Tot ce există în mine ca seriozitate provine din lumea copilărie.
Octavian Paler
Tot ce există în mine ca seriozitate provine din lumea copilărie.
Octavian Paler
„Începe să faci tot ceea ce poți face sau visezi că poți face. Curajul conține geniu, putere și magie.”
Goethe
" Acasă este locul unde creşti abia aşteptând să pleci şi când îmbătrâneşti abia aşteptând să te întorci".
John Ed Pearce
Galbenă gutuie-Adrian Paunescu
Galbenă gutuie...
Dulce-amăruie...
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
Dulce, galbenă lumină
Cum și eu bălai eram.
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam...
Aș mușca-o, dar mă doare,
Mă cuprinde-un fel de jind...
Și acum când trece anul
Parc-o simt îmbătrânind.
Galbenă gutuie...
Dulce-amăruie...
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
Mama mea n-avea nici globuri,
Nici beteală și nici stea...
Sărbătorile de iarnă
Cu gutui le-mpodobea...
Mi-a pus mama o gutuie
La fereastra dinspre drum...
Și o văd cum luminează,
N-am puterea s-o consum.
Galbenă gutuie...
Dulce-amăruie...
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră!
Parcă are-n ea ceasornic
Și al mamei plânset sfânt...
Luminează și se stinge
O gutuie pe pământ.
Luxul mamei cel mai mare
Când copii ne mai simțeam
Era pâinea de pe masă
Și gutuia de la geam.
Galbenă gutuie...
Dulce-amăruie...
Lampă la fereastră
Toată iarna noastră(x2)
Galbenă gutuie...(x3)
Nichita Stanescu
Evangheliile toamnei
Patru evanghelii scrie-vom despre căderea
frunzei în toamnă.
Matei zice-va:
- Frunza de verdele verdelui cădea-va în toamnă.
Marcu striga-va:
- De greutatea vieţii şi de viaţă pe viaţă cădea-va
frunza în toamnă.
Luca va zice:
- Din nedragoste, din neînviată moarte,
din verde repetat numai cu umbra
cădea-va frunza în toamnă.
Ioan se va ridica şi va zice:
- Toamna nu cad frunzele,
toamna cade numai toamnă
ca o frunză cade toamna, toamnă.
Stau şi e toamnă şi sunt frunză
şi cad pe pământ.
art Andreia Gliga în cadrul Expoziției De Pictură Și Sculptură „EVANGHELIILE TOAMNEI”: ( Galeria Mignon, 2014)
(12 aprilie 1933 - 6 octombrie 2018)Wikipedia
'' Montserrat Caballé se numără printre cele mai mari nume ale scenei lirice mondiale din ultima jumătate de secol, în muzica de operă, oratorii și lieduri, impresionând prin glasul său puternic şi versatilitatea în abordarea rolurilor reprezentative pentru repertoriul destinat unei soprane. Tehnica perfectă „bel canto” a interpretării, timbrul vocal uluitor, siguranţa liniei melodice, generozitate şi căldură umană deosebite, toate acestea caracterizează perfect o personalitate absolut magnifică ''
Mai mult:PORTRET: Montserrat Caballé – „La Superba”, artista cu o tehnică ..
„Timpul linişteşte și lămureşte. Nicio stare sufletească nu poate rămâne neschimbată de-a lungul timpului.”
Thomas Mann
Nu este faptul că sunt indiferent față de răul din lume.
Nu este faptul că nu văd haosul omenirii.
Dar dacă există oameni care fac război, există și oameni
care promovează pacea.
Dacă există tristețe, există și bucurie.
Dacă există răutate, este de asemenea bunătate ...
Și în mijlocul atâtor uri, îndrăznesc să vorbesc despre iubire.
Aleg să vorbesc despre dragoste.
În țara uscată a vieții, între dureri și spini, am ales să cresc flori ...
Eunice Ramos
Aşază Bunătatea ca bază a vieţii tale,
Dreptatea ca măsură,
Înţelepciunea ca limită,
Iubirea ca încântare
şi Adevărul ca Lumină!
Peter Deunov
''Lucrurile cu adevărat importante în viaţă sunt cele care ne fac ochii să strălucească, gura să surâdă şi inima să zboare."
Hrisostom Filipescu
Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte.
Adevărul nu-l pătrundem numai cu raţiunea, ci şi cu inima.
Sunt două excese la fel de periculoase: a excluderaţiunea, a nu admite decât raţiunea.
Dragostea are raţiunile ei, pe care raţiunea nu leînţelege.
Cine-L cunoaşte pe Hristos, cunoaşte rostul tuturor lucrurilor.
Raţiunea este flexibilă la orice.
Raţiunea este metoda lentă şi întortocheată princare cei care nu ştiu adevărul îl descoperă.
Toată raţiunea noastră cedează în faţa sentimentelor.
Raţiunea neputincioasă nu trebuie să ceară inimii demonstrarea principiilor sale.
Omul este mare tocmai fiindcă-şi cunoaşte starea de decădere.
Nu doar că nu Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu decât prin Isus Hristos; nici nu ne putem cunoaşte penoi înşine decât prin El.
Omul nu este decât supusul erorii naturale şi ireparabile, dacă e lipsit de har. Nimic nu-i arată adevărul. Totul îl amăgeşte; cele două principii ale adevărului, raţiunea şi simţurile, în afară de faptul că amândurora le lipseşte sinceritatea, se înşală reciproc. Simţurile amăgesc raţiunea prin false aparenţe şi chiar această iluzie pe care o dau raţiunii o primesc de la ea la rândul lor. Ea se răzbună. Patimile sufletului tulbură simţurile, dându-i impresii false. Ele mint şi se înşală pe întrecute.
Cel mai mare filozof din lume stând pe o scândură mai largă decât trebuie, însă deasupra unei prăpăstii, chiar dacă raţiunea îl va convinge că-i în siguranţă, imaginaţia sa va fi mai puternică.
A-l cunoaşte pe Dumnezeu este departe de a-l iubipe Dumnezeu.
Omul are în sine un gol... pe care nimeni şi nimicnu-l poate umple...
Cu toată priveliştea slăbiciunilor noastre care ne apasă, care ne sugrumă, avem un instinct care nu poate fi înăbuşit şi care ne înalţă.
Blaise Pascal
''Viețile noastre nu ne aparțin. Din uter până în mormânt suntem legați de ceilalți. În trecut și în prezent. Și cu fiecare crimă și cu fiecare faptă bună dăm naștere viitorului nostru.''
David Mitchell, Atlasul norilor
Momentan sunt 195 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 194 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje