Elena Latan

[latan.elena]

Fie ca tu să îmbătrânești suficient pentru a auzi micile sunete
pe care le scoate pământul în timp ce se pregătește pentru
somnul lung al iernii, astfel încât tu însuți să te poți calma și
să te odihnești profund alături de tine. ''

David Steindl-Rast

[latan.elena]

Frunze căzute întinse pe iarbă
în soarele de noiembrie
aduce mai multă fericire
decât narcisele.

Cyril Connolly

[latan.elena]

„Când mă uit la un trandafir, îmi dau seama că lucrurile din univers nu trebuie să fie frumoase și totuși sunt. De ce nu putem atinge frumusețea unui trandafir sau nu putem uita cum să o facem? Prea concentrați mai degrabă pe rezultate decât pe oameni, neglijăm să avem grijă de noi ca ființe vii, adică chemați să fim mai vii zi de zi, capabili de un destin fără precedent și ne mulțumim să trecem obositi prin repetarea zilelor fără bucurie. . Cred că se întâmplă pentru că de multe ori preferăm acoperirea lui decât viața, de parcă cei care au primit un cadou ar fi mulțumiți de pachet de teamă să nu fie dezamăgiți.”

Alessandro D'Avenia -Arta de a fi fragil

[latan.elena]

"Ființa umană are nevoi de bază: calm, lentoare, odihnă și continuitate. Timpul nostru
ne privează de toate astea. Cu cât o societate este mai rapidă, cu atât mai mult trebuie
să dăm o pauză creierelor noastre. Nu este vorba despre a trăi într-o mănăstire. Totul
ține de echilibru. Asta e cheia. "

Christophe Andre



William Smith photography

[latan.elena]

Mergem înainte
chiar și fără toate acele lucruri care lipsesc.

Gianni Errera




''Urmand poteca care se numeste mai tarziu, ajungem in piata care se numeste niciodata. ''

Seneca

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=CyP1JbYlwkA



Atlasul lumii cunoscute
George Tarnea

Câtă alergătură de la o zare la altă zare,
Câtă cuprindere, câtă vânzare.
Câte guri de hrănit, câte frunți înfierate,
Câte gropi de gunoi, câte gânduri curate,
Câtă orbească uitare și câtă cunoaștere,
Câtă viață umilă, câtă falnică naștere
Câte coase prea vechi, câtă iarbă prea nouă,
Câți copii de pripas, câte boabe de rouă,
Câte biete statui retopite să poarte
Câtor alți muritori amintiri fără moarte,
Cât pământ vlăguit, câtă miere în faguri,
Câte uși de lăsat, de trecut câte praguri,
Cât mister solitar, câte stoluri de vrăbii,
Câte ultime căi pentru câte corăbii,
Câtă dragoste-n van, câtă ură fecundă,
Câți poeți care-apun din secundă-n secundă,
Câte noduri la sfori după dogme și caste,
Câte strâmte ieșiri din războaie prea vaste,
Cât blestem aruncat din amvonul iertării,
Câți prieteni uitați și lăsați depărtării,
Cât puțin adevăr la minciuni cât de multe,
Câtă vorbă de duh, câte scopuri oculte,
Câte case pustii, câți bolnavi de candoare,
Câtă liniște-n plâns și cât râs care doare,
Câți soldați prăbușiți cu privirea-n țărână,
Câte munci de-mplinit pentru somnu-ntr-o rână,
Câți copaci condamnați de uscare-n picioare
Câtă ceață, câți nori, câte jocuri, cât soare.