Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare ! Buna dimineata, Viata !



Copilărie este o oglindă care reflectează în viaţa de mai târziu primele imagini. – Samuel Smiles



Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adîncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe , de perfecțiune.
Francesco Orestano



Copilăria este lumea miracolului și a magiei. Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare. Atunci cînd lumea îți dă senzație de deja vu, cînd ești rodat de existență, devii adult.
Eugen Ionescu

[latan.elena]

O, cât de suav trebuie să fie osul copilului
ca seva copacului, ca şuierul vântului
O, viitorul ca verdele frunzelor
ca surâsul buzelor
O, ţară, ou colorat
pe care se aşează măiastra
cu aripi de sticlă cum e fereastra
spre înaintele adevărat.



Dacă tu vrei să comunici cu un copac, ar trebui ca un braţ al tău să se facă ramură cu frunze şi o ramură a copacului să se facă braţ cu degete. Ar trebui să mori puţin ca om şi să învii ca plantă, iar planta să moară întrucâtva şi să devină într-o parte a ei om.



Pot să stau uneori în faţa unui copac cu ochii deschişi şi să-l şi visez în acelaşi timp. Şi să prefer să-l visez.
Nichita Stanescu

[latan.elena]

„Nimeni nu-şi poate da seama cât de mult valoarează el pentru altul, dar îşi dă seama cât valorează altul pentru el.”
Părintele Dumitru Stăniloae



"Oamenii buni sunt acei oameni de care îţi va fi dor toată viaţa."
Natalia Păun

[latan.elena]

Trăind într-o lume oarecare, să nu uiți că tu ești o minune, iar singura viață pe care o ai e un dar prețios de la Dumnezeu! Cealaltă, e veșnică…Trăind într-o lume superficială și plină de egoism, cu coate, picioare și aripi tăiate, tu să nu uiți că singura ta datorie este să treci prin ea trăind frumos. Să fii bun, sincer și credincios. Să iubești, să ierți, să uiți și să îmbrățișezi. E mult prea scumpă să o trăiești altfel. Gesturile frumoase ridică sufletul către cer.
Păstrează-ți inima curată. Păstrează mereu în ea lumină, speranță și umple-o în fiecare clipă cu iubire.
Paul Burdet

[latan.elena]

Esenţa omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat să fie liber, îşi alege libertatea, esenţa, şi-n aceasta constă măreţia, disperarea şi neliniştea lui.
Jean-Paul Sartre



Pentru unii libertatea este o țară îndepărtată. Alții o întruchipează într-o statuie, dar adevărata libertate e o stare a sufletului, a minții.
Dan Surducan



Pentru că tot ce trăieşte este sfânt;
viaţa se bucură de viaţă.
William Blake

[latan.elena]

Marin Sorescu-Atavism

Uitatul pe fereastră a devenit un tic,
Toată lumea se uită pe fereastră.
Citeşte, spală, iubeşte, moare
Şi din când în când dă fuga
Şi se uită pe fereastră.

Ce vreţi să vedeţi?
După cine priviţi?
Luaţi-vă gândul, cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat,
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.

Lăsaţi perdelele,
Trageţi obloanele
Şi mai luaţi-vă o dată tensiunea.

După ce a văzut totul ploi, războaie,
Soare, cârtiţe, evenimente,
Repetate mereu aidoma,
Omenirea nu cred că mai doreşte serios
Să mai vadă ceva.
Totuşi uite-o lipită de ferestre,
În ochi cu un gol.

[latan.elena]

Faptele bune se întorc spre cei care le-au făcut în forme mai frumoase decât au fost făcute.
Louisa M. Alcott



Gândurile şi acţiunile bune nu pot produce niciodată rezultate rele, la fel cum gândurile şi acţiunile rele nu pot produce niciodată consecinţe benefice.Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor negative. Ea arată că nu suntem în armonie cu noi înşine, şi deci cu Legea Vieţii.

Unicul scop al suferinţei este purificarea, respectiv arderea gândurilor inutile şi impure. În cazul oamenilor puri, suferinţa nu poate exista. Odată arse impurităţile minereului, aurul nu mai trebuie ars. În mod similar, o fiinţă perfect pură şi iluminată nu are de ce să sufere.

Circumstanţele asociate cu suferinţa sunt rezultatul lipsei de armonie interioară (la nivel mental). Cele asociate cu binecuvântarea sunt rezultatul armoniei interioare. Măsura gândurilor corecte este starea de binecuvântare, nu posesiunile materiale.
În mod similar, măsura gândurilor incorecte este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Binecuvântarea nu se asociază cu bogăţia materială decât atunci când atunci când din urmă este folosită în mod just şi cu înţelepciune. La rândul lui, omul sărac nu devine nefericit decât dacă este nemulţumit de destinul său, considerându-l nedrept.

Cele două extreme ale negativităţii sunt sărăcia şi excesul. Ele sunt la fel de nefireşti şi sunt consecinţa unui dezechilibru interior. Indiciile armoniei sunt fericirea, sănătatea şi prosperitatea. Aceste indicii sunt consecinţa adaptării echilibrate a mediului interior la cel exterior, respectiv a integrării noastre armonioase în mediul înconjurător.



Noi nu putem deveni maturi decât atunci când încetăm să ne mai plângem şi să mai dăm vina pe alţii, respectiv când începem să căutăm justiţia ascunsă care ne guvernează viaţa.
Pe măsură ce ne adaptăm mintea ţinând cont de acest factor, noi renunţăm să îi mai acuzăm pe ceilalţi pentru propriile noastre circumstanţe şi începem să ne construim gânduri nobile şi ferme. Nu ne mai revoltăm împotriva condiţiilor exterioare, ci începem să ne folosim de acestea pentru a progresa mai rapid şi pentru a ne descoperi puterile ascunse şi posibilităţile acumulate înlăuntrul nostru.

Principiul care prevalează în univers este legea, nu confuzia. Sufletul şi substanţa vieţii este justiţia, nu injustiţia. Forţa care pune în mişcare şi guvernează lumea este dreptatea, nu nedreptatea.

Ce-i drept, pentru a putea observa că universul este drept, noi trebuie să devenim noi înşine drepţi, adică să ne armonizăm. De-a lungul acestui proces, vom constata că pe măsură ce ne modificăm gândurile în raport cu alţi oameni şi cu diferite situaţii, gândurile oamenilor faţă de noi şi situaţiile se schimbă la rândul lor.

Dacă ne vom modifica în mod radical gândurile, vom rămâne uimiţi de transformarea rapidă a condiţiilor materiale în care trăim. Unii îşi imaginează că gândurile pot fi ţinute secrete, dar nu pot. Ele se cristalizează rapid în obiceiuri, iar obiceiurile se solidifică în circumstanţe exterioare.

Gândurile animalice se cristalizează în obiceiuri precum alcoolismul şi desfrâul, care se solidifică în degradare şi boală.
Gândurile impure de orice fel se cristalizează în obiceiuri degradante şi confuze, care se solidifică în circumstanţe adverse şi în dificultăţi.
Gândurile de teamă, îndoială şi indecizie se cristalizează în obiceiuri ce conduc la slăbiciune şi inconstanţă, care se solidifică în circumstanţele specifice eşecului, sărăciei şi dependenţei (similară sclaviei).
Cele de lene se cristalizează în obiceiuri precum necinstea şi indecenţa, care se solidifică în circumstanţe precum grosolănia şi cerşitul.
Gândurile de ură şi resentiment se cristalizează în obiceiuri precum acuzaţiile şi violenţa, care se solidifică în circumstanţe precum rănile şi persecuţiile.
Gândurile egoiste de toate felurile se cristalizează în obiceiuri egocentrice, care se solidifică în circumstanţe dintre cele mai neplăcute.

Pe de altă parte, gândurile frumoase de toate felurile se cristalizează în obiceiuri pline de graţie şi de bunătate, care se solidifică în circumstanţe geniale şi însorite.
Gândurile pure se cristalizează în obiceiuri precum cumpătarea şi autocontrolul, care se solidifică în circumstanţe precum liniştea şi pacea interioară.
Gândurile de curaj, independenţă şi decizie se cristalizează în obiceiuri puternice, care se solidifică în circumstanţe asociate cu succesul, abundenţa şi libertatea.
Cele pline de energie se cristalizează în obiceiul curăţeniei şi al muncii asidue, care se solidifică în circumstanţe ce asigură protecţia şi securitatea.
Gândurile pline de iubire şi de altruism se cristalizează în obiceiul iertării de sine şi faţă de ceilalţi, care se solidifică în circumstanţe precum prosperitatea şi bogăţia.

Mai devreme sau mai târziu, orice gânduri cultivate cu perseverenţă (deopotrivă bune sau rele) generează rezultate similare asupra caracterului şi circumstanţelor exterioare.

Nimeni nu îşi poate alege direct circumstanţele, dar orice om îşi poate alege gândurile, modelându-şi indirect circumstanţele exterioare.
Natura ne ajută dăruindu-ne gânduri încurajatoare şi prin prezentarea unor oportunităţi care scot la suprafaţă gândurile similare asociate cu ele.Dacă vom renunţa să mai emitem gânduri păcătoase, întreaga lume se va purta mai frumos cu noi şi va fi gata să ne ajute.
Dacă vom renunţa la gândurile de slăbiciune şi de boală, în viaţa noastră vor apărea oportunităţi vindecătoare.
Dacă vom cultiva gânduri bune, soarta nu ni se va mai părea crudă şi nu ne va conduce niciodată către circumstanţe care ne vor umple de ruşine.

Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaţii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecţii colorate ale propriilor noastre gânduri.James Allen – Omul devine ceea ce gândeşte

Mai mult :Nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem!

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=WHyHdmaiErw
https://www.youtube.com/watch?v=Mr1UEa1eP1o



Talentul este abilitatea de a-ţi găsi propriul destin.
Thomas Mann

Posesorul unui talent este şi victima talentului său, trăind sub vampirismul lui.
Friedrich Nietzsche

Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.
Leo Buscaglia


FINALA X FACTOR 2017: Jeremy Ra /Povestea lui

[latan.elena]

Nichita Stănescu

Nod 32
Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungeşte umbra după pomi,
cum omul după om se prelungeşte,
cum zidul dimineţii lent se năruieşte,
şi cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.



„Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant. ”

„Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are. ”



"Eu sunt o frunză. Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele."



Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.
Nichita Stănescu

[latan.elena]

​



Timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avansăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinele lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară.



Lasă-te condus de copilul ce erai.

Dintr-odată, aşa cum i s-a întâmplat de mai multe ori, a simţit că e veşnică.



Momentele nu vin niciodată târziu sau devreme, vin când le bate ceasul, al lor, nu al nostru.



Se spune că fiecare om e o insulă, dar nu cred că e adevărat, fiecare om e o linişte, da, o linişte mai degrabă, fiecare om poartă în el liniştea lui...



Aşa e viaţa, e în mare parte făcută din lucruri care se termină, dar şi din lucruri care încep.



Haosul este o ordine încă nedescifrată.

Poate numai tăcerile există cu adevărat.



Dumnezeu este liniştea universului, iar omul e strigătul care dă sens acestei linişti.

Jose Saramago