Buna dimineata,Soare !Buna dimineata, Viata !
Bucuria este semnul că viata a reusit.H.Bergson
Buna dimineata,Soare !
Bucuria este semnul că viata a reusit.H.Bergson
A fi transparent pentru a nu impiedica Lumina...Maurice Zundel
Facem bine, nu în măsura a ceea ce spunem sau ceea ce facem,
ci în măsura a ceea ce suntem,
… în măsura în care Isus trăieşte în noi.
Charles de Foucauld
Dumnezeu nu poate să intre în om decît micşorîndu-se, aşa de mică-i poarta - de asemenea deghizîndu-se, prezentîndu-se sub nume false, aşa de incomprehensibilă şi de indezirabilă este adevărata sa natură pentru omul din carne şi orgoliu. Dar, o dată intrat îşi reia adevărata statură şi adevăratul nume şi ne dinamizează limitele şi eul. „Scopul scuză mijloacele" este valabil şi pentru el! Aşa se explică, în practica religioasă, necesitatea acelor reducţii la uman ale divinului şi a atîtor semi-minciuni care sînt ca învelişul farmaceutic al celor mai înalte adevăruri.
Gustave Thibon - Ignoranta înstelată
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.12.2018 la 13:10.
Fiecare dintre noi suntem chemate să ne manifestăm feminitatea din plin și să nu ne mai temem de ea considerându-i atributele drept slăbiciuni. În noi, femeile, dincolo de toate durerile prin care am trecut, dincolo de toate provocările pe care ni le-am oferit, dincolo de suferința în care ne-am pierdut atâția ani, iubirea necondiționată există ca un datum. Este natura noastră intrinsecă, profundă, chiar dacă a fost acoperită cu straturile iluziei. În inimile noastre, există compasiune și daruri unice care așteaptă a fi manifestate. Lumea în care trăim are nevoie de forța noastră vitală, de creativitatea noastră, de puterea de a ne rosti adevărul, și, mai presus de orice, de capacitatea noastră de a asculta cu atenție, de a conține Existența. Să ascultăm, deci, fără judecată, fără critică, fără să pretindem că știm noi mai bine decât ceilalți. Lumea are nevoie de tăcerea și așezarea pe care doar o adevărată femeie o poate oferi.
Elena Francisc-Țurcanu (AmmaRa)
Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe.
Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă.
„Să vezi până departe este una, să mergi departe este alta.”
„Viața se aseamănă cu o spirală. Nu știm în ce direcție este ținta ei, dar trebuie să mergem în direcția pe care o credem cea justă.”
„Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important.”
„Să creezi ca un zeu, să poruncești ca un rege, să muncești ca un rob!”
„Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.”
„Opiniile sunt libere, nu și obligatorii.”
„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.”
„Există un scop în toate lucrurile. Pentru a ajunge acolo, trebuie să te desparți de egoism.”
Constantin Brancusi
Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.Poate că întradevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.
Acolo pe unde
Drago! O, tee,
Dulce mireasmă!
La gură - femeie,
La mijloc mireasă.
Curge izvorul,
Grâul răsare
Acolo pe unde
Trec urmele tale;
Vălură dorul
Des ca o iarbă,
Parcă răspunde,
Parcă întreabă.
Grigore Vieru
Să porți în tine o orchestră! Valuri de armonie să se înalţe şi să coboare ca jocurile mării! Ce obositor cântec! Adesea mă doare trupul de truda lui…
Prin ce greşeală s-au închis în mine aceste melodii, care nu se vor întrupa în muzică niciodată, care se zbat ca un şipot prins între stânci fără să se poată scurge! Ce e omul de vină de el singur? Din picătura din care s-a creat, de ceea ce a fost în ea de lanţul nesfârşit al eredităţilor?
De ce poartă el pedeapsa atâtor dorinți de care nu are vină?
Dar unde sta infinitul în făptură? În trupul armonios, modelat în proporţii limitate, unde?
Nu ştia de ea însăşi nimic. Nici despre oameni nu ştia mult. Dar purta în ea neliniştea unei alte meniri, turburătoare şi inconştientă: îşi purta "femeia".
Sufletele de mamă n-au nicio cumpătare la recunoştinţă, cum n-au nici la iubire.
E mai greu să-ţi dai drumul de sus şi să cazi moale pe aripile tale fără să ţi le fărâmi. De aceea se urcă aşa puţini.
Hortensia Papadat Bengescu, Femeia în fața oglinzii
Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire.
Sunt momente când simţi nevoia să-ţi aduci aminte că adevărul e gol, că nudul nu e impudic, că statuaria e o artă... simţi nevoia de argumente tari pentru a suferi priveliştea.
În zgomot şi mulţime sunt veşnic singură, şi acel eu care, paralel cu viaţa vieţuită, trăieşte în mine, e uneori cuminte, blajin, prudent, nu mişcă, nu suflă, de teamă ca cea mai mică adiere să nu mă turbure; alteori ridică în mine furtuni.
Hortensia Papadat-Bengescu, în Marea
Lucia Coghetto (Ghetto) | Art&Tatuc
Contraste-Virgil Carianopol
Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.
Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...
O imagine cat o mie de cuvinte.
"Când gândiți, este deja ca și cum ați vorbi. Cuvintele voastre interioare sunt reale, puternice și magice și sunt ceea ce numim verbul. Verbul este gândul ce nu s-a tradus încă fizic prin cuvânt, dar el s-a exprimat deja prin niște forme, niște culori, niște vibrații. Când vorbiți interior din tot sufletul și din toată inima, plantele, animalele, păsările, insectele vă înțeleg limbajul, iar planetele, stelele, îngerii, arhanghelii vă aud deopotrivă.
În lumea invizibilă, creaturile nu-și vorbesc prin cuvintele unei limbi, ci prin culorile, formele, melodiile ce emană din ele, iar fiecare știe imediat să interpreteze acest limbaj. Va veni o zi în care oamenii vor comunica între ei numai prin emanațiile lor, iar ei se vor înțelege, fiindcă verbul este limbajul universal."
Omraam Mikhaël Aďvanhov
În noaptea sufleului meu,
De-a lungul unui drum îngust,
Am săpat: şi Lumina a ţâşnit.
O întindere nesfârşită de Lumină.
Rumi
Momentan sunt 162 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 162 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje