Elena Latan

[latan.elena]

Copacul simfonic Geo Bogza
Printre ceilalţi copaci, liniştiţi, el părea aproape nebun:
Multiplu se ridica din pământ cu zeci de braţe
Pe care exaltat le flutura în vânt.

Însufleţit era - şi străbătut de atâtea fluide
Încât privirilor noastre păru un frenetic dirijor
Conducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului.

Incoruptibilă dimineaţă de iarnă cu cerul senin
Când tot universul cânta, ca o orgă de cristal
Sunetul fiindu-i atunci rostul unic, esenţial.

Sub multele ramuri, fremătătoare, patetice,
Totul fu muzică: întinderea lumii şi durata ei
Păduri, oceane, milenii şi ere, o, cum le-am auzit!

Arătând stelelor drumul, iar vremii cadenţa secundelor
El purta prin noi, copleşitoarea imensitate,
Tălăzuirea sonoră a clipei spre Eternitate.

[latan.elena]

„Apa și timpul sunt cele mai puternice maiuri pe care le cunosc, primul fărâmă stâncile, iar cel de-al doilea amorul propriu.”
Alexandre Dumas



Sunt oameni care fierb - fără de-a avea în acelaşi timp şi căldură; ca apa sub presiune atmosferică redusă...
Lucian Blaga

[latan.elena]

"Pleoape de apă"
Se închid una câte una
Ca un ecou,
Se aud înainte de a se vedea
Cum vin înspre ţărm
Cu gene de spumă,
Se pleacă încet
Peste pupila de piatră,
Apoi se ridică din nou
Şi se lasă stingher
Să-nchidă vederea pământului
Acoperit de somn şi de ape,
Şi reuşind să viseze câte o dungă de cer
Doar în secunda dintre două pleoape.
Ana Blandiana

[latan.elena]

''Noi intrăm profund nepregătiţi în după-amiaza vieţii şi, încă și mai rău, o facem presupunând în mod fals că adevărurile şi idealurile noastre de până acum rămân valabile.
Nu putem trăi în după-amiaza vieţii după acelaşi program ca în dimineaţa ei, căci din ceea ce am avut mult dimineaţa ne rămâne puţin seara şi ceea ce a fost adevărat dimineaţa a devenit neadevărat seara.
Dorim ca viaţa noastră să fie simplă, sigură şi liniştită şi de aceea problemele sunt tabu.
Vrem certitudini şi nu îndoieli, vrem rezultate şi nu experienţe, fără să ne dăm seama însă că numai din îndoieli se pot naşte certitudini şi numai din experienţe - rezultate.''
Carl Gustav Jung



Nu trebuie adăugat nimic pentru a fi fericiţi, este deajuns să ne lepădăm de ceva. Viaţa este uşoară, viaţa este încântătoare. Ea nu este grea decât pentru iluziile voastre, pentru lăcomia voastră şi poftele voastre nesăţioase.
Anthony de Mello

[latan.elena]

Când îţi scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieţii tale, soarta cu veşnica ei ironie varsă cerneala peste foile care urmează.
Veronica Micle



Undeva, departe, cititorul destinului zâmbea amuzat, cu degetul pe o filă din cartea vieţii ei.
Pavel Corut



Amintirile sunt cele mai duioase rânduri pe care le-am subliniat în cartea vieţii. Recitindu-le la bătrâneţe, ne coborâm cu mintea spre vremile acelea care pe atunci ne entuziasmau, dar care astăzi numai ne mângâie în singurătate.
Vasile Conta



În cartea vieţii tale, scriu toţi... Tu, însă, eşti editorul.
Viorel Vintila

[latan.elena]

"Pentru tot ceea ce faceți bun și folositor, simțiți nevoia să fiți recunoscuți, apreciați, este normal. Și totuși, dacă vreți să vă simțiți liberi, este mai bine să vă descotorosiți de această nevoie.

Observați-vă: așteptând ceva de la alții, deveniți vulnerabili. Sunteți decepționați, nefericiți, dacă nu vi s-a manifestat stima, recunoștința iubirea pe care credeați că le meritați. Sunteți un fiu, o fiică a Domnului, oare nu este suficient că Tatăl vostru Celest vă recunoaște meritele? Vă enervați, vă măcinați fiindcă oamenii, uneori unii foarte obișnuiți, nu vă arată stimă, respect și admirație. Vă pierdeți vremea, pentru că ei nu dau doi bani pe orgoliul vostru rănit. Atât timp cât veți avea nevoie ca alții să vă recunoască meritele, nu veți avansa. Uitați puțin aceasta și veți vedea cât de destinși vă veți simți."



"Este important să faceți diferența dintre adevărata sensibilitate și acea sensibilitate bolnavă ce poate fi numită mai exact susceptibilitate sau sensibilitate afectată. Adevărata sensibilitate este o însușire ce ne face capabili să ne înălțăm foarte sus și ne oferă acces la o lume din ce în ce mai subtilă. Sensibilitatea afectată este o manifestare a naturii inferioare care, considerându-se centrul lumii, crede întotdeauna că nu i s-a acordat suficientă considerație: ea se simte frustrată, rănită și devine agresivă. Când am înțeles această diferență, vom înțelege lucrarea ce o avem de înfăptuit asupra naturii inferioare, pentru a permite adevăratei sensibilități să înflorească, să se îmbogățească.

Sensibilitatea nu este numai acea însușire ce ne face să ne emoționăm, să ne încântăm de ființele pe care le iubim, de frumusețea naturii sau a operelor de artă. Adevărata sensibilitate ne deschide porțile imensității, ale luminii, ea ne dă înțelegerea ordinei divine a lucrurilor, ea ne permite să vibrăm la unison cu regiunile, cu entitățile și curenții Cerului."



"Urmați-vă neobosiți lucrarea spirituală ce o aveți de înfăptuit, lăsând ca această lucrare să vă recomande altora. Să nu vă impuneți lor; lucrarea voastră trebuie să vorbească, nu voi. Nu trebuie să vă ascundeți aspirațiile la o viață nouă, constituită din frumusețe, din lumină, din depășire de sine, dar nu trebuie nici să le afișați. Deoarece lucrați asupra voastră înșivă, chemând spiritul să vă modeleze și să vă sculpteze ființa interioară, lăsați-l să se exprime prin trăsăturile chipului vostru, prin ținuta voastră, prin gesturile voastre.

Rămâneți simpli și firești, nu căutați să atrageți atenția prin niște maniere artificiale. Deoarece urmați un învățământ spiritual, înțelegeți că aceste calități de înțelepciune, de puritate, de bunătate, de noblețe, vor apare în expresia voastră, în atitudinea voastră, fără să fiți nevoiți să luați niște ipostaze și mimici inspirate. Chiar fără să știți, lucrarea voastră interioară va vorbi pentru voi."
Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

"Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului şi stă faţă-n faţă cu iubirea veşnică e ca şi când l-ar privi pe Maestru creând o lume. Când viaţa omului iese teafără din rătăcirile eului şi-şi găseşte în suflet unitatea sa cu Dumnezeu, conştiinţa veşniciei e un semn imediat al existenţei, tot aşa precum lumina într-o flacără."
Rabindranath Tagore

[latan.elena]

RUMI

''L-am căutat pe Dumnezeu şi m-am găsit numai pe mine. M-am căutat pe mine şi l-am găsit numai pe Dumnezeu. ''

''Nimic nu-mi conferă mai multă bucurie decât să navighez la bordul Inimii mele tăcute.''

''Concepţiile despre bine şi rău sunt prezente în fiinţa noastră până când vom muri; în schimb Iubirea nu este limitată de ele.''

''Dacă îţi ceri iertare asta nu înseamnă – neapărat - că ai greşit sau că ai facut ceva rău; asta înseamnă că apreciezi relaţia de prietenie sau de iubire mai mult decât propriul Ego.''

''O bogăţie pe care nu ţi-o poţi imagina curge prin tine.''

''În acest moment mă aflu în interiorul frumuseţii pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o: Iubirea!''

''Iubirea există de la bun început şi va rezista în eternitate. Cei ce caută Iubirea vor fi infiniţi.''

''Cum poţi spera să-l cunoşti vreodată pe cel Preaiubit fără să devii Îndrăgostit în toate celulele.''

''O voce coboară din Ceruri. Un vindecător vine. Dacă-ţi doreşti vindecarea, lasă-te cuprins de boala.''

[latan.elena]

''Nimeni nu îți poate lua ceea ce Dumnezeu ți-a pregătit!''



“În fiecare clipă ai libertatea de a alege
Să te bucuri. Să iubești. Să ierți.
Să visezi. Să speri. Să fii recunoscător.
Să crezi. Să mergi înainte. Să mulțumești.
Să fii fericit. Să fii tu!''

[latan.elena]

”Există tăceri care spun multe, așa cum există cuvinte care nu spun nimic.”



"Cel mai mare triumf este să ramăi curat într-o lume murdară."



Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele străluceşte,
Luna atunci odihneşte.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc şi ele.
Apoi, roata se-nvârteşte:
Astrul nopţii străluceşte
Şi soarele odihneşte.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.
Dumitru Delcă



„Dacă sufletul meu nu e unul,ci o infinitate,cum l-aş putea cunoaşte pe cel adevărat?”
Mircea Eliade