Elena Latan

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=5A3THighARU



Buna dimineata,Soare ! Buna dimineata,Viata !

''Omul de zapada
Are guturai.
Tare i-ar fi buna
O cana de ceai.''

[latan.elena]

Copil frumos, te-aş ţine-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria...
Carmen Pricop



"Încrede-te în Dumnezeu şi El nu te va lăsa niciodată,
lasă-te călăuzit de Cuvântul Său şi El nu te va rătăci niciodată,
roagă-te în Numele Său şi cererile îţi vor fi primite."



Copilăria - mai întotdeauna ea trezește în sufletul omului un sentiment de melancolie... lumea tihnei în care visează gingaș și cu sfială mugurul omenesc ce abia se deschide la viață.
Ivan Bunin

[latan.elena]

Cântec de iarnă-Nichita Stănescu
Eşti atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gândul creşte-n ceruri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.

[latan.elena]

''Oprește, Doamne, clipa, cu care măsori eternitatea!''
Lucian Blaga



"Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac. TU !”

[latan.elena]

Bucuria este viaţa văzută printr-o rază de soare.
Carmen Sylva



Câte lecții de credință și frumusețe ar trebui să pierdem, dacă nu ar exista iarna în anul nostru.
Thomas W. Higginson



"Ține mereu pasul cu sufletul tău. Iar el te învață care este rostul tău la fiecare pas.
Cel mai mare dar pe care îl poți oferi cuiva este timpul tău, atenția ta, iubirea ta, grija ta. Nici un om nu este prea înalt ca să nu se poată apleca pentru a ajuta o altă formă de viață!"
Paulo Coelho -Manuscrisul gasit la Accra



Să nu uiţi niciodată că eşti unic. Să nu uiţi niciodată că, dacă nu ar exista nici o nevoie de tine de a fi pe acest pământ cu toată unicitatea ta, nu ai fi aici, în primul rând. Şi să nu uiţi niciodată că nu contează cât de copleşitoare par a fi provocările şi problemele vieţii, o singură persoană poate modifica lucrurile în lume. De fapt, întotdeauna din cauza unei singure persoane toate schimbările care au importanţă în lume se întâmplă. Aşa că fii tu acea persoană.
Buckminster Fuller

[latan.elena]

Nu tu îți alegi harul, ci harul te alege pe tine.

Într-o lume în care realitatea sufocă speranțele, fraza poate suna, în cel mai bun caz, doar ca o metaforă. Dar nu este așa: iată în continuare povestea vieții unei artiste americane:Lillian Bassman.



S-a născut în 1917 – pe 15 iunie, mai exact – în Brooklyn. În liceu avea să-l cunoască pe Alexey Brodovitch, iar sub îndrumarea lui a început să fotografieze mai ales în alb şi negru. Un stil pe care avea să și-l păstreze și mai târziu.Între 1940 și 1960 a lucrat ca fotograf de modă pentru Junior Bazar şi, mai târziu, Harper Bazaar. Tot împreună cu Alexey. Cea mai mare parte a lucrărilor ei a fost publicată în Harper Bazaar, între 1950-1965.Prin anii 1970, interesul ei pentru fotografia de moda a scăzut. S-a dedicat proiectelor fotografice personale și a abandonat fotografia de modă. Iar decizia sa a fost atât de categorică încât a aruncat toate negativele și printurile. 40 de ani de activitate – lucrările ei de o viață.20 de ani mai târziu, un sac uitat, plin cu sute de imagini a fost descoperit. Și, datoriă lui, fotografiile de modă realizate de Lillian Bassman au “redevenit o modă”.

Iată câteva dintre fotografiile realizate de Lillian Bassman între anii 1940 – 1960.

























Sursa: http://webcultura.ro/destin-si-fotografie/bassman-1/

[latan.elena]

''Viaţa e mai mult decât poezia; mai mult decât filozofia; ea este mai mult chiar decât morala, în care am crezut atâta vreme. Viaţa este şi vis, şi fiziologie, şi morală, dar şi ceva mult mai mult decât toate acestea la un loc. Ea este chiar viaţa. Singurul nostru bun şi singurul nostru blestem. Trăim. Fiecare dintre noi avem viaţa noastră, unică, determinată de întregul trecut (asupra căruia nu avem nicio putere) şi determinând la rândul ei, oricât de puţin, întregul viitor. Viaţa noastră. Nu e decât a noastră, este irepetabilă şi de neînţeles pe deplin. Iar ceea ce spun acum despre viaţă ca întreg aş putea să spun despre fiecare clipă a ei. Ceilalţi văd doar prezenţa şi gesturile noastre, felul în care ni se formează cuvintele pe buze. Dar viaţa noastră n-o vedem decât noi. Ciudat: o vedem, ne mirăm că e aşa şi nu altfel şi nu avem puterea s-o schimbăm. Chiar când o judecăm, nu încetăm să-i aparţinem. Aprobarea şi blamul nostru fac parte din ea. Ea este aceea care se oglindeşte mereu în sine însăşi. Pentru că altceva nu există. Lumea, pentru fiecare dintre noi, există doar în măsura în care se află trăită în viaţa noastră. Iar elementele din care e alcătuită nu sunt separabile: ştiu foarte bine că instinctele de care suntem mândri şi cele de care ne e ruşine au, în fond, aceeaşi origine. Nu-l putem suprima pe nici unul fără să le modificăm pe toate celelalte.''

''Suntem cu toții neatenți, pentru că suntem plini de vise. Numai perpetua revenire a acelorași trăiri izbutește până la urmă să le statornicească în noi.''

Marguerite Yourcenar

[latan.elena]

''A fost convingerea mea de-o viață că muzica n-ar trebui să fie decât o expresie a tăcerii și a secretului ei. Priveste de exemplu o fantana. Apa mută, umple conductele, se aduna, se revarsa, si perla care cade este sonora. Intotdeauna mi s-a parut ca muzica n-ar trebui să fie decît preaplinul unei mari tăceri.''



''Avem nevoie de alţii ca să ne dezvăluim nouă înşine.''



''Calatorim pentru a contempla: fiecare calatorie este expresia unei contemplatii in miscare.''



Iubirea nu poate fi cumpărată: femeile care se vând nu fac în fond decât să se închirieze; se poate însă cumpăra visul; această marfă impalpabilă se vinde sub numeroase înfăţişări.



Sunt prea rezonabilă ca să mai cred că fericirea nu e de găsit decât la hotarul ei cu păcatul. Dacă nu ai bucuria în tine însuţi nu ţi-o pot da nici curăţenia nici păcatul.



Există anumite clipe ale vieţii noastre când suntem, într-un fel inexplicabil şi aproape înfricoşător, ceea ce vom deveni mai târziu.



Fericirea este ca o capodoperă; la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică şovăială o modifică, cea mai mică lipsă de fineţe o sluţeşte, cea mai mică prostie o amorţeşte.



De ce să te temi de cuvinte atunci când ai săvârşit deja faptele pe care ele le numesc?

Iubirea e o pedeapsă. Ne pedepseşte pentru că nu am ştiut să rămânem singuri.



Mă tem ca nu cumva indulgenţa faţă de alţii să mă facă să-mi iert prea uşor propriile greşeli.

Amăgirile sunt poate chipul pe care îl iau, în ochii oamenilor de rând, realităţile cele mai ascunse şi cele mai adânci.



Din orice întâmplare învăţ. Fiecare învăţătură e un câştig.

Marguerite Yourcenar


Timothy Martin | Surrealist painter |

[latan.elena]

Rabindranath Tagore - O, femeie, tu nu eşti numai...

O, femeie, tu nu eşti numai capodopera creaţiei,
tu eşti capodopera omului:el te împodobeşte
cu frumuseţea inimii lui.

Poeţii ţes vălurile tale cu firele de aur ale fanteziei;
pictorii îţi fac nemuritoare forma trupului tău.

Marea îţi dăruieşte perlele sale, minele aurul lor
grădinile verii îţi aduc ofrandă florile lor
pentru a te înfrumuseţa şi a te face mai de preţ.

Dorul omului îţi acoperă tinereţea cu slăvirea sa.

Tu eşti jumătate-femeie şi jumătate-vis.

[latan.elena]

Rabindranath Tagore - ŢIE ÎŢI ESTE DAT, DOAMNE

Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.

Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă.


Rabindranath Tagore - XXXII Noaptea a venit la mine cu luminile sale îndepărtate

Noaptea a venit la mine cu luminile sale îndepărtate,
Purtând diamante în strălucitoarea pânză întunecată.
Eu le strâng în ghirlandă fără fir,
le ascund în jurul gâtului meu!
Pe malurile singuratice ale Padmei
Tăcută din cauza somnului păsărilor sălbatice,
Noaptea a străbătut cerul
Pentru a-mi binecuvânta fruntea-nclinată.

O, cum și-a trimis ea în oceanul fără valuri ale cerului
Misticele sale corăbii-umbre ale stelelor!
Cum a făcut să cadă, din trupul său greu de somn,
veșmintele sale de aur în vastul spațiu al serii!
Și cum, la sfârșit, mânându-și carul cu-ai săi cai sumbri,
De-a-lungul căii lactee luminată de șapte stele sfinte,
Ea se retrage, lăsând în urma ei pulberea aurie a zorilor.
Dar ce atingere de iubire rămâne pe fruntea Poetului!
În Veșnicia Ta întreagă
Nu a fost niciodată o asemenea noapte!
Și astfel, o, Doamne, tu îți reîntinerești vechile tale comori
Într-un present etern, în strâmtul spațiu al unei clipe.