„Noiembrie mă face să simt că viața merge mai repede. Încerc să umplu orele
mai semnificativ pentru a le încetini.”
Henry Rollins
„Noiembrie mă face să simt că viața merge mai repede. Încerc să umplu orele
mai semnificativ pentru a le încetini.”
Henry Rollins
“Ce frumos îmbătrânesc frunzele. Ce pline de lumină și culoare sunt ultimele lor zile.”
John Burroughs
Vita con Lloyd
„Sunt ca frunzele de toamnă pe copaci, Lloyd”
— Stralucitor și ușor, domnule?
„O clipă înainte să cad, Lloyd”
„Sau poate doar gata de zbor, domnule”
„Oricum ajungi mereu la pământ”
— Dacă îmi permiteți, aterizarea nu este o rușine pentru cineva
care a pictat cerul pentru o clipă, domnule.
— Întotdeauna vezi binele în toate anotimpurile, nu?
"Nu, domnule. Numai cel colorat"
In gradina
de George Bacovia
Scartaie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrane, pe stresini de lemn,
Si frunzele cad ca un sinistru semn
In linistea gradinii adormite.
O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor
Pe cand, discordant si infiorator,
Scartaie toamna din crengi ostenite.
Hans Andersen Brendekilde
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 8 ore la 17:26.
Actorii
Marin Sorescu
Cei mai dezinvolți – actorii!
Cu mânecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Când încep sentimentele să se clarifice...
Moartea lor pe scenă e atât de naturală,
Încât, pe lângă perfecțiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Morții adevărați,
Morți tragic, odată pentru totdeauna,
Parcă mișcă!
Iar noi, cei țepeni într-o singură viață
Nici măcar pe-asta n-o știm trăi.
Vorbim anapoda sau tăcem ani în șir,
Penibil și inestetic
Și nu știm unde dracu să ne ținem mâinile...
Ștefan Câlția - Annart
Plumb de toamnă - George Bacovia
De-acum, tuşind, a şi murit o fată,
Un palid visător s-a împuşcat;
E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat...
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată ?
Într-o grădină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt şi-orice speranţă e pierdută.
Prin târgu-nvăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat...
De-acum pe cărţi voi adormit uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum , au şi pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă şi de jale;
Tot mai citeşti probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată ?
Cântec în doi - Lucian Blaga
Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.
Charles John Huffam Dickens ( 1812-1870 ) a fost un romancier, jurnalist, scriitor de nuvele și critic social englez .
El a creat unele dintre cele mai cunoscute personaje fictive ale literaturii și este considerat de mulți drept cel mai mare romancier al epocii victoriane.
Lucrările sale s-au bucurat de o popularitate fără precedent în timpul vieții sale și, până în secolul al XX-lea, criticii și oamenii de știință l-au recunoscut ca un geniu literar.
Romanele și nuvelele sale sunt citite pe scară largă astăzi.
https://www-fineartphotographyvideoa...o&_x_tr_pto=sc
William Powell Frith | Cele două figuri centrale din „ Derby Day ” | Muzeul Metropolitan de Artă
Dragostea nu este un sentiment de trecere,
Ca suflarea balsamoasa a unei zile de vara;
Nu este - nu poate fi - dat deoparte;
Nu este un lucru de uitat sau de ascuns.
Se agață de inimă, ah, vai de mine!
În timp ce iedera se agață de stejarul bătrân.
Dragostea nu este o pasiune a mucegaiului pământesc,
Ca o sete de onoare, de faimă sau de aur:
Căci când toate aceste dorințe s-au stins,
Dragostea profundă și puternică a unei zile mai strălucitoare,
Deși hrănită în secret, consumă cu atât mai mult,
Cu cât rugina lentă mănâncă miezul fierului.
Charles Dickens
Robert William Buss | Visul lui Dickens, 1875 | Muzeul Charles Dickens
L'amore non č un sentiment destinato a svanire,
come il respiro balsamico di un giorno d'estate;
non č - non puň essere - messo da parte;
non č una cosa da dimenticare o nascondere.
Si aggrappa al cuore, ah, povera me!
Come l'edera si aggrappa alla vecchia quercia.
William Powell Frith | Îndrăgostiții
L'amore non este o passione di stampo teren,
come una sete di onore, fama o oro:
pentru că atunci când toți aceste dorințe sunt scompărați,
il profondo e forte amore di un zi mai luminos,
sebbene nutrito in segreto, consuma di piů,
come la lenta ruggine che corrode il nucleo del ferro.
William Powell Frith | Îndrăgostiții, 1855 | Institutul de Artă din Chicago
Sunt o persoană emoțională
care înțelege doar viața poetic,
muzical,in care sentimentele sunt mult mai puternice
indiferent de motiv.
Mi-e atât de sete de minuni
că doar extraordinarul are putere asupra mea.
Tot ceea ce nu pot transforma în ceva extraordinar,
îl las.
Anais Nin
Ceea ce știu
este că magia există
și că uneori viața
funcționează în moduri ciudate, dar minunate.
Sergio Bambaren
„Întreaga lume ar putea fi sufocată de spini
Inima unui iubit va rămâne o grădină de trandafiri.
Roata cerului se putea opri
Lumea Iubirii va continua să se întoarcă.
Chiar dacă fiecare ființă a devenit tristă, sufletul unui Iubit
Va rămâne în continuare proaspăt, vibrant, ușoar.
S-au stins toate lumânările? Dă-le unui iubit –
Un iubit stinge o sută de mii de focuri.
Un iubit poate fi singur, dar nu este niciodată singur:
Ca tovarăș, el îl are întotdeauna pe Iubitul interior.
Beția Iubitorului vine din suflet,
Iar tovarășul Iubirii rămâne ascuns în secret.
Dragostea nu poate fi înșelată de o sută de promisiuni;
Știe cât de nenumărate sunt trucurile seducătoarelor.
Oriunde găsești un Iubit pe un pat de durere
Îl găsești pe Iubit chiar lângă patul lui.
Urcă-te pe armăsarul Iubirii și nu te teme de cale-
Armăsarul iubirii știe exact drumul.
Cu un singur salt, calul Iubirii te va purta acasă
Oricât de neagră de obstacole ar fi calea.”
Rumi
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 4 ore la 22:15.
Muzica II - Nichita Stănescu
Muzica mă apropia de lucruri,
punea un arc între mine şi ele
şi puteam să cad de departe, din sfere,
fără să-mi frâng nici un mădular,
fără să-mi pierd nimic din putere.
Muzica alegea din mine, ca un magnet,
sentimentul arămiu, sentimentul violet.
Le ridica în sus ca pe nişte fire
de iarbă-n încolţire.
Şi cine veghea putea să zărească
un câmp arămiu, un câmp violet,
deasupra cărora se desface, încet,
şirul nocturn al stelelor palid-albastre,
sub care,
tâmplă, lângă tâmplă,
coastă lângă coastă,
se-mbrăţişară
vieţile noastre.
Momentan sunt 110 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 110 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje