"Locul inimii noastre sălăsluiește în cer
Și-n el lumina lină a Celui făr-de moarte."
Vasile Voiculescu
Cea mai bună rugăciune dintotdeauna
la începutul unei zile este
să nu irosesc clipele prețioase.
John Ruskin
"Locul inimii noastre sălăsluiește în cer
Și-n el lumina lină a Celui făr-de moarte."
Vasile Voiculescu
Cea mai bună rugăciune dintotdeauna
la începutul unei zile este
să nu irosesc clipele prețioase.
John Ruskin
Te rog, Doamne,
ajuta-ma sa regasesc
cuvintele acelea simple
pe care le pastram la buzunarul inimii.
Erau putine si umile,
le-am cules intr-o dimineata
din trena mistica a aurorei,
apoi una cate una le-am cusut
cu firul zorilor de purpura,
pentru a-ti putea oferi o rugaciune.
Cred ca le-am ratacit pe-atunci,
prea mult zgomot le-a timorat,
iar ele prefera tacerea,
aceea in care Tu vorbesti
si Te manifesti,
si s-au refugiat poate-n frumusete,
in acea esenta a grației divine infinite
care straluceste in fiecare colt al Creatului.
Le voi regasi scrise la amurg,
acolo unde pamantul si cerul se unesc,
si lumina si tenebrele incep
eternul lor duel din dragoste,
pentru ca in fond este chiar dragostea
semnul cel mai viu al prezentei Tale.
Monia Pin
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.05.2023 la 13:48.
"...in fiecare om este un ochi al sufletului, care... este cu mult mai pretios decat zece mii de ochi trupesti, caci numai el vede adevarul."
Platon
Conceptul este simplu. Dar să-ți amintești este bine.
Cine îți împiedică fericirea nu te iubește.
Cine te iubește, te împinge spre fericirea ta.
Cu orice preț.
Angelo De Pascalis
”Viața omului cunoaște în cursul ei multe lacrimi, dar să nu uităm că prin filtrul lor cade lumina ca razele soarelui în curcubeu, după o ploaie de vară.
Cât de ciudat e alcătuită lumea aceasta!
Cel ce-și apropie suferința altuia, cel ce pornește la drum pentru îmbucurarea fratelui, cel ce se roagă pentru frumusețea lumii noastre, acela e supus tuturor încercărilor.
Uneori cu încrâncenare, alteori cu blândețe resemnată, el trebuie să dea plata dăruirii propriei sale ființe.
A dărui ceva înseamnă un act de jertfă, iar a jertfi înseamnă a rupe ceva din sufletul tău, din ființa ta. Darul nu este un obiect material, ci spiritual; el nu poate fi schimbat și nici înapoiat.
Ce să schimbi și să înapoiezi? Partea de suflet și de jertfă, partea de conținut spiritual, care e însușirea de fond a darului?
Mai mult decât atât: darul este și un legământ, o prezență activă între tine și celălalt, o cale și un semn de unificare a două ființe. Când fac un dar, mă dăruiesc, iar când primesc un dar, mă împlinesc.
Materializate sau nu, darurile sunt un omagiu, sunt ofrande ale unor sentimente profunde, sunt spirit din spiritul cel mai elevat. Darurile sunt un adevărat tezaur a celui ce le-a primit și a celui care le-a oferit.”
Ernest Bernea
"Libertăţi şi Libertate
De veacuri omul suferă şi luptă pentru libertate: libertatea de cuget, de faptă, libertatea pentru darurile frumuseţii şi ale credinţei.
O zădărnicie cât muntele vieţii. Omul trăieşte mereu, trăieşte dezgustător de plin toate libertăţile făpturii sale căzute; trăieşte libertatea desfrâului, a minciunii, a lenei şi a furtului; libertatea tuturor păcatelor, libertatea care distruge, care schimbă viaţa într’o mlaştină unde cresc numai plante otrăvitoare. Omul nu a înţeles şi nici nu a făcut nimic pentru câştigarea adevăratei libertăţi care este o condiţie absolută a omeniei. Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta; ea este o floare a spiritului. Nu căta în jurul tău ceea ce ai în tine. Sfarmă piatra ce acoperă aurul.
Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi decât interioară, nu poate fi decât dragostea şi creaţia; libertatea este putere deschisă pajiştilor înflorite ale lui Dumnezeu. Când omul apare, omul de conştiinţă şi misiune, apare şi libertatea. În acest caz libertatea nu este ceva formal şi relativ, ci este ceva esenţial şi absolut. Împrejurul omului adevărat, în fapta şi în cugetul său, în simţămintele care îl străbat, libertatea este o cale a vieţii şi a desăvârşirii, este o condiţie a spiritualităţii şi un semn al omului în rosturile sale mari."
Fragment din Preludii, Ernest Bernea
A, Iubite, A - Grigore Vieru
- A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Ca mi-i drag sa-mi spui
Ce nu stiu, drag pui,
Ca mi-i drag sa-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
Iubesc pasarile.
- O, iubito, o,
Cred ca tot ca noi:
Copacii batrâni
Acasa ramân
Ca niste bunici
Cu puii cei mici
Care-n brate-i leagana
Pâna-i frunza galbena.
Pe-urma bat vântoasele,
Si nu-i nici o pasare,
Pe-urma le cad foile,
Se-nvelesc cu ploile.
Pe-urma îi dor crengile
Si n-au ce sa legene.
Grigore Vieru este poetul care a cântat cu delicatețe destinul femeii și a definit spiritul feminității ca principiu al existenței întregului univers.
Femeia iubită și femeia mamă, femeia dătătoare de viață și păstrătoare a valorilor sacre, a credinței și a speranței - acestea sunt ipostazele prin care registrul poetic vierean definește spiritualitatea ocrotitoare feminină, iar puterea frumuseții și frumusețea puterii devin coordonatele definitorii ale condiției umane.
„Ești gingașă, mică –
mugur înveselind copacii…
și totuși
pe umerii tăi
se reazemă
cerul de pace!ˮ
(Gr. Vieru, Femeie)
https://www.youtube.com/watch?v=T-9ThOcfBYw
Ani şi vârste - Geo Bogza
Cineva din mine, caruia nu i-a ramas straina nici o suferinta
Are, de când ma stiu, sapte mii de ani.
Cineva din mine, care nu se lasa corupt de glorii desarte
Are, cu tot mai multa îndaratnicie, saptesprezece ani.
Iar vârstele obisnuite ale vietii omenesti
Nu îmi ating în nici un fel esenta.
Am avut toata viata sapte mii de ani,
Dar trecând prin ispitele si ticalosia lumii,
Iconoclast si tot mai plin de revolta,
Am sa mor de saptesprezece ani.
https://www.youtube.com/watch?v=6z8f31T4_bQ
Cântec vechi - Mihai Eminescu
Vino, scumpă, de priveşte
Dorul tău cum mă munceşte.
Nici defel cum nu mă lasă
Nici să intru seara-n casă,
Ci din aşternut mă scoală,
Ca pe-un pătimaş de boală,
Şi mă face de alerg
Neştiind pe unde merg.
Când în zori de dimineaţă,
Mă visez cu tine-n braţe,
Când te strâng să nu te pierd
Şi te chem şi te dezmierd.
Ars deodată sar din pat,
Singurel m-am deşteptat,
Suspinând şi ameţit,
Mă simt mai nenorocit.
Sunt de carne, nu-s de fier!
Ce să fac ca să nu pier.
Căci rănit sunt de amor,
De nici trăiesc, nici nu mor:
Somnul meu nu este somn,
Nici pe mine nu sunt domn.
A dormi de sunt pe cale,
Zăresc chipul dumitale:
O icoană zugrăvită
Cu mulţi nuri închipuită.
Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.05.2023 la 15:39.
„Există trei tipuri de alchimiști”, a răspuns Maestrul meu. „Cei care sunt vagi pentru că nu știu despre ce vorbesc, cei care sunt vagi pentru că știu despre ce vorbesc, dar sunt și conștienți că limbajul alchimiei este un fel de limbaj adresat inimii. și nu să raționeze.”„Și care este al treilea fel?” L-am întrebat.„Cei care nu au auzit niciodată de Alchimie, dar care au reușit, de-a lungul vieții, să descopere Piatra Filosofală.”
Paulo Coelho , Alchimistul
Nichita Stănescu
Nod 33 (În liniștea serii)
Am gândit un mod atât de dulce
de a se întâlni două cuvinte
încât în jos infloreau florile
și sus
înverzea iarba.
Am gândit un mod atât de dulce
de a izbi două cuvinte
de parcă iarba verde ar înflori
iar florile s-ar ierbi.
Și totuși asta rămâne cel mai important,
vechiul copac pe care l-au văzut și alții,
femeia dintâi pe care au mai iubit-o și alții,
piatra dintâi pe care au īmpietrit-o și alții..
Și totuși asta rămâne cel mai important,
că nu te mai poți întoarce
pentru că te-au întors alții,
mereu alții și alții și alții,
încât "tu" nu îl mai recunoaște pe"tu", -
și trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alții...
Nichita Stănescu "Poem"
"Dumnezeu este liniştea universului, iar omul e strigătul care dă sens acestei linişti."
Jose Saramago
Momentan sunt 161 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 161 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje