Rares -Constantin si Antonia - Elena

**latan.elena** · 16.09.2014

Seminar despre sinceritate (1)

ON OCTOBER 6, 2014 BY EDITORIN CREDINTA, EDUCATIE

.
1. Spun adevarul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfant, îmi este martor. (Romani 9:1)2. Nimic pe lume nu-i mai greu ca sinceritatea şi mai uşor ca linguşirea. (Dostoievski)

3. Sinceritatea este lumina faptelor noastre. (Mihai Enachi)

4. Sinceritatea este o clitate a omului, totul este să fie însoțită de judecată și bun simț. (Vavila Popovici)
5. În rugăciune și în poezie găsim cele mai sincere mărturisiri. (Vavila Popovici)
6. Prietenii se pretind sinceri, duşmanii sunt într-adevăr. (Arthur Schopenhauer)
7. Sinceritatea este temelia vieţii spirituale. (Albert Schweitzer)
8. Sincer până la capăt nu poţi fi nici cu tine însuţi. (V. Banaru)
9. Pentru sinceritate îmi voi pierde prietenii, dar şi nu pe Dumnezeu. (Valeria Mahok)
10. Sinceritatea este însușirea de caracter necesară în părtășie. Este totodată condiția sine qua non de nelipsit în prietenie. (George Danciu)
11. Lipsa de sinceritate este ucigașul părtășiei. (George Danciu)
12. Sinceritatea brută poate pune în dificultate politețea. De aceea adevărul trebuie spus în dragoste. Dar lipsa de sinceritate este o formă de impolitețe și lipsă de respect. (George Danciu)
13. Sinceritatea este sănătatea și trăinicia unei prietenii. (George Danciu)
14. Un prieten este o persoană cu care pot fi sincer. În faţa lui pot gândi cu voce tare. (Ralph Waldo Emerson)
15. Pot făgădui că voi fi sincer, nu însă imparţial. (Goethe)
16. Nimeni nu poate crea lucruri măreţe dacă nu e complet sincer cu sine. (James Russell Lowell)
17. Sinceritatea este un act de cunoaştere, şi, ca orice act de cunoaştere, este şi un act de creaţie. (Teodor Mazilu)
18. Sinceritatea te poate omorî, dar esenţa ei este Divină. (Valeria Mahok)
19. Sinceritatea este pila ce roade ego-ul. (Ioan Gyuri Pascu)
20. Sinceritatea înmulţeşte cuvintele rugăciunii. (Anonim)
21. Sinceritatea este oglinda prieteniei. (Proverb arab)
22. Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui. (Hipolyte de Livry)
23. La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre vorbele si faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face. (Juliana Mallart)
24. Suntem mai sinceri în teatru decât în viaţă! (Marcel Ţop)
25. Omul sincer mai este şi credul. (Valeriu Butulescu)

Seminar despre sinceritate (2)

Esse quam videri malim – Prefer să fiu, decât să par.
1. Lasați-vă de minciună: “Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. (Efeseni 4:25)
2. Fără sinceritate nu se poate realiza o legătură trainică între oameni. Pe sinceritate se clădește încrederea. Poate de aceea este o piatră atât de rară. (Vavila Popovici)
3. Sinceritatea și buna-cuviință fac „casă bună” împreună. (George Danciu)
4. Libertatea este cea mai sinceră probă a caracterului uman. (Valeria Mahok)
5. Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine însuţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa? (Fenelon)
6. Raţiunea este nenorocită. Prostia, dimpotrivă, este deschisă, sinceră. (Dostoievski)
7. În prima fază sinceritatea poate să-ți pară defavorabilă, dar în timp câștigul ei va fi mare și semnificativ pentru oricine o cultivă. (George Danciu)
8. Plânsul este prinosul cel mai însemnat primit de ceruri de la om. Și partea cea mai sinceră a rugilor noastre. (Jonathan Swift)
9. Dumnezeu a răsplătit sinceritatea zelului meu, trimiţându-mi ceea ce evlavioşii fără indulgenţă ar numi “o ispită”, iar eu numesc “o iniţiere în viaţă”. (Eliphas Levi)
10. Când trebuie să spui un lucru neplăcut, trebuie să îl spui cât mai sincer. E singura cale de a-l face acceptabil. (Paul De Gondi)
11. Dacă Erou se referă la o persoană sinceră, de ce să nu fim fiecare dintre noi un Erou? (Thomas Carlyle)
12. Fericirea mea, este profesia mea, cea care mi-a dăruit afecţiunea publicului. “Băile” mele de mulţime, fie că sunt pe o scenă de teatru sau pe un peron de gară, sunt în apele curate ale sincerităţii şi afecţiunii reciproce. (Florin Piersic)
13. Întotdeauna am lucrat cu foarte multă sinceritate.(Elisabeta Bostan)
14. O situaţie jenantă poate fi salvată de la ridicol, prin sinceritatea cu tine însuţi. (Iulia Mirancea)
15. Omului îi este necesară o minimă sinceritate de sine, pentru a fi copleşit de o profundă ruşine. (Iosif M. Cristian)
16. “Fii sincer”: iată prima limitare la propriile idei.(Sandro Montalto)
17. Acolo unde încep demnităţile, sinceritatea devine mută. (Denis Ivanovici Fonvizin)
18. Poţi să cânţi şi la un şiret de pantof dacă eşti sincer.(John Coltrane)
19. Actorul este un mincinos sincer. (Albert Camus)
20. Sinceritatea este, foarte probabil, forma cea mai îndrăzneaţă a curajului. (W. Somerset Maugham)
21. Paşii bunului simţ formează drumul sincerităţii.(Mihai Enachi)
22. Sinceritatea poate compensa deficienţa gustului, nu-i aşa? (Dostoievski)
23. “Drept vorbind”, “sincer vorbind” sunt expresii uzuale ale limbii noastre. Românii simt nevoia să te avertizeze, atunci când vorbesc sincer şi drept. (Valeriu Butulescu)
24. Lucrurile pe care le spui des şi sincer, le uiţi repede. (Mircea Eliade)
25. Ideile cele mai bune si sincere izvorăsc din întuneric, nu din lumină. (Nicky Sereteanu)
26. Pentru sinceritate îmi voi pierde prietenii, dar nu şi pe Dumnezeu. (Valeria Mahok)
27. Trebuie să ne dăm seama, că încrederea nu se poate întemeia decât pe o sinceritate fără excepţie. (Fr.W. Forster)
28. Sinceritatea este ca un boboc transformat în floare. (Tiberiu Petre)
29. Sinceritatea nu te lasă fără prieteni. Îi triază. (Anonim)
30. Ca să spui un mulţumesc sincer, trebuie să fii educat… (Valeria Mahok)
31. Singura metodă de a rămâne sărac este să fii sincer. (Napoleon Bonaparte)

Seminar despre sinceritate (3)

ON OCTOBER 10, 2014 BY EDITORIN CREDINTA, EDUCATIE, INCURAJARE

Dar, cât despre fricoşi, … toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.Apocalipsa 21:8

1. Încrederea este francheţe şi curaj în confruntarea cu întâmplările vieţii. (John Dewey)
2. Mulţi vedem strâmbătatea în care creştem fără să facem ceva, dar poate că prin sinceritate şi prietenie putem ajuta la îndreptare. (Mihail Nedelski)
3. Sinceritatea uneori este creanga nestropită pe care urcă viermii și rod… (Vavila Popovici)
4. Cinstea si sinceritatea te fac vulnerabil. Cu toate acestea, fii cinstit si sincer! (Maica Tereza)
5. Privirea omului sincer ajuta realitatii sa se constituie; aceea a mincinosului anuleaza chiar si realitatea existenta. (Francesco Orestano)
6. Să fii malițios e ceva dar să fii onest e mult mai mult.(Constantin Brâncuși)

7. Ne mărturisim defectele spre a repara, prin sinceritate, pagubele pe care le fac. (La Rochefoucauld)
8. Nu-i putem corecta pe oameni decât arătându-i aşa cum sunt. (Pierre Beaumarchais)
9. Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane. (Charles H. Spurgeon)
10. Sinceritatea este singura bogăție a oamenilor care nu au nimic. (Alexandru Dumas)
11. Sinceritatea sau buna-credinață, această virtute constă în a ne feri de orice prefăcătorie și a spune totdeauna adevărul. (Petre Dulfu)
12. Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate. Să ai acea facultate înnăscută de a putea fi sincer, atât de sincer încât să te prindă tot ceea ce faci – fiindcă nu toţi avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat şi modestia şi numai după aceea meşteşugul şi bineînţeles controversele despre talent. (Ştefan Ciubotăraşu)
13. Dacă stingi lumina frumuseţea nu se mai vede, ea trebuie să fie aceeaşi dintotdeauna în părţi egale, sentiment, respect, sinceritate şi înainte de toate o definiţie a unui surâs care face mai mult ca orice declaraţie de dragoste. Pentru asta, însă, trebuie să ai dantura şi conştiinţa puse la punct. (Florin Piersic)
14. Ori de câte ori omul va urma cu sinceritate drumul credinţei, el va fi capabil să se unească cu Dumnezeu şi să facă minuni. (Paulo Coelho)
15. Cel care îi poate mulţumi lui Dumnezeu cu sinceritate pentru lucrurile pe care le are doar în imaginaţia sa, acela are credinţa adevărată. Acela se va îmbogăţi; el va fi cauza creaţiei a tot ceea ce îşi doreşte. (Wallace D. Wattles)
16. Teme-te că nu eşti sincer cu prietenii tăi, dar teme-te mai mult că nu eşti sincer cu tine însuţi. (Cornel Stelian Popa)
17. Mijlocul de a fi original: sinceritate absolută. (Charles Baudelaire)
18. Tot ce spui, atât altora cât şi ţie, să fie adevărat – iată ceva ce nu poate fi întotdeauna sigur, deoarece poţi greşi; dar se poate şi trebuie întotdeauna să fii sigur că ceea ce spui e sincer pentru că de asta îţi poţi da seama imediat. (Immanuel Kant)
19. Tonul şi sinceritatea cuvintelor rostite pot avea memorabile crâmpeie de lumină pentru sufletul omenesc sau hăuri de întuneric nedorit. (Valeria Mahok)
20. Este oare probabil ca probabilitatea să dea siguranţă? Diferenţa între tihnă şi siguranţa conştiinţei. Nimic nu-ţi dă siguranţă decât adevărul; nimic nu aduce tihna decât cercetarea sinceră a adevărului. (Blaise Pascal)
21. Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii. (Balzac)
22. Dragostea poate fi exprimată sub forma toleranţei, a sincerităţii, a onestităţii şi a bunăvoinţei. De aceea, fiecare dintre cei doi … trebuie să fie foarte sinceri unul faţă de celălalt. (Joseph Murphy)
23. Nu le îngăduim decât copiilor şi nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalţi, dacă au îndrăzneala să-i imite, se vor căi mai devreme sau mai târziu pentru asta. (Emil Cioran)
24. Exagerarea este periculoasă în toate cazurile – distruge sinceritatea. (Cicero)
25. Fii sincer, nu promite ceea ce nu poţi oferi. Nu te gândi la propriul profit ci concentrează-te asupra binelui celuilalt. (Dale Carnegie)
26. E suficientă bucuria neaşteptată a unui zâmbet sincer, ca să înlăture straturi groase de supărări, depozitate de mult timp. (Nicolas Gomez Davila)
27. Sub platoşa durităţii se ascunde o mare de sinceritate. (Betty Marcovici)
28. Dacă simţiţi că aţi pierdut ceva prin actul dăruirii, atunci darul nu a fost sincer şi deci, nu va provoca o creştere. (Deepak Chopra)
29. Sinceritatea te va conduce spre adevăratul tău destin care este scris în ceruri. (George Danciu)
30. Sincer pe deplin ești doar atunci când nu porți de grijă „eului” tău, ci a fi altruist este preocuparea ta. (George Danciu)

https://armoniamagazineusa.com/2014/...sinceritate-3/

**latan.elena** · 16.09.2014

Sunt magice, desprinse parcă din altă lume: 19 imagini divine cu licurici brăzdând întunericul nopții

Lucruri fascinante pe care nu le știai despre minunații licurici, dar și peisaje nocturne ireal de frumoase, luminate de acești magicieni ai luminii.

Licuricii… M-au fascinat dintotdeauna aceste ființe vii care luminează întunericul profund al nopților de vară creând peisaje aproape magice, ireale parcă, așa că m-am gândit să vă prezint câteva informații despre minunății licurici, dar și imagini cu frumusețea magnetică și luminoasă pe care o induc nopților de vară.
Lucruri fascinante pe care nu le știai despre licurici

Așadar, știați că??
Licuricii reprezintă o familie de insecte pe numele lor științific Lampyridae, denumirea provenind de fapt din grecescul "lampein" care înseamnă „a lumina”?
Există peste 2000 de specii de licurici și că nu toate speciile sunt incandenscente (nu toate pot produce lumină)?

Foto: anko70 /Shutterstock
Licuricii sunt extrem de populari, dar știați că există și alte specii vii bioluminiscențe, capabile să producă lumina, și că multe dintre acestea trăiesc în ocean? Lumina lor rece este rezultatul unei reacții chimice în care oxigenul se combină cu calciu, trifosfat de adenozină și luciferină sub acțiunea unui ferment special numit luciferază. Știați că lumina produsă de speciile bioluminiscențe poate fi verzuie sau albăstruie, dar există și anumite specii (pești) care emit o lumină roșie sau galebană (viermele marin tomopteris)?
În etapa în care sunt larve, licuricii transmit semnale luminoase pentru a speria predatorii?
Nu toate speciile de licurici au aceeași culoare a luminii produse? Unele specii de licurici emit o lumină albastră sau verde, în timp ce alte specii produc o lumină galbenă sau oranj.
Lumina produsă de licurici mai este cunoscută și drept “foc rece”, fiind considerată de oamenii de știință drept lumină cu cel mai mare randament din lume? Bioluminiscența produsă de licurici este atât de eficientă încât este produsă aproape fără niciun pic de căldură, iar la ora actuală cercetătorii nu au fost încă capabili să producă un bec la fel de eficient și de puternic.
Majoritatea speciilor de licurici își folosesc lumina pentru a transmite semnale luminoase către potențialii lor parteneri de împerechere? De regulă, masculii emit semnale luminoase pentru a atrage o potențială parteneră de împerechere, iar dacă femela este interesată, aceasta emite la rândul său semnale luminoase drept răspuns, putând astfel fi găsită.
Din cauza poluării, a schimbărilor climatice și a distrugerii habitatelor lor naturale, numărul licuricilor la nivel mondial este în scădere? Se pare că atunci când mediul lor natural este distrus (de exemplu în vederea unei construcții), licuricii nu migrează către un mediu mai prietenos, ci pur și simplu dispar.
Licuricii au populat toate continentele lumii, dar mai puțin Antarctica?
Specia de licuri care emite cele mai puternice și intense semnale luminoase este Photinus pyralis (America centrală și de sud) și că lumina este produsă de fapt de anumite organe specializate ale licuricilor?
Pe meleagurile Europei regăsim cu precădere 3 specii de licurici și anume Lamprohiza splendidula, Lampyris noctiluca, Phosphaenus hemipterus?
Imagini magice cu licurici luminând întunericul nopților de vară

Foto: BlackRabbit3 /Shutterstock

Foto: WUT.ANUNAI /Shutterstock

Foto: BlackRabbit3 /Shutterstock
Foto: HelloRF Zcool /Shutterstock

Foto: WUT.ANUNAI /Shutterstock
Foto: WRChen /Shutterstock

Foto: KPG_Payless /Shutterstock

Foto: HTU /Shutterstock
\Foto: Diliana Nikolova /Shutterstock

Foto: Melidis A /Shutterstock
Foto: Flaviya /Shutterstock

Foto: ver0nicka /Shutterstock
\Foto: WUT.ANUNAI /Shutterstock

Foto: Suzanne Tucker /Shutterstock

Foto: tomertu /Shutterstock

Foto: BlackRabbit3 /Shutterstock
Foto: Fer Gregory /Shutterstock
Foto: sandyman /Shutterstock

Sursa:https://www.garbo.ro/articol/Lifesty...i-imagini.html

**latan.elena** · 16.09.2014

Cele mai uimitoare plaje de pe Pământ

La interfaţa dintre apă şi uscat uneori se nasc nu pur şi simplu plaje, ci monumente de geologie de o frumuseţe uluitoare la priveliştea cărora vi se taie răsuflarea. Nu este vorba doar de nisipurile de aur calde şi depozite aluvionare de scoici - în natură sunt mai multe locuri exotice, de toate culorile ale curcubeului, create de diverse minerale. Faceţi cunoştinţă cu cele mai neobişnuite plaje, care merită să fie vizitate cel puţin o dată în viaţă!
Plaja de sticlă (Glass Beach)
Un exemplu excelent de modul în care natura neutralizează prejudiciul cauzat de om. În California, Fort Bragg, în prima jumătate a secolului trecut, a fost organizat un depozit industrial. Cincizeci de ani în urmă acesta a fost închis şi uitat pentru douăzeci de ani.

Şi în anii 80 s-a constatat că valurile mării au transformat munţii de bucăţi de sticlă spartă în pietricele colorate.

Acest loc este parcă împânzit cu pietre preţioase, în care joacă pete de lumină, şi nu este surprinzător faptul că turiştii sunt atraşi de acest loc, iar plaja a devenit mega populară în SUA. Din aceste bucăţi de sticlă se fac suvenire, acest meşteşug s-a transformat treptat într-o afacere profitabilă: cine nu ar dori să cumpere un bibelou în memoria interferenţei industriale în viaţa planetei, care se poate termina cu un happy-end pitoresc!Nisipurile albe din Brazilia (Lencois Maranhenses)

Lencois Maranhenses sau „Prostiri Maranhao”, un alt nume al acestui parc naţional care este un adevărat paradis. Aici începeţi să vă simţiţi ca pe o altă planetă - peisaje nepământene s-au întins sub cerul albastru. Mii de metri pătraţi de dune de nisip alb, până la 40 de metri de înălţime, care înconjoară lacuri cu apă dulce de o claritate cristalină, sunt situate în partea de nord-est a Braziliei, în apropierea oraşul Barreyrinyas.

Fiecare peisaj, deschis ochiului, cu lagunele sale curbate într-o singură direcţie, este de scurtă durată şi este unic, deoarece un vânt puternic mişcă în mod constant nisipul. Pe teritoriul Lencois Maranhenses, la fel ca şi într-un deşert adevărat, sunt "oaze" – desişuri mangrove, în care au găsit popas căprioare, iepuri aurii şi alte animale, iar în rezervoare de apă locuiesc crabi şi caimani. Intrarea în Parcul Naţional este gratuită şi mereu vă puteţi alătura oamenilor, care despică cu entuziasm dunele lactate pe sendborduri, sau pur şi simplu înota în mare.Plaja roşie Kaihalulu (Kaihalulu)

Pe coasta de est a insulei Maui (Hawaii) este situat golful Kaihalulu, care se traduce ca "mugetul unei furtuni pe mare". În ciuda recifului protejând golful, valurile care se izbesc de mal, aici sunt destul de înalte şi într-adevăr zgomotoase. Nisipul roşu-închis, uneori se transforma în roşu, apărut datorită unei erupţiei a vulcanului Cauca. Deşi acest loc este foarte dificil de ajuns pe o cale îngustă şi abruptă, el este deseori vizitat de entuziaştii, care se pot bucura de un contrast magnific al nisipului cu verdeaţa de pe coastă şi apele albastre.
Nisipul măsliniu pe plaja De Mahal (Papakolea)

Cunoscut, de asemenea, sub numele de Plajă cu nisipul verde, este situată în Papakolea - rezervaţia Hawaiiană. Pentru o posibilitate de a petrece patru ore în drum şi a merge desculţ pe marginea apei de smarald, nu numai că va trebui să plătiţi, dar şi să obţineţi o autorizaţie specială. Şi nu este surprinzător, deoarece plaja este, de fapt, presărată cu mici cristale de olivină preţioasă, care este, de asemenea, numită "Diamantul Hawaiian".
Plaja din perioada Jurassic (Lyme Regis)

În Marea Britanie, în apropierea oraşul vechi Lyme Regis (Dorset), este o plajă minunată cu rămăşiţele fosilizate ale creaturilor marine, a căror vârstă este estimată la zeci sau chiar sute de milioane de ani.

Aici puteţi vedea scoici mici sau uriaşe de Amon - prădătorii crustacee vechi. "Schelete" lor sunt în stânci de coastă, şi, uneori, spre bucuria turiştilor, ele sunt aruncate drept la marginea nisipului. Principalul lucru – să nu uitaţi să faceţi o fotografie în semn de amintire!Plaja neagră Panalu

O alta comoara a Hawaiilor - plaja originală Panalu, deosebită nu numai prin culoarea, ci şi istoria ei. În antichitate, localnicii veneau aici pentru a scăpa de secetă şi a găsi apă în izvoare cu apă dulce, care revărsau sub un strat de apă sărată. Din cauza diferenţei între valurile încălzite la soare şi izvoarele de gheaţă subacvatice, oamenii puteau obţine apa, scufundându-se în ocean cu ulcioare – fapt, care în sine, este destul de ciudat.

Iluzia de "pământ negru" în loc de nisip a fost creată de rocile de lavă şi de bazalt, care în timpul zilei se încălzesc foarte tare. Prin urmare, pe plajă depun ouăle ţestoasele verzi de mare, şi pentru a le proteja, autorităţile au interzis hărţuirea lor sau un orice alt mod de comunicare cu animalele rare. Plaja este plină de semne de avertizare care cer să staţi departe de ţestoase la o distanţă de 15 de metri, precum şi alte avertismente, de exemplu, „ Feriţi-vă de nuci de cocos care cad pe jos".Bolovanii Moeraki (Koekohe)

În Noua Zeelandă este o plajă cu bolovanii sferice mari Koekohe, care arată ca aeronave străine. Ele pot ajunge la trei metri în diametru şi au un aspect foarte exotic, uneori sunt crăpate şi cioplite, acoperite cu alge.

Numele său pietrele au primit în onoarea celei mai apropiate localităţi, populaţia indigenă (maori) consideră bolovanii un fel de "cartofi, căzuţi din canoe divin". Oamenii de ştiinţă cred că Moeraki s-au format din lut negru pe fundul mării aproximativ 60 de milioane de ani în urmă, apoi ele au fost rotunjite de valurile mării, şi în urma deplasării scoarţei terestre şi furtunilor de mare bolovanii au ajuns la noi, pentru ca toţi să le vadă.
Plaja de curcubeu Pfeiffer Beach (Big Sur)

În California, există o plajă unică cu un nisip multicolor – de lavandă, roz, violet, de caramel ... Secretul constă în "umplutura" dealurilor din apropiere: acestea sunt presărate cu spessartine - un fel de granat, care conţine mangan. Briza sărată şi ploile abundente au spălat cele mai mici particule de minerale, cu care valurile au pictat plaja.

Astfel, se nasc desene fantastice pe nisip, parcă create de mâna iscusită a artistului. Pfeiffer Beach este ascuns de ochii curioşi cu roci, însă cine o va găsi, Plaja de curcubeu promite o privelişte magnifică, precum şi mugetul lovirii valurilor de ţărm, strigătele pescăruşilor şi o contopire completă cu natura.Plaja de ierburi Qingdao

Oraşul chinez Qingdao a fost întotdeauna renumit pentru plajele sale magnifice şi grădinile amenajate – acesta este numit " Elveţia de est " şi "Perla Mării Galbene". Schimbările globale din lume, au jucat cu staţiune o gluma ciudată : plajele s-au umplut cu alge şi au devenit asemănătoare cu pajiştile elveţiene!

Oficialii oraşului încearcă să purifică apa, recurgând chiar şi la ajutorul militarilor, dar localnicii, după cum se vede din fotografii, sunt încântaţi! Oamenii fără frică, cu acvalang, se arunca în această "baltă" uimitoare, despică valuri cu colac de salvare şi, în genere, nu se întristează. Ironia constă în faptul că Qingdao înseamnă "insula verde". Şi se pare că "cum ai numi o navă, totuna ea va pluti ...".

Sursa: facepla.net[COLOR=#660000 !important]Dacă nu se afișează corect pagina, nu merge video sau ați găsit careva greșeli în text click aici.[/COLOR]

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

**latan.elena** · 16.09.2014

22 de poze extraordinare de Michael Poliza

SURSA: http://www.toxel.ro/Inspire/22-de-po...liza_2526.html

**latan.elena** · 16.09.2014

Legenda inorogului

Motto:

"Inorogul evocă întotdeauna ideea sublimării
miraculoase a vieţii trupeşti şi pe aceea a unei
puteri supranaturale care emană din ce este pur."
(P.H. Simon)

În vremurile vechi, undeva, în Munţii Apuseni, trăia o bătrână ce creştea o fetiţă despre care nu se ştia de unde a venit şi cine îi sunt părinţii. Căsuţa în care trăiau era aşezată într-un loc ferit. Nimeni nu le trecuse pragul în afară de câteva animăluţe, prietenii fetei.

Când a început povestea, copila avea trei ani, era o zgâtie de fetiţă cu pistrui pe năsuc, cu păr de aur şi ochi de safire. Era atât de drăgălaşă, încât bunica, căci aşa îi zicea bătrânei care o îngrijea, o iubea ca pe ochii din cap. O chema Sya şi avea un glas frumos, încât se întrecea cu păsările la cântat. Cânta în zori de zi sau pe seară, cânta de câte ori inima o îndemna. Vântul îi purta cântecele până departe, pe crestele munţilor înalţi.

Nu departe de casă, era o cascadă cu apa în şuvoaie scânteietoare, ai cărei stropi fini se adunau în zeci de curcubeie, pe care fetiţa le privea cu nesaţ. Uneori, încerca să le culeagă, dar nu întindea bine mâna, că acestea dispăreau şi apăreau în altă parte a cascadei. Ea dorea să-şi încingă mijlocul cu un brâu din curcubeu.

Văzând-o atât de necăjită, în taină bunica i-a ţesut un brâu pe care a cusut mărgele sclipitoare. De fapt, erau pietre preţioase în toate culorile, adunate dintr-o peşteră numai de ea ştiută. După aceea, a pus brâul la păstrat pentru ziua când nepoţica va împlini 12 ani.

Sya avea 11 ani, dar părea mult mai mare. Era înaltă şi mlădioasă precum trestia, faţa-i albă ca floarea de iasomie, părul bălai îi cădea în cascadă inelată pe umeri, iar ochii limpezi, albaştri şi cu gene umbroase. Ochii erau safire magnetizate.

În plimbările sale pe potecile misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoţeau. Toate se plecau în faţa ei şi o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în căutare de fructe şi flori. În unele dimineţi alerga desculţă prin iarba umedă, alteori, la prânz, se scălda în lacul de la piciorul cascadei. Copila era drăgălaşă, graţioasă şi foarte veselă. Când râdea, printre buzele ca fraga, se iţeau mărgăritarele dinţilor, mărunţi şi regulaţi. Inima îi era încărcată de bunătate şi când întâlnea câte o vietate rănită, avea grijă de ea până se punea pe picioare.

Păsările se întreceau în a-i cânta, iar ea dansa şi zâmbea când vântul neastâmpărat îi ciufulea părul. De multe ori se apleca şi săruta cu delicateţe căpşorul gingaş al florilor cu roua încă pe ele. Sya privea totul cu inocenţă, fiind încântată de concertele păsărelelor, de zborul delicat al fluturilor, de mersul norilor pe cer, de aromele pădurii şi de chemările depărtărilor… În poiana cu flori avea un loc special, o căpiţă de fân, pe care dormea în nopţile când pe Cer era ploaie de stele.

Când ploua, rămânea în cămăruţa ei cu miros de flori sălbatice şi iscodea luciul magic al unui glob de cristal găsit lângă cascadă. Era un safir mare cât un ou de prepeliţă, copila însă nu ştia ce este, dar vrăjită de farmecul culorii şi de figurile ce prindeau contur pe suprafaţa lui, îl privea ore în şir...

Când a împlinit vârsta de 12 ani, pe 1 septembrie-zodia Fecioarei, bunica i-a dăruit şiragul de mărgele. Erau albastre ca şi nestemata ei, numai că erau de dimensiuni mai mici. Tot atunci, i-a mai dăruit o rochiţă albă, delicată, moale şi uşoară ca un fulg, brâul de mărgele în culorile curcubeului şi o pereche de sandale romane.

Fecioara, căci aşa îi spunea bunica uneori, strălucea în hainele simple, dar deosebit de frumos lucrate. Lacrimi de bucurie i se prelungeau pe obraz, iar unele se agăţau de genele dese şi căpătau irizări de curcubeu, când o rază de soare se răsfrângea în ele. Acum, la această vârstă avea unele trăiri pe care nu şi le putea explica. Adeseori, zâmbetul îi dispărea de pe faţă rămânând pe gânduri ore în şir…Simţea o chemare, ceva o îndemna să meargă la cascada de lângă poieniţa cu flori.

Într-o noapte cu lună plină, pe când somnul o cuprindea, toropită de miresmele fânului cosit, cu ochii pe jumătate deschişi, a zărit printre bătrânele trunchiuri de arbori seculari, o fiinţă fantastică ce strălucea, de-i lua ochii. Ca la o poruncă, somnul i-a sărit, devenind fetiţa vioaie şi curioasă de altădată. Cu băgare de seamă, s-a apropiat de ceea ce părea a fi un cal alb cu un corn în frunte şi l-a studiat cu atenţie. Inima îi ticăia de emoţii nedesluşite, iar curiozitatea o împingea înainte, tot mai aproape de el. Stropii de pe coama lui aveau sclipiri diamantine. Copila nu mai văzuse asemenea minune faţă de care simţea o ciudată atracţie. După câtva timp a plecat, promiţându-şi că va reveni.

Istovită, a ajuns acasă şi a căzut într-un somn adânc. În vis, i-a apărut fiinţa pe care o admirase la cascadă. Aceasta i-a spus:

- Sunt Inorog, să nu-ţi fie frică de mine. Sunt o creatură divină şi iubesc tot ceea ce este pur, cast, virginal. Tu eşti Sya, mie să-mi spui Ynn. Te aştept mâine în poieniţa cu flori, lângă cascadă.

Dimineaţa, când s-a trezit, Sya s-a dichisit privindu-se în luciul apei dintr-un vas de lut, apoi a îmbrăcat frumoasele straie primite în dar de ziua ei. La sfârşit, şi-a frecat palmele cu frunzele unei plante frumos mirositoare. S-a mai uitat odată în oglinda apei şi a ieşit grăbită pe uşă. A mers cu paşi mici şi repezi ca să nu întârzie, dar când l-a văzut în toată splendoarea lui, pe care i-o accentuau primele raze ale soarelui, n-a mai putut înainta nici un pas. A rămas înmărmurită, cu ochii măriţi de surpriză şi admiraţie.

Atunci, o voce melodioasă, ce se asemuia cu clinchetul divin al clopoţeilor, i-a spus:

- Vino, apropie-te! Nu are de ce să-ţi fie frică. Eşti atât de frumoasă! Ai vrea să ne plimbăm?

- Da, îmi place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya.

- Atunci, hai să ne scăldăm!

Cu sfială, fata şi-a dat straiul jos şi îmbujorată s-a aşezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată şi răcoroasă de pe flori.

Fericit, Ynn i-a spus:

- Ştii că roua ne înzeceşte puterile?

- Nu, n-am ştiut, dar mi-a plăcut dintotdeauna baia de rouă.

Cu glasul aproape şoptit, el a întrebat-o:

- Accepţi să devenim prieteni nedespărţiţi şi să colindăm împreună întreg Universul?

Cu obrajii arzând de sfială şi cu glasul sugrumat de emoţie, ea îi răspunde:

- Da!

Din acea zi, cei doi au devenit prieteni de nedespărţit. Unde îl vedeai pe unul, era şi celălalt. Între ei era o iubire platonică şi un jurământ de castitate.

Adeseori, după ce se scăldau la cascadă, el îi făcea un pat de flori, iar ea îi împletea clopoţei albaştri în coama albă ca neaua. Erau fericiţi şi trăiau zile nespus de frumoase. În pădurea în care sălăşluiau, primăvara şi vara erau veşnice. Uneori, Ynn îşi punea capul în poala ei şi adormea ca un prunc. Acesta era un semn de mare încredere, căci inorogii nu nu se apropiau de oricine. Deşi aveau puteri magici, erau sfioşi şi neîncrezători. Cornul spiralat era împodobit cu safire care aminteau de albastrul Cerului, al apelor şi al planetei Pământ. Iniţiaţii cunoşteau simbolistica culorii safirelor. Ea exprima una din Legile universale, Legile Kybalionului: „Ceea ce este Sus este ca şi ceea ce este Jos. Ceea ce este Jos este ca si ceea ce este Sus. Cerul şi Pământul sunt eu.” Nu suntem singuri în Univers, pe orice ai pune mâna din natură, descoperi că e legat de restul lumii. Oamenii trebuie să-şi re-amintească aceste lucruri. Cornul inorogului era o punte între Lumi, iar inorogul, mesagerul divin.

Nopţile, cei doi se plimbau pe poteci neumblate, zburau printre stele şi traversau dimensiunile unor lumi necunoscute, dar fascinante. Dârele albe ce se vedeau vara pe Cer, nu erau numai stele căzătoare, ci şi inorogi în zbor.

Ynn a iniţiat-o şi pe Sya în tainele universului ,încât şi ea putea deveni invizibilă. Deseori, noaptea, intrau nevăzuţi(invizibili) în casele suferinzilor care, la simpla atingere a cornului magic, se însănătoşeau instantaneu. A doua zi povesteau celor din jur cum că au visat pe cineva care le-a luat durerea în timp ce le şoptea:” Schimbă-te, fii mai bun!”

Neguţătorii din vechime, care cutreierau lumea în lung şi lat, povesteau la popasurile pe care le făceau, despre Inorogii mărilor şi cei ai deşerturilor, dar şi de puterea magică a cornului de a anihila orice otravă.

Aşa au trecut anii, mulţi la număr, dar cine le mai ţinea şirul… În cele din urmă, El şi Ea s-au retras pe muntele Kogaion, locul sacru al dacilor şi Inima Lumii. Deja Sya era pregătită să fie iniţiată de Marea Preoteasă a lui Zalmoxis ca să-şi îndeplinească misiunea pentru care fusese trimisă pe Pământ. Şi ea era o entitate divină, dar încă nu ştia…

Floarea Cărbune
sursa http://iulisa.blogspot.ro/2015/07/bu...-soare_13.html