Zi cu soare in suflet tuturor !
E uimitor ce poate face o rază de soare cu sufletul omului!
Dostoievski
Sufletul se vindecă atunci când eşti în preajma copiilor.
Dostoievski
Zi cu soare in suflet tuturor !
E uimitor ce poate face o rază de soare cu sufletul omului!
Dostoievski
Sufletul se vindecă atunci când eşti în preajma copiilor.
Dostoievski
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul prorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.
(Sfântul Apostol Pavel, Epistola I către Corinteni, cap. 13, 1-8)
Ce este bunătatea?
O frumusețe pe care o percepi
direct cu sufletul.
Alexandru Vlahuță
Un suflet liber este un suflet care iartă, care nu poartă încărcătura suferinţelor şi a dezamăgirilor... A ierta înseamnă libertate!
Irina Binder
Dumnezeu este prezent.. în orice fel de dreptate,
în adevăr, frumusete, iubire, libertate, pace...
Nikolai Berdiaev
Orice om
Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un izvor de adâncă tristeţe.
Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.
Voi, cei care ştiţi că meritaţi dragostea mea, aveţi grijă
să nu mă ucideţi.
Geo Bogza
Când un curcubeu apare viu pe cer, îi poți vedea culorile frumoase, totuși nu-l poți purta ca îmbrăcăminte sau să-l pui ca un ornament.
Curcubeul apare prin combinarea a diverși factori, dar nu există nimic din el care să poată fi pipăit.
De asemenea, gândurile care apar în minte nu au o existență tangibilă sau o soliditate intrinsecă.
Nu există nici un motiv logic pentru care gândurile, care nu au nici o substanță, ar trebui să aibă atât de multă putere asupra ta, și nu există nici un motiv pentru care ar trebui să devii sclavul lor.
Dilgo Khyentse Rinpoche
"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente.
Mai puțin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales".
Nichita Stănescu
''Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Sa-ti vina sa plangi atunci cand te gandesti la oameni, sa iubesti totul, intr-un sentiment de suprema responsabilitate, sa te apuce o invaluitoare melancolie cand te gandesti si la lacrimile ce inca nu le-ai varsat pentru oameni, iata ce inseamna a te salva prin iubire, singurul izvor al sperantelor. Oricît m-as lupta pe culmile disperarii, nu vreau si nu pot sa renunt si sa parasesc iubirea, chiar daca disperarile si tristetile ar intuneca izvorul luminos al fiintei mele, deplasat in cine stie ce colturi indepartate ale existentei mele. Prin orice poti cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca întunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura.
Dar ca sa ajungi la accesul Luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen, a Luminii....''
Emil Cioran
“Iubirea iti transforma viata intr-un festival al luminii. Si retine: pana cand viata ta nu devine un ospat si o sarbatoare, nu ai facut lucrul pentru care ai venit pe pamant! Omul vrea iubire, dar nu vrea focul prin care trebuie sa treaca. Crede ca iubirea e numai placere. Nu este. Iubirea e mult mai mult: e extaz, e binecuvantarea ultima. Dar trebuie sa lasi deoparte frica. Acela care e plin de frica nu va cunoaste niciodata gustul dulce al iubirii. Si daca n-ai cunoscut iubirea, n-ai vazut nimic: toate cunostintele tale sunt inutile, toate comorile tale nu-ti sunt de folos. Si pozitia ta in societate e inutila.
Nu vei cunoaste nimic pe de-a-ntregul, in totalitate. Vei rade, dar rasul tau va fi de suprafata. Vei plange, dar vor fi lacrimi de crocodil. Viata ta va ramane mereu un potential, care nu va deveni niciodata realitate. Iti vei trai viata in somn, inconstient…”
“Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti.
Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata. In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire.
Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei…
Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze… S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane?
Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la
nimic.
Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.
Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.
Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.”
OSHO
”Nu fac nici un pas mai departe dacă omului care avea 20 de lei îi voi da 30, iar omului care a citit o carte, îi voi da încă una. Nu înțeleg prin 'bine' operă de caritate sau reformă socială. Bine este cu totul altceva: mântuirea unui om, ajutorul eficace pe care îi poți da; să-l împaci cu sufletul lui și cu lumea din jur, acesta este un act de bine.
Ori, toate acestea nu se pot FACE în lume, printre oameni. Le făceau sfinții, a făcut-o Iisus. Dar noi, cu mijloace lumești, nu putem. Pentru că binele e limitat de însăși firea lucrurilor. Pentru că omul, în însăși carnea lui, poartă măsura binelui, pe care îl poate face și pe care îl poate suporta.”
Mircea Eliade, ”A face...”
[video=youtube;oni0tO_HN30]https://www.youtube.com/watch?v=oni0tO_HN30[/video
"Viața nu este doar durere, ci este șansa de a visa, de a iubi, de a ierta, de a vindeca tot sângele Neamului.
Cântă liniștea și nu te grăbi!
Nu uita să îţi laşi inima să cânte acel cântec pe care îl auzi doar tu şi Doamne. Porţi paradisul în tine…
Vorbele pline de vorbe nu ating inimile…
Aroma cuvintelor poartă parfumul inimii sau mirosul minții.
Scrisul este condamnarea la nemurire, iar uneori poezia devine rugăciunea inimii.
Simt, simți, simţim.
Amintirile sunt popasuri binecuvântate pentru veșnicie.
Gândurile, rugăciunile, inima, brațele, sentimentele, privirile calde ale cuiva sunt cele mai frumoase locuri din lumea aceasta.
Naturalețea și gingășia oamenilor este dată de sufletele lor.
Numai iubirea îl apropie pe om de Dumnezeu.
Măsura iubirii oferă calitatea, pofta vieții.
Icoana propune un dialog interior al inimilor.
Icoana din inima ta contemplă icoana din inima mea.
Ne sărutăm icoanele sufletelor unul altuia şi lăcrimăm de minunea, de fericirea de a fi.
Pace întru netrecătoare pomenire.
Unele lucruri nu se explică.
Tăcere…
Cerul nu minte.
Bucurie sfântă în lumina din inimi!
HRISOSTOM FILIPESCU
,, Se aude, nu se caută. Se ia, nu se întrebă cine.
Un gând luminează ca un fulger, îmbracă cu necesitate, fără întârziere. N-am ales niciodată... Un instinct al rosturilor mistice, care cuprinde vaste spații si forme.Totul se întâmplă involuntar....dar ca un vifor al sentimentului libertății şi al necondiționării, al puterii şi al Divinului."
Nietzsche - ,, Ecce homo"...
Philippe Augé, 1935 | Surrealist paint
Momentan sunt 209 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 208 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Marcaje