"Copilaria este inima tuturor varstelor "
Lucian Blaga
Bucuria omului e omul. Între ei se înfiripă prietenia care umple cel mai întins deșert al sufletului nostru.
Jacques B. Bossuet
Prietenia este cel mai nobil sentiment de care este în stare inima omului.
Carl Hilty
Prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate învăța la școală. Dar dacă nu ai învățat ce înseamnă prietenia, nu ai învățat nimic.
Muhammad Ali
"A mai plecat o vară călduroasă .
Chiar dacă merge lent,privind în spate
În urmă tot se simte o briză răcoroasă,
Cu aromă de gutui si mere coapte. "
Celebritatea recunoscută de la vârsta şcolară i-a adus Mihaelei Ursuleasa „povara” de a fi etichetată, mulţi ani, drept copil-minune. Pe bună dreptate, lumea venea să asculte mica pianistă aflată sub ocrotirea educaţională a profesoarei Stela Drăgulin. Sigur, rezultatele erau absolut spectaculoase!
Talentul nativ intrase sub zodia intensei forjări a profesoarei braşovene care a urcat-o pe Mihaela pe scena Radioului public la vârsta de 10 ani, cu Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven.
Mai târziu, intensitatea regimului de pregătire le va separa, Mihaela luând drumul Vienei, unde s-a şi stabilit.
„Copilul-minune” s-a pregătit permanent, urmărit de două fantome: cea a etichetei dobândite în primii ani (faţă de care publicul o raporta permanent) şi dorinţa fierbinte de a-şi întemeia o familie (iar fetiţa sa i-a adus alinarea şi împlinirea prin maternitate!).
În faţa pianului însă – Mihaela Ursuleasa era transfigurată! Fiinţa minionă cu zâmbet timid se metamorfoza; căpăta alura unui păianjen vorace de frumos, într-un nesaţ nestăvilit să ţeasă din lemnul amorf firul transparent al muzicii efemere. Ardea, fremăta, vibra, se consuma odată cu parcursul partiturii. În recital solo, în tandemul rafinat al muzicii de cameră sau în parteneriat cu orchestra simfonică, Mihaela Ursuleasa a fost aceeaşi flacără vibrantă, într-o autoconsumare abandonată, vizibilă publicului.
În această ardere artistică, fiinţa minionă cu zâmbet timid a cedat, la numai 33 de ani. Vestea morţii (ce a traversat fulgerător mass-media la început de august 2012) a lăsat în urmă un oftat amar, rupt din sufletele celor care au cunoscut-o: familie, colegi, prieteni, public. Destinul copilului-minune ajuns tânăr împlinit se frânsese brusc, aşternând o tăcere neagră peste flacăra numită Mihaela Ursuleasa …
Printr-un gest de restituire, Editura Casa Radio lansează un album cu înregistrări preţioase aflate în Fonoteca de aur, al cărui playlist este articulat din două concerte ale clasicismului vienez: Mozart – nr. 20 (înregistrare din 20 februarie 2008) şi Beethoven – nr. 3 (înregistrare din 5 mai 2010), ambele în acompaniamentul Orchestrei de Cameră Radio dirijate de Horia Andreescu. Ca răsfăţ, o reascultăm pe Mihaela Ursuleasa în Toccata de Paul Constantinescu, de facto bisul concertului de la Sala Radio înregistrat în 5 mai 2010.
(Extrase din prezentarea realizată de Sorina Goia)
Sursa:http://www.edituracasaradio.ro/prod.htm?grp=4&cat=21&prod=1955
''Uneori, după mult zbucium în lume, te întorci la tine, cu înduioşarea cu care întâlneşti un vechi prieten.''
Nicolae Iorga
Viaţa te va frânge. Nimeni nu te poate proteja de asta, şi nici să trăieşti singur nu o va face, pentru că şi solitudinea te va distruge cu jindul său. Trebuie să iubeşti. Trebuie să simţi. Este motivul pentru care eşti aici pe pământ. Eşti aici ca să îţi rişti inima. (…). Şi când se va întâmpla să fii frânt, sau trădat, sau părăsit, sau rănit, sau când moartea se apropie, aşează-te lângă un măr şi ascultă merele căzând pe lângă tine grămadă, irosindu-şi toată dulceaţa. Spune-ţi că ai gustat cât de multe ai putut.
Louise Erdrich
Val Răzeşu
DEGRINGOLADA ( 1)
Pădurile din Cântec
Val Răzeşu
Prin ceață, toamna vine mai pe buze,
pădurile din Cântec tac pustii,
şi frunzele, să nu mai fie frunze,
s-au îmbrăcat în mantii ruginii.
Şi soarele e într-o haină nouă,
brodată, rece, sobră, anodină...
şi roua, ca să nu mai fie rouă,
a împietrit pe-a florilor lumină.
Şi asfințitul cade mai pe frunte,
iar vântul, taie zarea ca un brici,
şi pietrele, să nu mai fie munte,
s-au pitulat în norii inamici.
Mi-e rană inima şi totuşi tace
în lacrima neplânsă, ceas cu ploaie,
şi acele, să nu mai fie ace,
s-au prefăcut în săbii care taie.
Înțeapă viitorul ca un ghimp,
în umbra umbrei mele, doar zăpada,
şi timpul, ca să nu mai fie timp,
a început deja degringolada.
Iar viitorul e deja ,, a fost"
prezentul nostru să se mai întâmple
şi rostul lumii să rămână rost,
sărută-mă în valsul de pe tâmple,
De primăvară să visez un vis
cum mă sărută floarea de cais....
VAL RĂZEŞU
„Omul e clădit astfel, încât ficţiunile îi fac o impresie mai puternică decât adevărul.”
Erasmus din Rotterdam
Ramona Sandrina
Fiţi orice, numai fiţi cu blândețe!
Cel mai simplu în viață, este să vedem ceea ce ne place să vedem în alții. Nu ceea ce sunt ei cu adevărat. Nu ceea ce înseamnă. Cel mai ușor pentru noi însă, este să îi facem pe cei dragi răspunzători de aroganța, teama, superficialitatea și neputința noastră! E mai ușor să transferăm vina și să ne simțim în sinea noastră mai puțin responsabili de ceea ce nu s-a întâmplat cum ne-am dorit. Mereu va fi! Totuși, eu cred că este mult mai corect, să ne evaluăm pe noi, înaintea altora și să învățăm despre noi înșine, că uneori, chiar greșim, chiar putem răni sau chiar nu știm să fim oameni cum și când trebuie! Totul este omenesc și totul se poate îndrepta, dar numai dacă vrem! Omenia, sentimentele frumoase, bunătatea și lumina, locuiesc în noi! Fiți buni, omenoși, calzi și umani...nu costă nimic și face bine la viață!
Ramona-Sandrina
Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalţi.
Anton Cehov
Să ne minţim pe noi înşine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i minţim pe ceilalţi!
Dostoievski
Minţim cel mai zgomotos atunci când ne minţim pe noi înşine.
Eric Hoffer
Dumnezeu ne este martor atât în dialogul cuceilalţi, cât şi în dialogul cu noi înşine. Însă, de cele maimulte ori, în dialogul cu ceilalţi îl folosim pe Dumnezeu ca simplu pretext, iar în dialogul cu noi înşine îl folosim doar pentru a decora interiorul fricii noastre cea de toate zilele.
Ionut Caragea
Descoperim în noi înşine ceea ce ascund ceilalţi şi recunoaştem în ceilalţi ceea ce ne ascundem nouă înşine.
Luc de Clapiers
Orice om la sfârşitul vieţii trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înşine este gândul. Ce gând te-a purtat? Ce gând ai slujit?
Constantin Noica
Momentan sunt 174 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 174 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje