Buna dimineata,Soare !Buna dimineata, Viata !
Puterea minţii e să-ţi imaginezi lucruri imposibile.
Puterea inimii este de a crede că sunt posibile.
OltitaPana LifeCoach
Danion Vasile https://drive.google.com/…/1a3p20xf_zL78i0YARahL2ggGk…/view…
''Priveste cat mai des cerul – si gandurile tale vor deveni usoare si limpezi.''
Autor Anonim
Dumnezeu este prezent nu în numele de Dumnezeu,
nu în lucrare magică,
nu în puterea acestei lumi,
ci în orice fel de dreptate,
în adevăr, frumusete, iubire, libertate, act de eroism.
Nikolai Berdiaev
Ceea ce trebuie noi să învăţăm de-a lungul zilei este să rămânem. Trebuie să te opreşti pentru a putea rămâne, dar rămânerea depăşeşte oprirea. Numai rămânând acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei, mereu prezente în adâncul nostru. Omul care rămâne intră într-un fel de linişte esenţială care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă în profunzimea lui. A rămâne înseamnă a învăţa să asculţi profunzimea. Când rămâneţi, este ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea. Un obstacol este depăşit şi, încet sau subit, te simţi o persoană diferită.
K.G. Durckheim
Personalitatea se dezvoltă în cursul vieţii dintr-un substrat germinativ greu de desluşit sau chiar de nedesluşit şi abia prin faptele noastre se va vădi cine sîntem. Sîntem ca soarele ce hrăneşte viaţa pămîntului, scoţînd la iveală tot felul de frumuseţi, ciudăţenii şi urîciuni; sîntem ca mamele ce poartă în ele fericiri şi suferinţe necunoscute. Nu ştim dinainte ce înfăptuiri sau nelegiuiri, ce destin, ce bine şi ce rău purtăm în noi şi abia toamna va arăta ce a zămislit primăvara şi abia seara va desluşi lucrarea dimineţii.
Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal, căci idealurile sînt doar călăuze şi niciodată ţeluri.
Carl Gustav Jung
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.12.2018 la 12:33.
”Dacă reușești să-ți permiți să fii ceea ce ești, vei reuși să recunoști importanța faptului de a-i lăsa pe ceilalți să fie așa cum sunt. Una dintre cele mai mari dovezi de iubire pe care le poți aduce pe lume este să-i lași pe ceilalți să fie diferiți de tine și să-i eliberezi de pretențiile și așteptările tale.”
„Nimeni nu poate să intre pe sub pielea noastră și să ne trăiască experiențele, nuanțele pe care numai noi le simțit, schimbările prin care doar noi trecem, moartea pe care doar noi o putem muri.
Pierderea, separarea și singurătatea fundamentală sunt învățători importanți, pentru că ne forțează să ne stabilim în singurul cămin adevărat pe care îl avem, inima, pe care nici o pierdere externă nu o poate distruge.”
John Welwood
Rudyard Kipling – „Dacă”
Dacă-ți rămâne mintea când cei din jur și-o pierd
Și fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred
Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de așteptare nu ostenești nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau înțelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ți-l faci,
Sau gândul, deși judeci, de nu ți-e un țel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbușirea taci
Și poți, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieții tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalțe unealta-ți prea tocită,
Dacă poți strânge toate câștigurile tale
Ca să le joci pe-o carte și să le pierzi așa,
Și iarăși de la capăt să-ncepi aceeași cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poți gândul, nervii și inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deși în trupul firav o altă forță nu-i
Afară de voința ce le impune spor,
Dacă te vrea mulțimea, deși n-ai lingușit,
Și lângă șef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poți să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toți îți dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu șasezeci de clipe de veșnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Și, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.12.2018 la 15:27.
Sufletul pereche, iubirea aceea unică, eternă, adevărată, apare când te aștepți mai puțin. Te ajută să te schimbi nu pentru el, ci pentru tine. Te iubește oricum, dar te vrea sănătos din toate punctele de vedere și te vindecă dacă este nevoie, cu el însuși acolo unde cicatricile tale încă sângerează. Și nu se plânge! Nu îl doare că ți-a pansat rănile cu bucăți din el! Și nu îți spune că din teamă și orgoliu, ai săpat în el ca în cele mai adânci albii de râu. Iubește și iartă. Îți spune doar când sapi în tine. Îți arată că orgoliul, mândria, teama nu au nimic în comun cu iubirea. Că ele sunt dușmanii acesteia. Că iubirea trufașă e semn de superioritate nu de iubire! - WebCultura, Ramona-Sandrina
Goethe
Despre sufletul pereche
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.12.2018 la 17:21.
... fiecare vîrstă îşi are propriile adevăruri psihologice, adevărurile sale programatice - am putea spune - şi tot aşa se întîmplă cu fiece nivel al evoluţiei psihice. Există chiar nivele la care numai puţini ajung - o chestiune de rasă, familie, educaţie, dotare şi pasiune. Natura este aristocratică. Omul normal e o ficţiune, chiar dacă există anumite legităţi general valabile. Viaţa sufletească este o evoluţie ce se poate opri chiar la nivele inferioare. E ca şi cum fiecare om ar avea o greutate specifică, conform căreia urcă sau rămâne la acel nivel la care îşi atinge limitele. Iar ideile şi convingerile şi le formează în conformitate cu acest nivel.
Carl Gustav Jung
„Cu cât ne deosebim mai mult de alții, cu atât devenim mai singuri și suntem astfel expuși nesiguranței, neînțelegerii, respingerii și combaterii din partea celorlalți. Dar, pe de altă parte, dacă nu ne asumăm riscul de a deveni indivizi autonomi vom rămâne prea mult blocați în colectiv, în tipic și vom rămâne datori cu ceva decisiv valorii noastre umane.”
Fritz Riemann
“Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine”
“De obicei, nu “ne” gândim, ci “ne” trăim, pentru că stilul de viață actual descurajează viața interioară.”
“Așadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n diapozitive subțiri. În momente diferite, după ele, am personalități diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.”
“Cei mai mulți dintre noi trăim în lumea exterioară și ne identificăm (o facem de la trei ani) cu imaginea noastră din oglindă. Suntem cei care suntem. Când spunem “eu” ducem arătătorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecție și, dacă ne căutăm conștient propria noastră ființă, o facem nu către interior, ci spre suprafața mereu schimbătoare și colorată a vieții, ca un alergător care ar porni o cursă țâșnind invers din startere.”
“Și totuși, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea – toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale “reale” îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzații, satisfacții, imagini, bârfe, obiecte, minciună și strălucire, tot mai departe de nucleul viu al ființei tale. Ești un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuși. Și vei rămâne mereu așa dacă viața nu se hotărăște o dată să te dea cu capul de pragul de sus.”
“Noi nu suntem interfața socială pe care o numim “persoana noastră”: cineva dindărătul ei, o ființă incomparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile și acțiunile.”
Câteva dintre fotografiile realizate de artista Htet T San în cadrul seriei The Frail Second (fotografii reprezentând oglindiri ale oamenilor în apele oceanului), însoțite de câteva dintre gândurile exprimate de Mircea Cărtărescu în “De ce iubim femeile”.
Sursa:http://webcultura.ro/eu-sunt-in-cele...ea-mea-de-sine
„Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant. ”
„Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie. ”
„Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are. ”
Nichita Stanescu
Numai poetul-Mihai Eminescu
Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului :
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pasări ca el
Se-ntrec în cântări.
'' La fel ca orice necunoscut si nou, poeziile au fost vazute ca o pierdere de vreme, ca si ceva inutil, complet lipsit de valoare, o pierdere de timp. Dar pe parcursul timpului, poezia a devenit un aspect de baza in ce priveste drescrierea sentimentelor. Poezia are un farmec aparte. Ea ofera frumusete cuvintelor, iar rimele parca fac din cuvinte o melodie incantatoare, pe care ti-ai dori sa o auzi tot timpul. De poezii nu te poti plictisi; odata ce vraja lor a pus stapanire pe tine, nu mai ai cum sa scapi, iti vei dori sa citesti tot mai multe poezii, sa te lasi cuprins de magia lor, de “melodia vorbelor” sale.
Cu toate ca poeziile sunt un domeniu fascinant al artei, nu poate fi inteleasa de oricine, ci doar de cei care au primit harul de a o aprecia la adevarat ei valoare.
Dragostea poate face miracole la fel de mari, sau chiar mai mari decat poezia. Dragostea este poezia suprema. Dragostea este poezia vietii, a sentimentelor. Dar cine nu simte dragostea, nu are cum sa inteleaga acest lucru. Totusi, fara dragoste, omul este lipsit de importanta si de apreciere sincera fata de ceea ce are.
De exemplu, cum poate admira cineva un rasarit de soare fara a simti dragoste? Cum poate vedea frumusetea lucrurilor, frumusetea cuvintelor, a sunetelor, a cantecelor pasarilor, cum poate sa vada natura ca o dovada a dragostei? Fara iubire, cum i-am putea aprecia pe ceilalti? Cum am putea vedea binele din ei fara dragoste, cum am putea gasi acea trasatura care ii face unici, care pune “stampila de identificare”?
Niciun sentiment nu are valoare si culoare daca nu este urmat de iubire. Fara iubire, viata isi pierde rostul, fara iubire nu ar exista arta, nu ar exista frumosul. Pentru a crea ceva bun, constructiv si frumos ai nevoie de iubire. Dar asa cum nu toti inteleg farmecul poeziei, nu toti pot intelege nici magia dragostei.
Dar aceasta poate fi cultivata. In concluzie, daca nu ai simtit inca dragoste, nu te simti cuprins in totalitate de ea, daca iti doresti cu adevarat, dragostea te va gasi, nici nu va trebui sa o cauti.''
Honore de Balzac
Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.12.2018 la 18:57.
Ramon Parmenter este un om modern renascentist. Excepțional la numeroasele medii artistice, inclusiv desen, pictură, poezie și sculptură, Ramon a contribuit mai mult la lumea creativă în cei 50 de ani de pe pământ decât majoritatea indivizilor ar fi putut de două ori. Din acest motiv, suntem mândri să prezentăm un vast sortiment de piese Parmenter aici la Greg Lane Fine Arts.
Unul dintre motivele pentru care atâția oameni sunt atrași de sculpturile lui Parmenter este că au un imens imens echilibru și mișcare. Musea lui Ramon este corpul viu în mișcare. Deși subiecții săi nu se implică neapărat în activități fizice extreme, Parmenter reușește să surprindă frumusețea și harul în fiecare piesă pe care o produce.
Născut în Eugene, Oregon în 1954, Ramon Parmenter este unul dintre cei mai tineri maeștri de artă ai Americii. El a primit o pregătire formală la Colegiul Walla Walla, precum și la Colegiul de Arte din South Oregon, care la rândul său a servit drept temelie pentru succesul său ulterior. Deși este foarte bine cunoscut în multe discipline artistice, sculpturile lui Parmenter și-au cimentat reputația de talent remarcabil.
La Greg Lane Fine Arts, suntem mandri sa gazduim o serie de piese de sculptura de Ramon Parmenter. Deși sunt frumoase ca o colecție, fiecare piesă își revendică propriul stil distinctiv. Așa cum artistul însuși a spus odată: "Frumusețea formei vii ... m-a fascinat ... în trăsură găsesc dramă nesfârșită. Esența rolului meu de artist este de a surprinde acea dramă în momentul cel mai ciudat. "
Ramon Parmenter Art for Sale
Akiane Kramarik
Cred că toată lumea ar trebui să aibă ocazia de a căuta adevărul în mod propriu.Umilința, pacea, entuziasmul, acceptarea și sinceritatea ca și copilul este motorul adevărat infinit!
Dacă am trăit viața prin ochii unui copil, totul ar fi magic și extraordinar.Lăsați curiozitatea, aventura și minunea vieții să nu se termine niciodată.
Definez spiritualitatea ca o căutare a iubirii, a frumuseții, a fericirii și a înțelepciunii.Spiritualitatea este o călătorie pe care nu o terminăm niciodată.
Cel mai important lucru din această lume este credința.Fără credință nu poți comunica cu Dumnezeu.
Am fost binecuvântat de Dumnezeu.Și dacă sunt binecuvântat, există un singur motiv și un singur motiv, și anume acela de ai ajuta pe alții.
Atât de mult timp este cheltuit pe credință.Atât de puțin timp este petrecut pe dragoste!
Cu atât de multe realizări științifice știm atât de puțin de unde am venit și de unde mergem.Dar știm și mai puțin despre cea mai importantă descoperire a tuturor - dragostea.Numai dragostea poate accepta diferențele noastre pe măsură ce călătorim prin viață.Și numai dragostea poate permite spațiu pentru creșterea noastră.
Cei care se expun ca cunoscând adevărul pierd o luptă de nevinovăție și umilință și în cele din urmă trag un declanșator la univers.Înțelepciunea alege necunoscutul ca fiind rațiunea ei.
Eu sunt auto-predat.Cu alte cuvinte, Dumnezeu este învățătorul meu.
Indiferent ce se întâmplă în jurul nostru sau în noi, prin dragoste, sufletul nostru ajunge la nemurire, cucerind toate dimensiunile și toate destinele.
Nu aparțin nici unei denominațiuni sau religii, doar aparțin lui Dumnezeu.
Portalurile divinității sunt peste tot.Cred că copiii pot intra mai ușor în aceste portaluri divine, deoarece caută răspunsuri în cel mai pur mod.
Bucuria este ceea ce căutăm cu toții.Este o energie mai puternică decât mâncarea.Dar fără iubire nu putem simți bucuria adevărată.
În timpul unei curse în care fiecare își păstrează propriul adevăr, linia de sosire este o surpriză.
Întotdeauna am știut că sunt un praf.Dar nu am știut niciodată că sunt un univers.
25 Beautiful Akiane Paintings from a
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.12.2018 la 00:34.
Momentan sunt 196 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 196 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje