„ Frumusețea vine din iubire, dragostea vine din atenție. Simplă atenție către simplu,
umilă atenție către umili, vie atenție pentru toată viața”.
„Cincisprezece secunde de puritate aici, încă zece secunde acolo: cu puțin noroc,
când voi părăsi viața mea, va fi fost. suficientă puritate în ea pentru a completa o oră”.
Christian Bobin
https://www.youtube.com/watch?v=eBjcosXfYHU
Magda Isanos(n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) a fost o avocată, poetă, prozatoare și publicistă română.A fost fiica lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.
Debutează în 1932, cu versuri în revista „Licurici” a Liceului de băieți „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău.
A fost soția lui Eusebiu Camilar, și mama poetei Elisabeta Isanos.
Magda Isanos - Poezii
Drama din viața Magdei Isanos, poeta sufletelor - Adevarul
Pentru tine
În neamul meu femeile-s ciudate
Cu părul brun de tot și fața pală
Le place mult iubirea, însă toate
Își uită jurămintele și-nșeală.
De-aceea nu-ntreba cât poate ține
Iubirea noastră – nimenea nu știe,
Iubește-mă și nu-ntreba: că-n mine
E inima străbunilor mai vie
Și mâine poate totul să dispară
Să-mi pari urât și prost și să te las,
Căci vin din minunata caldă țară
Și sufletul fierbinte mi-a rămas,
Dar schimbător ca vântul și ca marea
Să nu te-ncrezi în mare, nici în vânt,
Că-n mine port paragini și uitarea,
Să-nțeleneasc-al inimii pământ.
Vis vegetal
Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si, cine ştie, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi şi lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă, şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aş începe să zâmbesc.
Dorința - Magda Isanos
N-aş vrea ca după moarte să-nvii
în alt tipar de om sau animal,
sau floare cu petale străvezii,
ci-aş vrea să trec în regnul mineral.
Să fiu bucată rece de granit,
ascuns filon de marmură să fiu,
să-mi dorm, în fine, somnul liniştit
sub straturi suprapuse mai târziu.
Eu n-o să simt rozându-mă izvoare,
și peste-un veac o mână de artist
va nemuri minuni strălucitoare
din trupu-mi fără linişte şi trist.
https://www.youtube.com/results?sear...=magda+isanos+
Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 7 ore la 15:15.
„ Dacă Dumnezeu nu este în poveștile noastre de dragoste, atunci poveștile noastre se întunecă,
se năruie și se scufundă. Nu este esențial ca Dumnezeu să fie numit. Nici măcar nu este esențial
ca cei care se iubesc să-i cunoască numele: este suficient să se întâlnească în ceruri pe acest pământ”.
„ L-am găsit pe Dumnezeu în lagune, în parfumul caprifoiului, în curăția unor cărți și chiar în atei”.
„Ziua în care ne permitem puțină bunătate este o zi pe care moartea nu o va mai putea smulge din calendar”.
''..singurul lucru real în această viață este inima ”
Christian Bobin
Eric Emmanuel Schmitt
"Nu scriu ca să răspândesc ceea ce gândesc, ci ca să descopăr." Scrisul implică investigarea, săparea, răbdarea,ascultarea, insistarea, cântărirea, gândirea, formularea și apoi reformularea, atingerea momentului adevărului când în sfârșit rezonezi doar, percepi drept, vorbești drept. Uneori propozițiile iau foc, mă surprind și mă luminează.
Deci Oscar exclamă când boala îl slăbește: "Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi prima", maxim adoptat de mine, motto-ul meu.Cartea apare doar la capătul drumului, și eu la fel: pas cu pas, personalitatea mea construiește, rafinează, rafinează. Cărțile mele m-au făcut să mă născ. "
Eric-Emmanuel Schmitt-Mai târziu voi fi copil
Călătoria
Mary Oliver
Într-o zi, în sfârşit, ai ştiut
ce trebuie să faci şi ai început,
deşi vocile din jurul tău
strigau
sfaturile lor proaste —
deşi toată casa
a început să tremure
şi ai simţit remorcherul vechi
la glezne.
"Reface-mi viata!"
strigă fiecare voce.
Dar nu te-ai oprit.
Știai ce trebuie să faci,
deși vântul stătea
cu degetele lui înțepenite
până la temelie,
deși melancolia lor
era teribilă.
Era deja
destul de târziu, o noapte sălbatică
și drumul plin de
crengi și pietre căzute.
Dar încetul cu încetul,
pe măsură ce le-ai lăsat vocile în urmă,
stelele au început să ardă
printre foile de nori
și s-a auzit o nouă voce
pe care ai recunoscut-o încet
ca fiind a ta,
care ți-a ținut companie
pe măsură ce pătrundeai din ce în ce mai adânc
în lume. ,
hotărât să faci
singurul lucru pe care l-ai putea face —
hotărât să salveze
singura viață pe care o poți salva.
Kay Nielsen - 43 artworks - illustration
„Blânzitatea constă în „a-l lăsa pe celălalt să fie ceea ce este. Este opusul aroganței și arogantei. Mitul nu intră în relația cu ceilalți cu scopul de a concura, de a conflicta, iar în final de a câștiga. Dar blândețea nu este remisibilitate: în timp ce cei remisivi renunță la lupta pentru slăbiciune, de frică, de resemnare, blândețea pe de altă parte refuză cursa distructivă a vieții pentru o detașare profundă de bunurile care aprind lăcomia celor mai mulți, pentru lipsa acelei vanități care conduce oamenii în război împotriva tuturor. Mitul nu ține ranchiună, nu e răzbunător, nu are abstinență față de bârfe. Prin foc fără ardere, furtuni de sentimente fără schimbare, menținându-ți propria măsură, compoziție proprie, disponibilitate proprie. Iată acea „autocutere” de care am auzit înainte.
Mitul poate fi configurat ca un vestitor al unei lumi mai bune. El nu pretinde nici o reciprocitate: blândețea este o dispoziție față de ceilalți care nu trebuie corectată pentru a se dezvălui în deplină măsură. Iubesc oamenii mitici, pentru ca ei sunt cei care fac aceasta "gradina" mai locuibila, asa ca ma face sa ma gandesc ca orasul ideal nu este cel fantastic si descris in cele mai multe minute de utopisti, unde exista o justitie atat de rigida si severa incat ea devine insuportabilă, dar cea în care bunătatea vamă a devenit o practică universală. "
Norberto Bobbio, lauda blândeții, 1994
“Diafana capodopera « Eternul Idol » este o lucrare inspirata de relatia pe care a avut-o artistul cu sculptorita Camille Claudel.La 17 ani Camille Claudel, sora scriitorului francez, Paul Claudel decide ca vrea sa faca sculptura, pleaca la Paris in 1882 si urmeaza cursurile Academiei Colarossi, deoarece in acea perioada femeilor le era interzisa Scoala de Arte Frumoase.In 1883 prin intermediul sculptorului Alfred Boucher il cunoaste pe Auguste Rodin si un an mai tarziu ii va deveni eleva.Fascinat de inteligenta si frumusetea acestei tinere de 19 ani, Auguste Rodin ( avea in acea perioada 43 de ani) se indragosteste nebuneste de cea care ii va fi iubita si model pentru multe dintre capodoperele sale si astfel va lua nastere o legatura de iubire puternica accentuata de pasiunea pentru sculptura.Marea majoritate a lucrarilor celor doi sculptori « iubiti » seamana atat de mult incat de multe ori privitorul nu mai reuseste sa faca diferenta intre creatiile maestrului si cele ale discipolului. Astfel Camille chiar daca a invatat foarte multe de la Rodin, a incercat sa creeze o opera totalmente diferita de cea a maestrului sau.Sensibilitatea, forta epica, tragicul scenelor si perfecta stapanire a detaliului ofera originalitate creatiilor semnate de Camille Claudel.Iubirea lui Rodin pentru Camille este tradusa minunat prin lucrarea Eternul Idol, artistul incercand totodata sa eternizeze geniul in fiinta iubita. Prin maniera in care a reprezentat acest cuplu statuar, barbatul ingenuncheat in fata femeii adorate, iubite, Rodin a incercat sa exprime sentimentele si locul pe care l-a ocupat Camille atat in viata personala cat si in cea profesioanala. Unii critici de arta sunt de parere ca aceasta lucrare, Eternul Idol ar fi un raspuns al Sakuntalei claudeliene.S-au iubit, au creat impreuna si-au influentat unul altuia creatiile, dar in 1890 incep sa se distanteze pana la despartirea finala. Fratele lui Camille Claudel, scriitorul Paul Claudel, afirma la acel moment ca despartirea dintre cei doi ar fi fost inevitabila, intrucat doua genii cu idealuri diferite n-ar fi putut sa imparta mult timp acelasi atelier. Si un alt motiv al despartii ar fi fost Rose Beuret, un fost model si femeia care i-a fost alaturi lui Rodin aproape un sfert de secol.
Pasiunea i-a distrus atat pe creatori cat si iubirea lor. Camille isi va crea propriul univers acuzandu-l pe Rodin ca i-a furat ideile ori ca lucreaza conspirativ sa o distruga. Va incerca sa se elibereze de influenta lui Rodin incercand sa petreaca cat mai mult timp alaturi de compozitorul Claude Debussy (1862-1918).Pe de alta parte Auguste Rodin va trai cu regretul ca nu a avut curajul s-o aleaga pe cea pe care o iubea, cea care i-a fost model, idol.O iubire frumoasa care a oferit lumii capodopere deosebite si am putea spune ca timpul i-a readus impreuna pe cei doi sculptori « iubiti » pentru ca au fost asezati impreuna pentru eternitate datorita iubirii pe care si-au purtat-o si a exceptionalelor creatii.”(web)
List of sculptures by Camille Claudel
„Se spune că moartea te ucide, dar moartea nu te ucide. Plictiseala și indiferența te omoară.”
Iggy Pop
''Știi unde se duc cuvintele pe care nu le spunem?
Unde se duce ceea ce vrei să faci, dar nu faci?
Unde se duce ceea ce te oprești să simți?
Am vrea ca toate acestea să cadă în uitare, dar ceea ce nu spunem se acumulează
în trupul nostru și ne umple sufletul de strigăte tăcute.
Ceea ce nu spunem se transformă în insomnie, durere, pierdere de timp.
Ceea ce nu spunem se transformă într-o datorie, o datorie.
Cuvintele pe care nu le spunem se transformă în frustrare, tristețe, lipsă de satisfacție.
Ceea ce nu spunem nu moare, ne ucide.''(web)
Momentan sunt 87 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 87 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje