Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
,,Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor."
Victor Hugo
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
,,Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor."
Victor Hugo
''Păstrează-ţi inima pură. O inimă pură este necesară pentru a-L vedea pe Dumnezeu în ceilalţi oameni. Dacă Îl vezi pe Dumnezeu în oameni, atunci există iubire pentru ei şi de aici apare pacea.''
Maica Tereza
''Nu în cerul înstelat şi nici în splendoarea unei corale ni se dezvăluie în toată perfecţiunea sa, măreţia infinitului în finit; ea se află în sufletul omenesc.''
Rabindranath Tagore
Când sufletul tău e pregătit, toate în jurul tău sunt pregătite.
William Shakespeare
" Am gusturi ciudate ! Imi plac cei care se îmbracă în propriul lor suflet ! "
Isabel de Santis
'' Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi fiindcă sunt fiinţe vii, viaţa din viaţa celui care le-a creat. Ele-l însoţesc până la judecata de apoi, ca nişte copii ai lui, cu toate isprăvile, cu toate consecinţele.''
Parintele Arsenie Boca
Ştiu numele tău
Răsare în fiecare dimineaţă
În gândurile mele
Dar nu-l spun cu voce tare
Îmi e teamă să nu se destrame poezia
Aerul ei fragil
Şi al tău totodată
Îl spun în gând
Să nu destabilizez chimia
Nici măcar în şoaptă
M-aş da de gol
Că mintea mea te poartă.
Marius Tucă
"Unii oameni sunt ca lumânările...
Se strecoară în viața noastră discret și tot așa ne luminează fiecare gând, fiecare clipă, fiecare zi...cu o lumină mai puternică decât cea a soarelui.
Ard lângă noi curat, fără fum și fără să-și lase ceara pe sufletul nostru...Ard fără să ne frigă și fără să ne rănească ochii cu lumina lor.
Îi purtăm cu noi peste tot, sunt prezenți în inima noastră, în suflet și în gând și își fac treaba fără să pretindă ceva în schimb.
Ne trăiesc fericirile și durerile, ne alină tristețea și își hrănesc lumina din bucuriile noastre...Și rămân lângă noi orice ar fi!
Sunt oamenii la care este suficient să te gândești ca ziua să-ți fie mai frumoasă.
Sunt oamenii care îți alină setea de liniște.
Sunt oamenii pentru care noi ar trebui să aprindem o lumânare de mulțumire și s-o închinăm Cerului pentru că ni i-a dat..."
Hrisostom Filipescu
Cad frunze...
...Dar este Unul care tine-n mână căderea asta nesfârsit de blând...
R.M.Rilke
Val Răzeşu
ȘI ÎNGERII MOR
- fragment din roman
Spre deosebire de marii eroi ai literaturii de dragoste, eroii mei există: respiră, iubesc și speră, suferă și deznadajduiesc, la timpul prezent, conform numelor din buletinele sufletelor lor de identitate. Eu sunt doar umil slujbaș la ministerul sufletelor de interne. Și am umilința de a cere ministerului de externe al Nemărginirii, cu sufletul îngenuncheat:,, Oprește, Doamne, Marea Trecere!
Și am orgoliul de a le semna un pașaport pentru Coloana Infinitului.
*
Nu încerca să vezi în mine numai bărbatul. M-ai reduce la neesențial. Ca și cum ai încerca să abreviezi un mare poem la câteva puncte. La un singur punct. Nici măcar la o virgulă.
Un copac nu poate fi niciodată altceva decât un copac. Mugurul este ființa secretă a pădurii…
Și încearcă să treci de prejudecata patului… Recunosc, ,,a face dragoste” este sub imperiul necesității, dar a o încătușat între ADN și ARN, a o reduce la numai atât...
Adevărul cel mai înalt al numărului doi începe cu a bea până la fund paharul deznădejdii de a fi și a nu mai fi, cu a te pierde în celălalt beat de dorul nemuritorului din tine. Și se continuă cu clipa de rătăcire a lacrimii și surâsului între cer și pământ, cu cântec de lebede în perpetuă alarmă, cu încercarea disperată a privighetorilor de a oua în cuibul spaimei de Nemărginire stele.
Spunea Balzac: ,,Dragostea înseamnă reducerea lumii la o singură ființă.” Asta înseamnă că eu sunt Tu. Noi, față în față cu universul. Și cu Trecerea... Și nu ajunge să strigăm ,,Oprește, Doamne, Marea trecere! “ Trebuie ca ,,Doamne” să existe. Să audă. Să poată. Să vrea.
Dincolo de aparențe, eu aș putea fi în fiecare clipă ,,Doamne”-le tău: exist, aud, vreau, și pot. Sunt atât de aproape de tine, cu gânduri atât de pure, încât am devenit străveziu... ai putea vedea prin mine Paradisul. Dacă există...
În clipa în care - privindu-te într-o oglindă magică - mă vei vedea venind cu aripi de cocor înmugurindu-mi în umeri iar tu, chemându-mă, înflorind sub bolta albastră a ultimei vocale Primăvară, va începe marea și misterioasa metamorfoză a viscolului către floare.
Dar se va pune totul pe nemilosul cântar al realității. Și niciodată noi cantaragii. Judecătorii vor fi imparțiali. sau nu. Legea, adecvată ori nu. Sentința va fi greutatea dreptății, sau nu. Dar spiritul dreptății va fi întotdeauna înafara lor. Mai presus de orice justiție: în noi.
Se vor judeca întotdeauna fapte din care am plecat, se vor aprinde lumânări în cuiburi părăsite, vor înmărmuri cruci la morminte de năluci. Și pentru că noi nu putem alerga pe sub pământ, și pentru că vor fi nenumărați binevoitori care să are urmele vieții noastre cu ghilotina, ajută-mă, iubito, să retrăiesc cea mai frumoasă poveste de dragoste care s-a scris de la sine cândva.
*
Marile bătălii ale lumii nu s-au dat la Salamina, Watterloo sau Stalingrad. Cele mai cumplite monstruozități nu le-a săvârșit Inchiziția, nu s-au petrecut la Auscwitz. Cele mai mari cataclisme nu au fost scufundarea Atantidei ori potopul lui Noe. Nu, hotărât NU!
Cele mai mari bătălii, cele mai înfiorătoare monstruozități, cele mai fantastice, apocaliptice cataclisme, s-au petrecut, sunt în desfășurare - și vor fi, fără îndoială, și pe tabla de șah mat a viitorului - în noi. Am fost, suntem și vom fi sclavii propriei noastre condiții umane, servitori ai codului genetic, guvernați mai mult sau mai puțin întâmplător de făpturi care par a semăna cu oamenii numai fiindcă se ascund în spatele unor diplome de cinste.
Captivi într-un cerc de legi imuabile, pendulăm cu inconștientă perversitate între cei doi poli extremi ai vieții noastre: Realitatea și Ficțiunea. Realitatea ne macină cu tot ceea ce suntem noi la uriașa, veșnica moară a Timpului, iar Ficțiunea ne împrumută iluzia că putem amâna măcar cu încă o clipă deznodământul. Marea eroare a vieții noastre este aceea că în lupta acerbă cu Realitatea încercăm să ne sprijinim neputința pe toiagul atât de șubred al Ficțiunii, și deșertăciunea ei de brațul capricios al Hazardului.
Viața, cu toate ale ei, este o navă gigantică spintecând apele Timpului și Spațiului către o țintă necunoscută, către un port fictiv cu indicativul relativ de ,,Infinit”. Suntem cu toții efemeri pasageri ai acestei nave. Unii călătorim în cabine de lux, alții nu avem nici măcar o bancnotă de o speranță spre a putea plăti măcar umbra unui hamac.
Cine știe, vrea și poate privi în ochii lumii, îi vede - în covârșitoarea lor majoritate - cu pleoapele coborăte de durere și umilință. Cine știe să asculte, aude planeta zguduită de plâns. Cine știe și poate să pătrundă în adâncuri, va înțelege că uriașa armată a dezmoșteniților soartei rămasă la cheiurile deznădejdii - armată căreia i-a fost nimicit și ultimul refugiu, Azilul Speranței - nu mai are altă șansă în fața nimicniciei decât capitularea necondiționată în abulia trecutului. Și coboară… în temnița amintirilor.
Amintirea - poartă de aur și deznădejde, unica poartă; sărbătoare a duioșiei dar și a revoltei, ultima sărbătoare; treaptă de diamant și umilință, unica treaptă; singura conjugare reală a verbului ,,A fi” pe limba intraductibilă a tăcerii absolute…
Și nimeni nu își bate capul cu cu disperatul S.O.S al nefericiților, nava își urmează imperturbabila traiectorie deși știm cu toții cât de provizorie este locuirea unui S.O.S.
Specia umană iubește mai presus de orice propriile ei vanități, orgolii și ambiții. Egoismul a fost și rămâne prisma prin intermediul căreia muritorii vor să jefuiască din Marea Clepsidră fărâma lor de iluzorie fericire personală: tic-tac, tic-tac, nisipul perfid al speranței că va trece neobservat sărutatul pe ambii obraji, la jumătate de preț.
Marele spectacol ,,Cu mască, fără mască” se joacă pe scena lumii de o veșnicie… și fiecare în parte ar trebui să luptăm să fim scenariștii, regizorii și actorii propriului nostru rol, în propria noastră piesă. Dar marea majoritate a indivizilor încearcă să intre în pielea altor personaje decât a celor pe care le reprezintă în realitate. Și, spre rușinea speciei, mistificarea este pe deplin realizabilă, oamenii-actori își consumă fără mustrări de conștiință, în deplină liniște, toate surogatele existenței:2 lei râsul, 4 lei speranța, pentru un pumn de mărunțiș vor abonament permanent la Fericire. În fapt, mai mult sau mai puțin conștienți, achită costul unei vize meschine în pașaportul către Nicăieri.
Specia umană încearcă printr-un număr infim de exponenți să justifice aspirația ei către Înalt, deși ABSOLUT TOȚI dobândim prin naștere pașapoarte de îngeri… Dar foarte puțini oameni posedă tăria de caracter să accepte arderea totală în numele unei idei, iar dintre aceștia, și mai puțini dobândesc orgoliul de a crede că se merită.
ALTRUISM. Cuvânt magic, noblețe pură la temelia Templului Omeniei Ideale. Jumătatea drumului către noi înșine. Prinos de lumină în sfeșnicul Adevărului. Ardere necondiționată în numele tău, OMUL-IDEE, OMUL-FLUTURE, Omul ca o floare de nu-mă-uita.
Verbul ,,A IUBI” este arma secretă cu care poate fi cucerită lumea. Dar ceea ce foarte mulți nu înțeleg este faptul că el nu poate fi conjugat plenar decât cu sufletul îngenuncheat și nu poate face miracole decât șoptit rugăciune în liniștea dintre bătăile de cord.
Dragostea este unica avere care ne înalță egalii lui Dumnezeu, iubind la superlativ recreiem Lumea aceasta din lumina cu care am venit în ea din Neștiut. Dreptul la fericire se câștigă prin Dragoste.
Faceți jaf și risipă de dragoste, iubiți-vă cu disperarea gândului că mâine poate fi sfârșitul lumii, cu toată înverșunarea și poezia sufletelor voastre! Dăruiți-vă până dincolo de frontierele uitării de sine, arzând exemplar, să puteți merge la Marea Judecată cu sufletul în palme și să puteți spune cinstit: Iată dovada Adevărului - am trăit, AM IUBIT!
Vezi mai mult
''Frumusețea e un dar viu și spiritual care, prin voință divină, se arată mai întâi în îngeri, apoi în sufletul oamenilor, apoi peste tot. ''
Marsilio Ficino
Se spune că fiecare om e o insulă, dar nu cred că e adevărat, fiecare om e o linişte, da, o linişte mai degrabă, fiecare om poartă în el liniştea lui...
Jose Saramago
"Există o voce care nu
folosește cuvinte.
Ascultă!"
Rumi
,,Dincolo de fericire şi nefericire se află pacea. Pacea înseamnă curăţirea minţii, blândetea sufletului, dulceaţa inimii, odihna vieţii, lungimea prieteniei şi soţia dragostei.
Pacea nu e orice bucurie, e bucuria calmă. ''
Henri Lacordaire
''Inima omului dezleagă încet, încet, toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.''
Liviu Rebreanu
“Toate lucrurile care contează cu adevărat, frumusețea, iubirea, creativitatea, bucuria și pacea interioară răsar de dincolo de rațiune."
Eckhart Tolle
Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.
În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.
În fapt lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.
Mihai Eminescu
Momentan sunt 165 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 165 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje