Maestrii controlului mintii. Cititi cu mare atentie acest articol pentru ca va priveste in mod direct

Posted on 16/07/2014 by Lupul Dacic





Noi tehnologii au puterea de a ne pune acțiunile și chiar personalitățile în mâinile altcuiva, spune Kathleen Taylor.
Pe 28 noiembrie 1953, un biochimist american, numit Frank Olson, a căzut de la geamul hotelului său din New York. Verdictul a fost suicid. Douăzeci de ani mai târziu, un misterios proiect al CIA, numit MKULTRA, a fost oprit în mod oficial. În timpul investigațiilor guvernamentale, CIA-ul a recunoscut că i-a administrat lui Olson drogul psihedelic LSD cu puțin timp înainte ca acesta să moară.
Familia sa, care a primit o compensare în 1976, pretinde până în ziua de astăzi că el a fost ucis pentru a fi oprit din divulgarea publică a detaliilor cercetării sale în armele biologice de război și în utilizarea militară a LSD-ului.
Olson nu a fost singurul porc de Guineea a MKULTRA. Dar, în mare parte din pricina faptului că majoritatea documentelor proiectului au fost distruse, am putea să nu aflăm niciodată cât de multe persoane – incluzând bolnavii mintali și pacienții cu cancer în fază terminală – au fost supuse experimentelor fără ca acestea să știe sau să fie de acord. Proiectul urmărea o fantezie antică: controlul minții umane. Acum, la 40 de ani după ce s-au oprit, cercetările asupra controlului mintal sunt mai avansate ca oricând.
Progresele în puterea computațională, genetică și neuroimagistică au creat noi tehnologii pentru manipularea creierului, cu o precizie fără precedent. Însă în ziua de astăzi, scopul nu este de a controla mintea soldaților capturați sau manipularea gândirii liderilor din blocul sovietic. În ziua de astăzi, controlul minții țintește spre ceva mult mai apropiat.
Tehnicile pentru controlul creierului uman ar putea trata afecțiunile mintale, de la dependențe la depresie sau comportament obsesiv compulsiv. Și, în timp ce scopurile militare nu au dispărut, astăzi visul este de a dezvolta supersoldați care nu sunt afectați de frică în situații de pericol extrem, pot lua decizii tactice strălucite când funcționează cu numai două ore de somn pe noapte și ar putea chiar să cunoască ruta către următorul obiectiv din Afganistan fără nicio hartă – ruta fiind încărcată direct în creierul lor.
Tehnicile pentru controlul minții s-au modificat, la fel ca și etica acestui subiect. Secretele și experimentele ascunse au fost eliminate: o mare parte din cercetările de astăzi sunt făcute publice prin anunțuri de presă sau pe site-urile oficiale.
Iluminarea creierului
Printre cele mai promițătoare tehnici de control al minții este optogenetica. Celulele cerebrale, sau neuronii, sunt făcute să reacționeze la lumină prin inserarea genelor sensibile la lumină derivate din microbi. Impulsuri luminoase – probabil livrate prin fire de fibră optică – pot apoi fi folosite pentru controlul circuitelor neurale, fără ca țesutul să fie afectat, cum se poate întâmpla în cazul electrozilor implantați sau al efectelor secundare ale drogurilor.
Începutul cercetărilor în optogenetică a fost destul de modest, subiecții pentru cercetări fiind viermi microscopici, musculițe și șoareci. Dar, anul trecut, o echipă de biologi a mai făcut un pas spre oameni, folosind optogenetica pentru a schimba mișcările ochilor unor maimuțe.
„Există deja unele grupuri care lucrează în aplicațiile optogeneticii în cazul oamenilor”, spune dr. Wim Vanduffel, de la Universitatea Leuven și Școala Medicală Harvard, cel care a condus cercetarea pe maimuțe.
Alte cercetări pe animale oferă un mic indiciu despre potențialul optogeneticii. Neurocercetărorii conduși de dr. Karl Deisseroth, profesor de bioinginerie și psihiatrie la Universitatea Stanford, a transformat șoarecii – cunoscuți ca fiind foarte nervoși – în exploratori curajoși. O lumină albastră strălucitoare a fost pusă pe un circuit specific din amigdalele lor, folosind fibre optice implantate – amigdala fiind o regiune cerebrală implicată în procesarea emoțiilor.

Neurocercetătorul dr. Karl Deisseroth în laboratorul său de la Universitatea Stanford, unde cercetează optogenetica
Dar modificarea genetică umană este o provocare etică – nu ne place nici mâncarea modificată genetic, ca să nu mai vorbim de oamenii modificați genetic. În plus, lumina vizibilă nu poate penetra craniul, deci în cazul multor specii optogenetica necesită deschiderea craniului. Ca atare, cel puțin pe termen scurt, această tehnică va rămâne un teritoriu rezervat cercetării, ajutând la stabilirea circuitelor neurale care stau în spatele unor boli.
Acestea fiind spuse, ar putea optogenetica să fie folosită pentru controlul creierului uman și modificarea personalității cuiva? „Bineînțeles că asta ar fi complet neetic, dar sunt convins că ar putea fi făcut”, spune Vanduffel. „Odată ce vom înțelege mai bine circuitele neurale implicate, vei putea modifica artificial activitatea neuronilor și să schimbi comportamentul și acțiunile oamenilor. Într-o oarecare măsură, acest lucru este făcut deja prin stimularea cerebrală profundă”.

Stimularea mintală
În stimularea cerebrală profundă (SCP), electrozi de metal sunt implantați în creier pentru a modifica circutele folosind impulsuri electrice. Se folosește deja pentru a trata pacienții care au afecțiuni ca dureri cronice sau boala Parkinson. „SCP pare să poată reprograma rețelele cerebrale defecte”, spune dr. John Stein, profesor emerit de la Universitatea Oxford. Dar mecanismele care stau la baza tehnicii încă nu sunt clare.
Stimularea cerebrală poate fi folosită chiar și pentru îmbunătățirea simțurilor existente. Dr. Miguel Nicolelis și echipa lui de la Universitatea Duke din Statele Unite au dezvoltat o metodă prin care șoarecii pot simți lumina infraroșie. Rozătoarelor li s-au implantat electrozi conectați la regiunile creierului care procesează semnalele tactile primite prin mustăți. La celălalt capăt al electrozilor se afla un senzor de infraroșii. Atunci când era expus la unde infraroșii, electrodul trimitea un semnal către creierul lor – șoarecii putând „atinge” lumina infraroșie. „Nu pare să existe niciun motiv viitor pentru ca aceste animale să nu primească o vedere infraroșie completă”, spune Nicolelis. Și nu pare să existe niciun motiv pentru care protezelor similare nu li s-ar putea adăuga simțuri pentru repertoriul uman – poate abilitatea de a „gusta”“undele radio sau a „mirosului” luminii infraroșii.
Nicolelis este și în spatele cercetării în care șoarecii cu electrozi implantați în creier au putut comunica între ei prin semnale cerebrale, chiar dacă erau la mii de kilometri distanță. Un șoarece la Universitatea Duke, Statele Unite, transmitea informația unui alt șoarece de la Universitatea Natal, Brazilia, despre care buton trebuie apăsat pentru a primi o recompensă.

Șoareci din Brazilia și Statele Unite au avut electrozi implantași în creier, permițându-le să comunice mintal
Nicolelis, a cărui cercetare este finanțată de Agenția pentru Proiecte Avansate de Cercetare ale Apărării, aparținând Pentagonului, prevede ziua în care mai mulți creieri conectați ar putea să gândească în același mod pentru a rezolva o problemă. „Teoretic, îți poți imagina că o combinație de creieri ar putea oferi soluții la care un creier individual nu ar putea ajunge”, spune el.
Atât SCP, cât și optogenetica sunt destul de invazive – necesitând fire care să fie implantate în creier. Dar dacă am putea controla creierul fără să fie nevoie de implanturi? Inginerul biomedical dr. William Tyler, de la Institutul de Cercetare Virginia Tech Carilion din Statele Unite, investighează utilizarea impulsurilor cu ultrasunete, care pot călători prin craniu, în creier, pentru a stimula circuitele.

Laboratorul lui dr. William Tyler lucrează la metode noninvazive de control al creierului
Ultrasunetele sunt de obicei asociate cu scanările medicale, dar dacă frecvența și intensitatea undelor de sunet sunt modificate, atunci ele pot stimula regiuni specifice ale creierului. Acest lucru poate fi realizat cu o acuratețe comparabilă cu cea a SCP – undele pot fi concentrate într-o zonă de 1 până la 3 mm^3. Visul este de a putea să folosim ultrasunetele pentru a trata afecțiunile ca depresia sau epilepsia sau chiar să îmbunătățească memoria și creativitatea.
Pe termen lung, cercetarea ultrasunetelor ar putea duce chiar la căști balistice pentru soldații care oferă comenzi, să îmbunătățească atenția și să reducă anxietatea.

Misterele creierului
Dar eficiența oricărei tehnici pentru controlul minții depinde dacă știm care regiuni cerebrale trebuie stimulate pentru a produce efectul scontat – și harta noastră a creierului este încă destul de încețoșată. Unii neurocercetători cred că acesta ar putea fi un obstacol major pentru următorii ani. „Pur și simplu nu știm destul despre baza neurală a majorității comportamentului, motivațiilor și credințelor umane pentru a face intervenții țintite”, spune Gero Miesenbock, profesor de psihologie și director al Centrului pentru Circuite și Comportament Neural la Universitatea Oxford.
Obama a anunțat un proiect de cercetare de un deceniu care urmărește construirea unei hărți a activității cerebrale ce leagă acțiunile și gândurile de zone cerebrale specifice. Brain Research through Advancing Innovative Neurotechnologies (BRAIN) este echivalentul cerebral al Proiectului Genomului Uman și se așteaptă să coste mai mult de 300 de milioane de dolari pentru o perioadă de 10 ani.


Cartografierea modului în care interacționează neuronii ar putea duce la tehnici mai avansate de control al minții
Înainte ca neurocercetătorii să înceapă cartografierea cerebrală, ei au nevoie de dezvoltarea uneltelor necesare pentru studierea minții. Proiectarea micilor senzori capabili să fie implantați în neuroni și să înregistreze activitatea lor va fi elementară pentru succesul proiectului. În ciuda obstacolelor, avantajele ar putea fi uriașe. „Cu cât știm mai multe despre modul în care funcționează creierul, cu atât mai eficiente vor fi dezvoltarea și proiectarea terapiilor posibile”, spune Vanduffel.
Dar pe măsură ce cunoștințele noastre despre activitatea cerebrală cresc și tehnicile noastre de control al minții devin tot mai sofisticate, chiar și cele mai adânci convingeri ale unei persoane vor deveni susceptibile la instrumentele manipulării cerebrale. În mâinile unui stat nepotrivit, acestea ar putea fi arme periculoase. Se poate ca MKULTRA să nu mai existe, dar era controlului minții ar putea fi doar la început.
KATHLEEN TAYLOR este autoarea cărții The Brain Supremacy: Notes From The Frontiers Of Neuroscience (Comenzi pe books-express.ro, preț 117 lei)
Modificatori cerebrali
Substanțele-cheie care au fost investigate pentru controlarea minții
Acid lisergic dietilamid (LSD )

LSD a ajuns să domine multe programe de cercetare MKULTRA, dar efectul său asupra creierului încă nu este înțeles în totalitate. Se crede că afectează receptorii pentru serotonină, un neurotransmițător responsabil pentru reglarea dispoziției și a sexualității – inhibându-i pe unii în timp ce îi blochează pe alții. Însă, ca metodă de controlare a minții, MKULTRA a dovedit că este ineficient.
Modafinilum

Produs pentru tratarea narcolepsiei, îi ajută și pe cei care nu suferă de această tulburare (incluzând studenți și membrii echipajului de pe Stația Spațială Internațională) să rămână treji și atenți. Armata, incluzând Ministerul Apărării al Marii Britanii, a finanțat cercetări ale substanței. Nu se știe cum funcționează exact – unii oameni de știință spun că modafinilum crește producția deacid glutamic, substanța pentru energie a creierului, stimulând neuronii acestuia.
Oxitocină

Este un hormon care îi poate face pe oameni mai sociabili, dar numai dacă percep lumea din jurul lor ca fiind persoane ca ei. Dacă nu, oxitocina poate crește gradul de ostilitate. Potențial utilă pentru îmbunătățirea relațiilor de grup din cadrul unităților de luptă, aplicarea ei pentru a cuceri inimile și mințile inamicilor este îndoielnică. Afectează în mod special zonele sociale ale creierului, incluzând amigdala, care este implicată în procesarea reacțiilor emoționale.
Scopolamină

Folosită pentru tratarea grețurilor de după operație, Marina Statelor Unite și NASA produc un spray nazal care conține această substanță, ce ar putea trata răul de mișcare. În doze mai mari, se spune că îi face pe oameni mai sugestibili și, în timpul Războiului Rece, era folosită de poliția secretă a Cehoslovaciei pentru o obține confesiuni. Cauzează o reducere a activității din talamus, o regiune cerebrală implicată în reglarea gradului de vigilență, și din cortexul cingular, o regiune implicată în memorie.
Dehidroepiandrosteron (DHEA)

Acest steroid eliberat de glandele adrenale ar putea acționa ca un medicament antistres. Stimulează glanda pituitară pentru a elibera hormoni de stres, dar afectează și receptorii din creier care reacționează cu acei hormoni, reducând efectele stresului asupra creierului. Cercetări din 2009 pe personalul militar la Centrul Național pentru Sindromul de Stres Posttraumatic din Connecticut au făcut legătura dintre nivelurile mai mari de DHEA din sânge cu o executare mai bună a sarcinilor stresante.
http://www.scienceworld.ro/
http://deveghepatriei.wordpress.com/