Elena Latan

[latan.elena]

''DE LA LUME ADUNATE SI-NAPOI LA LUME DATE''



PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"



''Aforismul e o cale de comunicare cu cititorul mult mai rapidă şi mai convingătoare decât poezia şi filosofia.''

Lucian Blaga





Port în suflet pe toți, mă rog pentru toată lumea, iubesc. Nu împart eu dreptatea. Nu stabilesc eu cine merită și cine nu, cine este vrednic și cine nevrednic este. Nu judec ca să nu fiu judecat. Sau viaţa mă învaţă ca să nu judec, chiar dacă sunt judecat. Iubesc, chiar dacă nu sunt iubit. Iert ca să primesc Iertarea. Mângâi. Îmbrățișez. Las pe Dumnezeu să aleagă. Nu aleg eu în locul Lui, nici măcar în rugăciune. Dumnezeu să ne ierte pe toţi, de oriunde şi oricâţi suntem. Sunt un alt Adam ce a ieșit din Rai afară și caut drumul spre Acasă…

Ieromonah Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

"Orice ideal posedă o virtute magică, fiindcă suntem legaţi de el şi ne comunică ceva din chintesenţa sa. Dacă acest ideal este înalt, el ne aduce fără încetare nişte particule şi curenţi binefăcători: din moment ce l-am format, din moment ce ne gândim la el şi îl iubim, el este pregătit mereu să îndrepte situaţiile, şi într-o bună zi vom întâlni în viaţa noastră condiţii noi create de acest ideal. Pentru aceasta, trebuie însă să îl iubim, să ne gândim la el, să îl hrănim şi, în ciuda imensităţii sale şi a distanţei ce ne separă de el, să îl legănăm mereu în inima şi în sufletul nostru." (Omraam Mikhael Aivanhov)

[latan.elena]

“Crezul optimistului”


Îmi promit ….

Să fiu atât de puternic, încât nimic să nu îmi mai poată tulbura pacea interioară.

Să nu mai vorbesc decât despre sănătate, fericire şi prosperitate, cu toţi cei care îmi ies în cale.

Să îmi ajut toţi prietenii să creadă că merită tot ce este mai bun de la viaţă.

Să văd aspectul pozitiv al tuturor lucrurilor şi să îmi transform acest optimism, în realitatea mea personală.

Să mă gândesc numai la ceea ce este bun, să acţionez numai pentru ceea ce este bun şi să mă aştept să primesc de la viaţă, tot ce este mai bun.

Să mă bucur la fel de mult de succesele altora, cum mă bucur de propriile mele succese.

Să uit de toate greşelile pe care le-am comis în trecut şi să nu mă mai gândesc decât la marile realizări ale viitorului.

Să îmi exprim tot timpul bucuria şi să zâmbesc tuturor creaturilor care îmi ies în cale.

Să mă concentrez atât de intens asupra îmbunătăţirii propriei mele fiinţe, încât să nu mai am timp să îi critic pe ceilalţi.

Să fiu prea destins pentru a-mi face griji, prea nobil pentru a mă mai enerva, prea puternic pentru a mă mai teme şi prea fericit pentru a mai permite în viaţa mea, prezenţa necazurilor.

Să mă gandesc la mine însumi, numai in termeni pozitivi şi să proclam acest adevăr lumii întregi, nu prin cuvintele mele, ci prin faptele mele măreţe.

Să trăiesc cu credinţa că întreaga lume este de partea mea, atât timp cât îmi păstrez increderea în aspectele mele pozitive.” de Christian D. Larson







Iubirea divinã este asemãnãtoare unei presiuni atmosferice
care înconjoarã, cuprinde fiecare fiintã si apasã asupra ei.
Ea asediazã fiecare om, vrea sã-l cuprindã.
Cautã sã-si croiascã o deschizãturã,
sã gãseascã calea care duce spre inimã
si permite sã pãtrundã peste tot.
Diferenta între pãcãtos si sfânt este cã pãcãtosul îsi închide inima Iubirii, în timp ce sfântul se deschide acestei Iubiri.
Dar este vorba de aceeasi Iubire, de aceeasi presiune.
Unul o respinge, altul o acceptã.
Nu existã acceptare fãrã un har, dar acest har nu se mãsoarã.

(Un Moine de l'Eglise d'Orient - Amour sans limites)










''Priviţi un trandafir ! Puteţi vedea acest trandafir doar ca fiind un frumos trandafir. Dar dacă vedeţi în acest trandafir exprimarea unei forţe transcendente, diferenţa vine de la voi care îl priviţi. Dacă sunteţi grădinar sau sunteţi cel care pregăteşte o expoziţie florală,
veţi vedea întotdeauna ceea ce priviţi
Este suficient să dăm timp vieţii care însufleţeşte toate lucrurile pentru a se face simţită.

Trecem prea repede pe lângă o floare, pe lângă un arbore. Oh, ce floare frumoasă… oh, ce arbore frumos!... şi deja ne-am reluat promenada ! Trebuie să ne trezim darul de a rămâne, de a sta într-o situaţie în care simţim (mirosim), auzim, vedem.''
(K.G. Durckheim)









,,....nu poţi să umbli cu o floare fără să tulburi o stea!"- Francis Thompson









Rudyard Kipling

IF / DACĂ

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;
Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
De rabzi ca adevarul ce-ai spus fara prihana
Rastalmacit sa-ajunga pentru nebuni capcana”
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;
Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;
Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om !

[latan.elena]

O simplă, unică înţelegere
Vei avea cunoaşterea unică de a fi, iar asta îţi oferă pace interioară şi libertate. Poate că ar trebui să înveţi cum „să fii”?
Cu cunoaştere, îţi poţi reconstrui întreaga minte.
Conştiinţa pură este conştientizarea pe care o descoperi în spaţiul dintre gânduri. Acesta este primul pas către adevarata ta natură. Aici poţi experimenta cine eşti în esenţa ta în spatele, sau dincolo de toate rolurile pe care le joci în viaţa ta, de răspunderea pe care o porţi, de speranţele, planurile grijile pe care ţi le faci, dincolo de vinovăţie şi frică -toate acestea fiind ceea ce putem numi “identitatea” ta în viaţă.
Cei mai mulţi dintre noi descoperim foarte rar, sau niciodată, această pace interioară.
Dacă nu vom fi experimentat esenţa a ceea ce suntem cu adevărat, nu putem sa ştim cu adevărat ce este echilibrul, pacea interioară şi armonia.

Rune

[latan.elena]

Odinioară… acum…


A adora, odinioară, însemna a-l prefera pe Dumnezeu lucrurilor, raportându-le la el şi sacrificându-i-le.
A adora, acum: aceasta devine a te consacra trup şi suflet actului creator, asociindu-te cu el pentru a isprăvi Lumea prin efort şi cercetare.


A iubi aproapele, odinioară, însemna a nu-i face rău şi a-i pansa rănile.
Caritatea de acum, fără a înceta să fie compătimitoare, se va consuma (împlini) în viaţa dăruită pentru înaintarea comună.


A fi pur, altădată, însemna în principal a te abţine, a te păzi de murdării.
Castitatea, mâine, se va numi mai ales sublimarea puterilor cărnii (naturii) şi ale oricărei pasiuni.


A fi detaşat, odinioară, însemna a nu te interesa de lucruri şi a-ţi lua doar minimul necesar.
A fi detaşat, va fi din ce în ce mai mult a depăşi succesiv orice adevăr şi orice frumuseţe prin forţa iubirii pe care le-o purtăm.


A fi resemnat, odinioară, putea să însemne acceptarea pasivă a condiţiilor prezente ale Universului.
A fi resemnat, acum, nu îi va mai fi permis decât luptătorului epuizat din braţele Îngerului.


Se părea, odinioară, că nu există decât două atitudini geometric posibile pentru om: a iubi Cerul, sau a iubi Pământul.
Iată că în spaţiul cel nou, o a treia cale se descoperă:
a merge la Cer traversând Pământul.


Pierre Teilhard de Chardin – Etre plus









Exista trei tipuri de oameni: cei care vad, cei care vad cand li se arata si cei care nu vad. (LEONARDO DA VINCI)

[latan.elena]

Ceea ce trebuie noi să învăţăm de-a lungul zilei este să rămânem.
Trebuie să te opreşti pentru a putea rămâne, dar rămânerea depăşeşte oprirea. Numai rămânând acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei, mereu prezente în adâncul nostru.
Omul care rămâne intră într-un fel de linişte esenţială care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă în profunzimea lui. A rămâne înseamnă a învăţa să asculţi profunzimea. Când rămâneţi, este ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea. Un obstacol este depăşit şi, încet sau subit, te simţi o persoană diferită.
(K.G. Durckheim)

[latan.elena]

DOAMNE DA-MI CURAJ SA SCHIMB CEEA CE POT, RABDARE SA ACCEPT CEEA CE NU POATE FI SCHIMBAT SI INTELEPCIUNE SA RECUNOSC DEOSEBIREA DINTRE ACESTEA.







Dorinţa de-a ajunge la stele este ambiţioasă. Dorinţa de-a ajunge la inimi este înţeleaptă.
Maya Angelou

[latan.elena]

Nici o nenorocire nu înseamnã ceva si nimic nu este pierdut
atâta timp cât credinta rãmâne în picioare,
cât capul se ridicã din nou
si sufletul nu abdicã.
Dumnezeu sã trãiascã în tine si când esti un pãcãtos
adicã sã nu te lasi pierdut de Dumnezeu.
Dorinta mare si treazã de a fi cu El te va slefui,
te va defini
si te va aduce la starea meritorie.


(Pãrintele Arsenie Papacioc - fragment dintr-o scrisoare adresatã unei mãicute)

[latan.elena]

"Târziu de tot Te-am iubit, O, Tu, Frumuseţe atât de veche, şi totuşi atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Şi iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, şi eu acolo, în afară, Te căutam şi dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumuseţe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat şi ai strălucit, şi ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă şi eu am inspirat, şi acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine şi acum sunt înfometat şi însetat după Tine; m-ai atins doar şi m-am şi aprins de dor după pacea Ta." (Sfântul Augustin)

[latan.elena]

Doamne, apără Poporul Român.

Ai grijă de el şi
apără-l!
El este al tău
cu blândeţea lui de miel
şi cu răbdarea lui de taur
cu omenia lui
de floare de zăpadă
ce se vede pe geam, Doamne,
pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!
Poporul meu nu se spală de mine!
Eu nu mă spăl
de Poporul meu!
Dacă-mi vine alt miros
decât mirosul lui,
mă spăl pe mâini
numai de propriile mele mâini
şi mă las legat
de boarea de zăpadă
a Poporului meu.
Mărul se poate spăla
numai de măr,
de pomul mărului nu! De pom nu!
Apără, Doamne, Poporul Român
şi nu te spăla de el!

Pe Maica mea
care m-a născut pe mine
am dăruit-o Poporului Român.
Dăruieşte-ţi, Doamne,
pe Maica Ta, care te-a născut pe Tine,
Poporului Român!

Nichita Stănescu - Eu nu mă spăl de Poporul me