantand sa stea.
Fericit un suflet drag
Te poate face pe pamant;
Cine n-a simtit iubirea
Plece dintre noi plangand!''
Friedrich Schiller

[latan.elena]

Singurul lucru pe care as vrea sa ti-l dau este gustul constientizarii.
Asta iti va schimba intreaga viata.
Nu este vorba despre a te disciplina, este vorba sa te faci luminos dinlauntrul tau.
Osho.






'' În timpul copilăriei - am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri...''

Constantin Brâncuşi

[latan.elena]

[latan.elena]

[latan.elena]

Știați că Coca-Cola s-a născut din greșeală și a fost inițial un medicament? Știați că datorită Coca-Cola Moșul de care ne amintim cu toții este îmbrăcat în roșu, când de fapt ar fi îmbrăcat în verde?Coca-Cola a fost inventată de un farmacist care locuia în Atlanta, Statele Unite. Incercand o combinatie de ingrediente intr-o oala a iesit un lichid de culoare caramel; l-am dus la cea mai apropiata farmacie unde s-a oferit sa-l vanda la pahar ca medicament care vindeca dependenta de morfina, neurastenia, migrena si chiar neputinta. Au adăugat chiar și apă carbogazoasă pentru a-i da un pic de răcoare. În prima răzbunare, aproximativ 9 căni pe zi pentru un total de 1.100 $ în moneda curentă. Ca să fie mai plăcut, au adăugat zahăr în loc de alcool. Denumirea Coca-Cola provine din cele doua ingrediente principale provenite din frunzele plantelor de coca si nucile de coca bogate in cofeina (pana in 1905 bautura continea urme de cocaina). Boom-ul a început când alte farmacii au fost de acord să-l vândă; Pemberton a murit în 1888 iar omul care a cumpărat drepturile (Candler) a demontat partea farmaceutică și a început un proces de industrializare și distribuție a băuturii. În 1900 cifra de afaceri a fost de patruzeci de ori mai mare decât în 1890. Candler decide să acorde drepturi de îmbuteliere altor țări, începând să introducă acest suc peste ocean. În plus, a distribuit tuturor retailerilor faimosul logo roșu care încă îl distinge, cu o strategie de marketing invazivă. În 1923 Candler a vândut compania pentru 25 de milioane de dolari (el a cumpărat-o cu 52.000 de dolari) iar compania a fost listată la bursă. În 1928 a fost adusă la Jocurile Olimpice de la Amsterdam și introdusă în întreaga lume. În 1931 Moșul Roșu și-a făcut debutul înlocuind tradiționalul Moș Crăciun verde al tradiției nordice.

De atunci a fost o ascensiune care continuă și acum, prin acțiuni de promovare și marketing țintite, care au ca scop asocierea băuturii cu fericirea și seninătatea familiei.


https://www.facebook.com/photo/?fbid...14746457361719

[latan.elena]