Elena Latan

[latan.elena]

Aş fi vrut să găsesc o floare care să-ţi semene, să fie modestă şi superbă, simplă şi fantastă.

Cella Serghi

[latan.elena]

Ce-i greu-Virgil Carianopl

E greu să fii ce eşti şi totuşi
Să nu poţi precum eşti trăi,
Să ai palate multe-n visuri
Şi să n-ai unde odihni.

La fel e greu când porţi cu tine
Munţi de iubire-n viaţa ta,
Atunci când vrei să-i dai la oameni,
Să nu vrea nimenea să-i ia.

E greu să-l faci să inţeleagă
Pe cel nedrept ce este drept,
Pe prost de ce este nevoie
De mintea unui intelept.

De-asemeni, este greu prin lume
Să treci de nimeni întrebat,
Să dai cu pietre în minciună,
să poţi să treci neaplecat.

E greu izbind numai cu vorba
Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi,
Când ai încă de plâns atâtea
Să nu ai lacrimi să mai plângi.

Şi iar e greu să aperi cinstea,
Să strigi, să lupţi, să fericeşti,
Să mergi la brat cu adevărul,
Să mori şi totuşi să trăieşti...

[latan.elena]

Mândria este iubirea de sine ână la disprețuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu până la disprețuirea de sine.

Fericitul Augustin

[latan.elena]

Lecții de seducție de la legendarul Adriano Celentano

• El a știut cum să cucerească inima unei femei, iar frazele din celebrele sale filme sunt rostite de noi mai mult de un deceniu. Adriano Celentano este unul dintre cei mai influenți și de succes artiști din istoria muzicii iataliene. A reușit să joace rolul unui bărbat misogin, aristocrat, un casanova, un rafinat sau un simplu cântăreț. Iar citatele din comediile sale pline rafinament au devenit cunoscute în întreagă lume.

Iată câteva lecții de seducție de la legendarul Adriano Celentano!

– Câți ani ai?
– Nu-mi amintesc…
– Te credeam mai tânără.
– Cu permisiunea dumnevoastră mă voi prezenta, mă numesc…
– Aici și vom termina discuția. Nu vreau să-mi supraîncarc memoria.
– Nu ai zis nimic despre costumul meu.
– Dar ce trebuie să zic?
– Presupunem că l-am îmbrăcat pentru tine. Spune dacă îți place sau nu.
– Și ieri ai fost îmbrăcată în el.
– Nu, ieri a fost altul. Azi e un costum de la Valentino.
– De la Valentino? Credeam că e al tău.



– Prenumele meu e Lisa.
– Nu sunteți vinovată pentru acest prenume.

– M-am întors să-ți spun că ești un misogin, bădăran și un nepolitcos.
– În afară de astea, ce mai poți spune?
– Ești și un lăudăros incurabil.
– Am înțeles. Te-ai îndrăgostit de mine.

– Dragul meu, comunicăm de trei ani și în tot acest timp m-ai apelat doar de trei ori.
– Sunt de acord, am exagerat.



– Facem așa cum am spus.
– Sau?
– Sau cum am spus, așa vom face.

– Pentru ceva timp vei locui la mine, iar dimineața vei merge acasă.

– Vrea să fiu doar cu tine.
– Și ce te împiedică?
– Ce să fac cu restul?

– Îmi place când sunt iubit. Îmi place foarte mult. E un lucru minunat. În general recomand tuturor – iubiți-mă doar pe mine.

– De ce ești atât de interesat de planurile mele pentru weekend?
– Mă gândesc că dacă ar fi să merg undeva, să nu mă întâlnesc cu tine.


– Știi cum să intrigi un om?
– Cum?
– Mâine îți voi spune.

– Am nevoie de atenție și grijă.
– Atenție, eu plec!



– M-am gândit că nu pot respira făra ea, s-a dovedit că sunt doar răcit.

– Sigur mă voi însura cu tine, sau cel puțin te voi apela.

– Ți-a fost frică vreodată că ai putea să mă pierzi?
– Desigur! Odată mergeam cu autobusul, eu am rămas în urmă, dar banii erau la tine.

– Care este răspunsul tău pozitiv?

– Tu chiar ești ceea ce pari sau te prefaci?
– Așa sunt, mă prefac.

– Ești liberă luni la ora 17?
– Da.
– Scuze, eu sunt ocupat.



– Dacă mi s-ar fi dat câte un dolar pentru fiecare dată când mă gândesc la tine… Aș fi început să mă gândesc la tine.

– Azi am întârziat, de aceea diseară voi pleca mai devreme.

– Căsătorește-te cu mine.
– Bărbatul cu care mă voi mărita trebuie să fie curajos și inteligent.
– Nu-ți amintești că te-am salvat de la înec?
– Păi, tu ești curajos, dar asta nu înseamnă că ești și deștept.
– Dar cum crezi, cine a întors atunci barca?

– Ești atât de drăguț, dulce, minunat – un adevărat parazit.

– Ea s-a uitat la mine, apoi la iubitul ei, apoi iarăși la mine, apoi la fostul ei.
– Nu căuta omul ideal. Azi voi fi acasă!

Sursa:https://devorbacutine.eu/lectii-de-seductie-de-laa-legendarul-adriano-celentano/#

[latan.elena]

„Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi.”

Lev Tolstoi

[latan.elena]

Contemplare-Nichita Stanescu

""Precis că mă-nălţasem
precis că mă lăţisem
de îmi păreai suava
visându-mă în vise.

Ce tandră dungă lungă
aşterne mâna ta
împăturind cuvântul
rostit altundeva.

Ce mică şi subţire
poţi tu ca să îmi fii
pe multa de mulţime
a creierului gri.

Al ochiului meu iris
şi strâns între pleoape
ca tot ce mă alungă
ţinându-mă aproape.

Tu ai mai fost odată!
Precis că ai mai fost!
... prea ştiu ce nu se-ntâmplă
cu totul pe de rost!"

[latan.elena]

" Cel ce se coboară în adâncimea sufletului său găsește acolo lumea adevărată unde nu e deosebire între ce a fost și ce va fi, între ce este și ce pare a fi, căci numai mintea omenească, neputincioasă de a cuprinde tot, a născocit împărțirile care sunt pricina tuturor neînțelegerilor. Inima omului dezleaga ușor toate tainele. Inima este cheia înțelepciunii "

Liviu Rebreanu

[latan.elena]

„Ceea ce ştim despre noi e numai o parte, şi poate cea mai mică, din ceea ce suntem fără să ştim.”

Luigi Pirandello



''În sufletele mari viața bate ca valurile în stâncă, şi cei mai mulți înțeleg din ele numai nisipul ce cade.''

Nicolae Iorga

[latan.elena]

„ Prin urechile noastre universul îşi ascultă armoniile sale. Noi suntem martorii prin care universul devine conştient de propria sa glorie, de propria sa măreţie.”

Alan Watts

[latan.elena]

„Suntem aşezaţi în braţele unei imense inteligenţe, ceea ce face din noi receptoare ale adevărului ei şi organe ale activităţii ei. Când discernem dreptatea, când discernem adevărul, nu aducem nimic de la noi, ci doar permitem trecerea prin noi a razelor sale.”

Ralph Waldo Emerson