Copiii sunt lumina lumii.
14. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.09.2018 la 11:04.
" numara florile din gradina ta, niciodata frunzele care cad."
Septembrie - Miron Radu Paraschivescu
Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-și soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.
Un greier țârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Și ca un mort din somn sculat,
În toate pier și-n toate sunt.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.09.2018 la 18:03.
Da, ochii. Mă uit în ochi. Apoi gesturile. Ascult limbajul trupului. Şi cuvintele, pentru numele lui Dumnezeu. Apoi m-am uitat la braţele mele. Şi sper să se poată strânge în mod corespunzător. Ce-o să mă fac cu cineva care nu se poate îmbrăţişa? Eu fără o îmbrăţişare, în anumite momente, nu pot fi.
AngeloDePascalis
Romanţa soarelui- Ion Minunlescu
Răsar,
Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic şi veşnic, expus în infinit.
Cu magica-mi baghetă uriaşe -
Stăpâna hotărârilor eterne -
Deştept măturătorii albelor oraşe
Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne...
Dau fluviilor graţii de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,
Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.
Dau fructe noi smochinilor uscaţi,
Dau bronzului figură omenească,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmură-nşiraţi -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.
Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!...
Muzica mi-e medicament, o modalitate de a aduce lumină în viaţa mea. N-aş putea trăi fără muzică.
Am ştiut întotdeauna că m-am născut ca să cânt, încă de când eram un copil.
Tot ceea ce contează în viaţă este intenţia.
Viaţa îţi oferă, uneori, daruri neaşteptate şi nimic, dar absolut nimic nu se întâmplă fără rost.
Andrea Bocelli
Rețin numai zilele luminoase,
pe cele întunecate le dau uitării.
Zsuzsca Bank
Adrian Paunescu - Condamnarea la toamna
Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.
Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.
Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.
In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.
Si ziua e atat de mica
incat n-ai vreme de-un salut,
si-un fum noptatec o complica
si saptamana a trecut.
Mai e in tot un pic de vara,
dar paturi aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afara
prin clai de aburi nefiresc.
Mai am senzatia ca toate
pot fi si altfel decat sunt,
dar muntii-mi pun poveri in spate
si simt ca port pe talpi pamant.
Acum si fiarelor li-i foame
si ies lunatice la drum,
padurea este numai drame
si-o mai salvam cu cate-un fum.
Dar ea, deodata, ne condamna
la nostalgii si la pacat,
e toamna, vara mea, e toamna,
si-atat de singur m-ai lasat.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.09.2018 la 21:25.
Seara de toamnă-Duiliu Zamfirescu
Ah! ce frumoase-s serile de toamna!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arata-n deal, cu fata purpurie,
A noptilor fermecatoare Doamna.
Pe campul vested tainic ea-mprastie
Stralucitoarea-i negura albastra,
O, Doamne sfant! Ce pana mult maiastra
Atata farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
In umbra lui ma simt prins de tristete:
Exista oare-atata frumusete
In fire, — asa cum o simti tu, poetul?
Ori suntem prada — o! gandire-amara!
De-a simturilor noastre amagire
Ce-arunca-un val frumos peste-o nestire,
Si totusi, Doamne, ce frumoasa seara!
„Poate alergăm, mergem, ne împiedicăm sau zburăm. Dar să nu uităm niciodată scopul călătoriei sau să pierdem vreo șansă de a vedea un curcubeu.”
Gloria Gaither
„Nu pun nici dor, nici nume
Pe tot ce văd. Tăcând
Privesc rotund spre lume
Din piscul unui gând.”
Vasile Voiculescu
Momentan sunt 107 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 107 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje