O zi minunata ,plina de frumos si armonie !
O zi minunata ,plina de frumos si armonie !
" Îmbrăţişarea... cel mai bun barometru al afecţiunii şi al încrederii. Poti să iubesti fără să îmbrăţişezi, dar nu poti îmbrăţişa fara dragoste."
Brankica Damjanovic
Este atat de placut sa fii uman, sa fii doar suflet, sa imbratisezi doar frumusetea si lumina celuilat...Bucuria este imensa ! Va imbratisez cu drag pe toti !
,, Binecuvântați sunt cei care pot dărui, fără să-și amintească și pot primi fără să uite! ''
Printesa Elisabeta Bibescu
Amintirile mele nu se sting. Ochii nu se închid. În urechile mele, somnul nu tace. Lacrimă mă simţ, întârziată şi caut odihnă de piatră.. Gândul tău zboară, trupul tău cade ca o haină care te-a strâns şi mult te-a durut.. Sufletul a băut fapte şi poveşti amare. Doare lumina, sunetul doare, lumea doare!..
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Lucian Blaga
Baletul este o formă perfect geometrică. Balerinele sunt geometriile perfecte ale Creatorului.
Albert Einstein
,,Niciodata nu m-am straduit sa fiu mai buna decat sunt, sa iubesc mai mult decat pot, sau sa par altfel decat sunt ...
...cand am iubit mi-am deschis sufletul si am iubit cu adevarat fiind fericita sa arat ce simt. Cand am simtit ca deranjez, am plecat, iar cand am crezut ca am gresit, mi-am cerut sincer iertare. Nu am inteles niciodata ce inseamna orgoliul, indiferenta si nepasarea si ce rost au. Eu cred ca aceste trei sunt daunatoare insusi celor care le adopta, dar acest lucru nu-l vor putea vedea si simtii decat mult mai tarziu.
Am fost mereu sincera, pentru ca nu am stiut sa fiu altfel. N-am putut ramane indiferenta durerii sufletesti, si am incercat sa fac atat cat am stiut ca sa ajut. Cateodata am fost judecata aspru pentru ca imi ignor propria viata, ajutand pe altii, insa eu nu am stiut sa fiu altfel.
De multe ori m-am suparat pentru ca tocmai de la cei de la care nu ma asteptam, tocmai ei m-au ranit, m-au judecat, si m-au abondonat atunci cand as fi avut cea mai mare nevoie de ei, insa eu niciodata nu i-am urat pentru asta, de fapt eu nu urasc.
Am putut sa citesc in sufletele lor puritatea pe care ei insisi nu stiau ca o au. Pe unii i-am abandonat pentru ca m-au facut sa simt ca nu sunt dorita in viata lor, iar pe altii i-am pastrat in viata mea si pana astazi.
Au fost si oameni fata de care am gresit pentru ca nu am stiut sa interpretez corect vorbele lor. Unii chiar s-au mirat de faptul ca am revenit, multumindu-mi cu lacrimi in ochi si plini de uimire. Unii au crezut ca am plecat pentru ca m-am suparat, altii au crezut ca i-am abandonat pentru ca nu mi-a pasat de ei, insa adevarul a fost cu totul altul. Eu nu am abandonat niciodata pe nimeni. Am suferit de multe ori in tacere, dar n-am abandonat. Alteori am adoptat tacerea fata de cei care nu au stiut sa invete cine sunt, dandu-le astfel posibilitatea sa revina la mine oricand. Celor care au revenit le-am multumit, iar celor care nu au revenit le voi duce mereu dorul.
Multi au crezut despre mine ceea ce nu eram si nu sunt, doar pentru simplul fapt ca eu nu m-am straduit niciodata sa arat nimanui ca sunt altfel decat cred ei despre mine. Nu m-am considerat niciodata prea valoroasa sau mai presus decat altii, si de aceea am lasat pe fiecare sa creada ce a vrut despre mine, doar pentru faptul ca am considerat ca eu nu am dreptul sa schimb parerea nimanui despre mine. Cine ar fi vrut sau vrea sa ma cunoasca cu adevarat, nu a trebuit sa faca eforturi speciale pentru asta, ci doar sa asculte vorbele mele, sa priveasca faptele mele, si sa citeasca in privirea mea ...
Oamenii sinceri nu au nevoie de straduinte speciale si nici de convingeri pentru ca sa le dovedesc cine sunt.''
Sursa:Facebook
Scrisorile de dragoste sau Înserare
de seară de Nichita Stănescu
VIII
Sentimentul este forma cea mai curată a adevărului.
Toma, tu care eşti îndrăgostit, habar n-ai ce este acela un sentiment.
Tu vrei să ştii pentru că eşti îndrăgostit, - dar sentimentul razelor de lună, l-ai uitat tu?
Sentimentul cailor şi al nechezatului lor, l-ai uitat tu?
De cum e marea, mai ai vreun sentiment?
Toma, tu eşti îndrăgostit; tu nu mai ştii nimic.
Îmbrăţişarea Toma, e un sentiment.
Uită-te şi tu prostule la orizont!
By Shawna Erback Pai
"Să nu regreți nimic din ceea ce faci bine chiar și pentru oamenii răi" ~ Adrian Paunescu
Adrian Paunescu - Pluton
Astept primavara:
vreau sa fiu dus de un pluton suav
la primul zid si împuscat cu muguri
si când voi muri sa-mi înfloreasca toate ranile,
sa vina toate albinele la ranile mele
si sa ma transporte pe aripi
catre tarâmul de polen unde merita sa ajung
cu flori cu tot, cu tristete cu tot,
cu primavara cu tot,
acum si-n veacul vecilor.
Adrian Paunescu - Condamnarea la toamna
Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.
Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.
Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.
In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.
Si ziua e atat de mica
incat n-ai vreme de-un salut,
si-un fum noptatec o complica
si saptamana a trecut.
Mai e in tot un pic de vara,
dar paturi aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afara
prin clai de aburi nefiresc.
Mai am senzatia ca toate
pot fi si altfel decat sunt,
dar muntii-mi pun poveri in spate
si simt ca port pe talpi pamant.
Acum si fiarelor li-i foame
si ies lunatice la drum,
padurea este numai drame
si-o mai salvam cu cate-un fum.
Dar ea, deodata, ne condamna
la nostalgii si la pacat,
e toamna, vara mea, e toamna,
si-atat de singur m-ai lasat.
Adrian Paunescu - A iubi toamna
A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.
A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.
A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.
Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.11.2018 la 23:05.
“Muzica este un raspuns caruia nu i s-a pus nici o intrebare”
Nichita Stanescu
''Muzica clasică imbogăteste, sensibilizează si purifică sufletul, pentru ca ea exprima arta adevărată, in acceptiunea generală.''
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.11.2018 la 10:52.
Multumirea este trăirea raiului.
Alexander Schmemann
''Natura este casa noastra si in natura ne simtim acasa. Aceasta lume misterioasa, multicolora si uluitoare, pe care o exploram, unde spatiul se fărămiţeaza, timpul nu exista si lucrurile pot a nu fi in nici un loc, nu este ceva ce ne indeparteaza de noi insine: este doar ceea ce curiozitatea noastra naturala ne arata despre casa noastra. Despre urzeala din care noi insine suntem facuti. Caci suntem generati di acelasi praf de stele din care sunt facute toate lucrurile si fie ca suntem cufundati in durere fie ca radem si bucuria straluceste in jurul nostru, noi nu facem decat sa fim ceea ce nu putem fi altceva: o parte integranta a acestei lumi. [...] Acum, raportat la ceea ce noi azi cunoastem, in contact cu oceanul si cu ceea ce nu cunoastem, straluceste misterul lumii, splendoarea lumii, lasandu-ne fara suflare.''
Carlo Rovelli
Momentan sunt 154 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 154 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
.jpg)
Marcaje