Primul lucru care trebuie înţeles este următorul: relaxează-te, şi iubeşte-ţi şi trupul şi inima.
Nu crea conflicte, apropie-le, pentru că de secole au fost separate. În această întregime există frumuseţe, fericire, adevăr.
Când ai înţeles unitatea lor, şi ele nu mai sunt în conflict, dintr-o dată vei vedea că apare un nou spaţiu în tine: sufletul tău.
Acum, că nu se mai duc lupte între corp, raţiune, inima, ai timp, linişte şi loc să vezi ceva de dincolo: sufletul.
Kahlil Gibran
Madalina Dobre
Copacul dorinţelor
Un călător obosit se aşeză într-o zi la umbra unui copac, fără să-şi imagineze că se aşezase la umbra unui copac fermecat: „Copacul împlinirii tuturor dorinţelor”.
Stând el aşa pe pământul tare, se gândi ce bine ar fi să stea pe un pat moale. Nici nu-şi termină bine gândul, că lângă el apăru un pat moale.
Uimit, călătorul se întinse pe pat şi se gândi ca fericirea lui ar fi completă dacă ar veni o tânără fată să-i maseze picioarele înţepenite. Tânăra apăru ca prin minune şi începu să-i maseze uşor picioarele.
„Mi-e foame, îşi spuse omul, şi dacă aş mânca în acest moment ar fi un deliciu.” Dintr-o dată, apăru în faţa lui o masă încărcată cu tot felul de bucate alese.
Omul se desfătă. Mâncă şi bău pe săturate. Pământul începu să se învârtă în jurul lui şi abia îşi mai ţinea ochii deschişi. Se întinse pe pat, savurând toate evenimentele fericite care avuseseră loc în acea zi.
„ O să dorm o oră, două îşi spuse el. Cel mai rău ar fi dacă ar trece un tigru pe aici în timp ce dorm”
Tigrul apăru imediat şi îl devoră.
Fiecare dintre noi are Copacul său. Dar, atenţie!, el vă îndeplineşte ORICE gând, chiar şi pe cele negative. Acest copac se numeşte SUBCONŞTIENT. Mecanismul grijilor şi al fricii împiedica realizarea dorinţelor pozitive.
Sursa:http://www.clubmistic.ro/47/Copacul-...-dorintelor/80
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.10.2015 la 00:03.
Grancea Maria
- De ce ne naștem, Mamă Tână?
-Ca să învățăm, draga Mumii.
-Să învățăm? Ce? Ca la școală?
-Într-un fel și ca la școală, școala vieții.
-Ce învățăm?
-Ne naștem ca să învățăm tri lucruri: să fim, să spunem, să făptuim.
-Păi dacă ne naștem atunci oricum suntem, vorbim și facem! Asta trebuie învățat?
-Ceriul ne-o dat tri lucruri : viața, cuvântul și putința. Trebuie să învățăm ce să facem cu ele.Trebuie să învățăm să fim, mulți vin pe lume, da's ca văzduhu' nu să văd, nu-s unde trâbuiesc, nu-s când îs de lipsă ori pentru ce trâbuiesc să hie. Să dau după cum bate vântul, noi cau' să învățăm să fim asemeni brazilor: statornici și de nădejde.
Apoi cau' să învățăm să spunem, ca să nu him ca ăi mulți care vorbesc multe și nu spun nimic. Cuvântul zidește.
Și-i musai să învățăm să făptuim, să facem... fapte. Să făptuim frumos, asta-i putința. Mulți fac, da' fac numa' ca să se afle-n lucru, nu făptuiesc nimic, nu lasă nimic frumos în urmă. Ori lasă urâtul. Trec prin viață degeaba. Noi cau' să făptuim înțelept și să lăsăm o urmă frumoasă. De aia ne naștem, draga Mumii.
-Și faptele rele?
-Alea nu-s fapte, îs făcături. Dacă știi ce să faci cu darurile ceriului, dacă ai învățat să fii, să spui și să făptuiești nu poți face rele, ca și la școală: dacă ai cetit bine lecția nu poți lua notă mică.
-Și la școala asta... a vieții se dau note?
Mama Tână mi-a zâmbit cald:
-Să dau, draga Mumii, să dau, da' nu le știm. Să dau pentru feliul de urmă pe care l-am lăsat în lumea asta, da' se dau numa' după ce ne ducem pe ceea lume, le-om ști în ceea viață.
Pictează-mă
Pictează-mă, te rog, Iubire…
Pictează-mă din răsărituri;
Rondelul florilor la doi,
Imparte-l tu când Primăvara
O curge iarna înspre noi
Și înfloresc nebune patimi,
Suave perle-n infinit…
Pictează-mă cu stele albe
Când noaptea cade-n răsărit!
De mâna ta flămândă, ziua
De ochii tăi cei nelumești,
Pictează-mi clipa cu porunca
Secunda, cu… de foc povești,
În care sunt nemuritoare
-cum să respir daca nu vii!-
În fiecare așteptare
Din vieți trecute, tu, să-mi fii…
Pictează-mă cu trup de fată
pe transparentele trairi,
Când mi te dai și mă iei toată
Prin ce se scrie în priviri,
Și… nu mă mir că de Iubire
Se umple ,roată, calea mea-
Pictează-mă cu-o amintire
Cu picur dintr-un fulg de nea !
Ah, cum mă poartă, cum mă poartă
In săli de bal un dans usor
Și cum din streșini curge Cerul,
Cu note do și si bemol;
Ca în adâncă încordare,
Își strânge norii peste noi-
Pictează-mă, cu-n câmp în floare
Și peste ele-un pumn… de ploi…
Îți stau în poala-nmărmurită,
Respir culoare și absint…
Pictează-mă să-ți fiu Iubită
Penson muiat într-un colind,
Ce-mi plimbă peste trup, cărarea…
Fă-mi chip- oglindă spre tumult- ,
Și cu psaltirea îmi fă marea
Să se reverse-n Absolut:
Întotdeauna mă adună,
Pictează-mi gândul înstelat
Cu ploile sub clar de Lună,
Pictează ceasul care-a stat
Fixat de El în nemurire…
-Cum mă adii cu mâna ta! –
Pictează-mă, te rog, Iubire
Și până-adorm,… nu înceta!
Shanti Nilaya
https://poeziidragoste.wordpress.com...oezii/page/21/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.08.2016 la 16:08.
Mireasma sufletelor o intrece pe cea a florilor...
A oferi flori e o tradiţie aproape universal răspândită. Oferim flori pentru a ne manifesta admiraţia, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; dacă vreţi să câştigaţi prietenia unei femei, oferiţi‑i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Există anumite femei cărora puteţi să le oferiţi toate florile pe care le găsiţi la piaţă fără să puteţi să le câştigaţi prietenia; pentru că există alte flori de oferit, flori invizibile, şi pe ele trebuie să ştiţi să le oferiţi: florile sufletului vostru.
Priviţi un trandafir: simţiţi imediat ceva atât de poetic, încât starea voastră interioară se va transforma. O senzaţie, oricât de slabă ar fi ea, un sentiment, cât de slab ar fi, modifică deja ceva în profunzimea fiinţei voastre. Floarea pe care o priviţi vă vorbeşte prin culorile sale, forma sa, parfumul său, ea îşi deschide drum în voi, prin intermediul corpurilor subtile, pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea căreia îi corespunde. Şi e la fel, bineînţeles, pentru un obiect respingător. De aceea, trebuie să fiţi atenţi să nu vă înconjuraţi decât de prezenţe armonioase, frumoase, pure... pentru că influenţa lor pătrunde în voi. Şi cum în domeniul spiritual există calităţi şi virtuţi care corespund acestei armonii, puţin câte puţin, aceste calităţi şi virtuţi se vor manifesta în voi.
Tot ceea ce vă înconjoară exercită o influenţă asupra voastră, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de acest lucru. Dar tocmai, e important să deveniţi conştienţi de acest lucru pentru a face o muncă benefică. Dacă simţiţi că un obiect sau o creatură vă influenţează favorabil, trebuie să deschideţi conştient porii voştri interiori pentru ca aceste influenţe să vă penetreze profund. Dacă nu‑i des*chideţi, chiar şi cele mai bune lucruri vor rămâne ineficace, ele nu vă vor atinge. Mergeţi pe malul unui pârâu, după un izvor care străluceşte, şi gândiţi‑vă că e imaginea adevăratei surse a vieţii, care trebuie să strălucească şi să curgă pentru voi... Mergeţi după soare, contemplaţi‑l, deschideţi‑vă lui ca să trezească în voi soarele spiritual, căldura sa, lumina sa... Mergeţi după flori pentru a le cere secretul parfumului lor, şi ascultaţi‑le ca să învăţaţi să extrageţi şi voi chintesenţele cele mai parfumate ale inimii voastre şi ale sufletului vostru...
Totul vorbeşte, numai oamenii nu ştiu să asculte, nu ştiu să asculte nici soarele, nici arborii, nici stâncile, nici lacurile, nici munţii, nici păsările, nici propria lor voce interioară care vorbeşte fără încetare. Dar dacă trebuie să asculte bârfe sau calomii, imediat îşi deschid urechile. Nu înţeleg de ce sunt aşa stupizi: sunt atâtea lucruri frumoase de ascultat, de privit, de înţeles, de ce se opresc tot timpul asupra a ceea ce este inutil şi meschin?
Spiritele trandafirilor sunt entităţi ce vin de pe planeta Venus şi care au acceptat să se încarneze pe Pământ pentru a ajuta oamenii. Dar nu cunoaştem încă această misiune a trandafirilor, ne servim de ei pentru a orna apartamentele şi grădinile, pentru a atrage un bărbat sau pentru a seduce o femeie. În realitate, trandafirul este aici pentru a ne revela un drum de cea mai mare perfecţiune, drumul adevăratei iubiri, dragostea care nu întemniţează, dragostea care eliberează. Iată rolul şi mesajul trandafirului. Dacă el e regele florilor, e pentru că el ne învaţă dragostea adevărată. În ziua în care oamenii vor înţelege sacrifi*ciul pe care el îl face venind printre ei şi vor accepta mesajul său, poate vor începe să‑i semene: pe unde vor trece, ei vor înmiresma atmosfera cu un parfum delicios.
În Paradisul terestru, Dumnezeu i‑a încredinţat Evei îngrijirea vegetaţiei, de aceea, trăind printre flori, Eva a început să degaje ea însăşi un parfum de flori. În momentul primului păcat, ea a pierdut această calitate. Înainte de cădere, aceste parfumuri emanau din ea pentru că poseda calităţi şi virtuţi care se manifestau întocmai în plan fizic, sub formă de parfumuri. Pentru că un parfum este expresia fizică a unei virtuţi, de asemenea, un miros urât este expresia fizică a unui viciu. Dacă femeile sunt acum atât de atrase de parfumuri şi simt nevoia de a se parfuma, e pentru că doresc inconştient să regăsească acest dar pe care‑l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri.
Dar a se parfuma nu e cea mai bună metodă: dacă ele vor învăţa să‑şi dezvolte anumite calităţi şi virtuţi, ele vor regăsi parfumul lor, ele vor regăsi adevărata lor frumuseţe. Există femei care ar da averi pentru a avea natural un astfel de parfum. Vrăjitorii, vrăjitoarele aveau cunoştinţe care le permiteau să fabrice duhori insuportabile pentru a atrage demonii. Şi dacă există obiceiul de a arde parfumuri, esenţe în temple, biserici şi locuri sacre, e tocmai pentru a alunga spiritele tenebrelor şi a atrage spiritele luminii.
Se spune în Biblie că parfumul sacrificiilor celor drepţi urca până la nările lui Dumnezeu care se delecta. Da, e adevărat, Dumnezeu respiră suflete, e o reali*tate: sufletul celor drepţi degajă un parfum care atrage prezenţa entităţilor luminoase, şi chiar Sfântul Duh vine să respire parfumul acestor suflete. Evident, aceste parfumuri spirituale sunt aşa de subtile că nu le putem simţi în planul fizic. Este deci foarte important de a ajunge prin munca noastră spirituală să ameliorăm calitatea parfumurilor corpului nostru fizic, nu pentru a atrage oamenii ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibilă, pentru că ei iubesc parfumurile unui suflet pur. De ce să nu le oferim această bucurie? Prin arderea esenţelor, alungaţi spiritele tenebroase şi atrageţi entităţile celeste, e minunat. Dar aceasta nu ajunge, trebuie să ştiţi cum să răspândiţi din interior parfumul purităţii, al sfinţeniei.
(fragmente din "Cartea Magiei Divine" de Omraam Mikhaël Aďvanhov)
Cristina Apetroaie
Lumea pe care o vezi, atunci cand Spiritul este prezent in inima si in viata ta, nu este aceeasi lume pe care o vezi atunci cand esti preocupat de necesitatile ego-ului. Lumea pe care o vezi, atunci cand daruiesti iubire, nu este aceeasi lume pe care o vezi, atunci cand o pretinzi.
Daca vrei sa treci dincolo de trup, invata sa-l folosesti intr-un mod plin de iubire. Gandeste si vorbeste frumos despre tine si despre ceilalti.
Fii pozitiv, constructiv, plin de solicitudine.
Nu cauta ceva de criticat. Nu insista asupra a ceea ce pare ca nu este in regula.
Daruieste iubire, cu orice ocazie. Adu-ti-o tie, atunci cand esti trist. Adu-o celorlalti, atunci cand ei se indoiesc, sau au o atitudine negativa.
Fii prezenta iubirii in lume. Numai asta esti tu.
Tot restul e o iluzie.
Paul Ferrini, Miracolul iubirii
"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae
Momentan sunt 308 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 308 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje