Oriunde trăieşte un suflet curat,
acolo este un altar al dumnezeirii.
Ion Antonescu
"In ochi e ceva ce nu afli intr-o catedrala...si anume, sufletul unui om!"
Octavian Paler
„Unicul lucru care ne aparţine e iubirea pe care o dăruim.”
Isabel Allende
Bucurati-va din plin...este singurul lucru bun la urma urmei.
Voltaire
,,Nu te teme de viata. Crede ca viata merita traita, iar aceasta credinta te va ajuta sa creezi realitatea.”
William James
Când toate săruturile devin doar spaime
Nu cred că numai la noi există obiceiul ca oamenii să-și ureze în primul rând „sănătate, că-i mai bună decât toate”, indiferent dacă e zi de naștere, întâlnire de fiecare zi sau începutul unui nou an.
Și, totuși, chiar înainte de sănătate, PACEA mi se pare cea mai importantă condiție pentru fericire. Fără ea, nimic nu mai este posibil. Nu ai cum să mai vezi copacii înfloriți, zâmbetul copiilor, spuma valurilor mării sau zăpada de pe crestele munților. Nu te mai poți bucura de aroma unui măr copt cu scorțișoară. Sau de concertul pentru vioară al lui Ceaikovski. Și toate săruturile devin doar spaime.
Nu știu cum s-ar derula un război al secolului 21, care ar fi armele folosite, cum s-ar ucide combatanții, ce mișcări ar face politicienii. Iar asta contează mai puțin. Dincolo de aspectele tehnice ar fi oamenii – hăituiți, înfometați, amenințați, uciși. Iar bilanțul final, pentru învinși și învingători, ar fi reprezentat doar de niște cifre mari, foarte mari, lângă care ar apărea cuvântul „morți”.
În anul 1981 s-a hotărât ca 21 septembrie să fie, pe plan mondial, dedicată Păcii. Și, mai ales, absenței războiului, a violenței. Chiar din primele secunde ale acestei zile, Clopotul Păcii de la sediul ONU începe să bată. Turnat din monede donate de copiii de pe toate continentele, mai puțin Africa, ca „un memento al costului uman în război”, într-una din părțile lui se poate citi „Trăiască pacea absolută în lume”.
Firește că în întreaga lume sunt tot felul de evenimente dedicate Zilei Internaționale a Păcii (sau a Păcii Mondiale) și salut aceste eforturi. Înainte de toate însă, cel mai important este să conștientizeze fiecare dintre noi că absența Păcii înseamnă durere profundă.
Toți cei care decid în lumea asta ar fi bine să știe că războiul nu trebuie să fie niciodată o opțiune, indiferent care este „scopul nobil” aruncat în ochii opiniei publice. Nu există în timpul luptei decât un criminal și o victimă, iar moartea este ireversibilă; nu avem dreptul s-o provocăm, nici chiar pentru niște idealuri frumos ambalate.
E frumoasă sărbătoarea din 21 septembrie, dar va rămâne așa doar atâta timp cât, cu voce tare sau măcar în gând, vom spune, cu speranță: „Să fie pace în lume!”
Sursa:https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/cand-toate-saruturile-devin-doar-spaime
Valsul compus de Anthony Hopkins și interpretat de André Rieu, un
Filozofia mea este: Nu e treaba mea ce spun oamenii despre mine. Eu sunt ceea ce sunt si fac ceea ce fac. Nu astept nimic si accept totul. Si asta face viata mai usoara.
Anthony Hopkins
Îţi faci propriul tău drum în viaţă şi de-a lungul acestui drum, întâlneşti oameni.
Şi dacă mă întrebaţi, în general, să ştiţi că eu îmi trăiesc visurile.
De ce suferim atât de tare când pierdem iubirea? Nu mai am răspunsuri; doar viaţa pe care am trăit-o. Durerea de acum face parte din fericirea de atunci.
Orice tăcere îşi are cântecul ei de lebădă.
Costel Zăgan
Suntem produsul unui trecut.
Ăsta este adevăratul motiv pentru care trebuie să avem grijă de noi, de ziua de azi, de clipa de acum. Pentru „mâine”. Chiar dacă nu știm ce ne va aduce, ce ne va lua, ce ne va cere.
Vorbiți, dacă aveți ce să vă spuneți, dacă există cineva care v-ar asculta sau așteaptă să vorbiți cu el.
Întrebați, dacă credeți că trebuie să aflați sau să știți lucruri. Despre voi, despre lume, despre ce se întâmplă sau nu.
Tăcerile ... ele nu sunt întotdeauna rele sau dăunătoare. Uneori, liniștea poate salva doi oameni. Doar că, tăcerile ne pot face mult rău pentru „mâine”. Când ne vom teme să vorbim. Nu vom ști dacă avem ceva de spus sau dacă cineva ne ascultă.
Vorbiți, azi. Pentru mâine.
Zina Zen
Revin în toamnă - Ana Blandiana
Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate -
Ştiu iarna care vine, ştiu bruma care cade
Şi ceaţa nesfârşită, ne-nțeleasă.
Dar eu visez amiaza-mbrăţişată
De frigul dimineţii şi al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.
Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriaşe nopţi
Şi-n strugurii zdrobiţi în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copţi.
Eu vin spre frig, deşi de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Şi tulburat în asfinţit de brumă.
Mi-e frică de-ntuneric şi totuşi vin, şi vin
Din nesfârşite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin şi moare.
Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă demnitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din ţări mai libere şi mai bogate.
Dumnezeu nu dă nimănui.
El este oferit
tuturor,
si,
dacă-L vrei numai pe El,
poate fi bunul tău.
Angelus Silesius
Val Răzeşu
MIGREAZĂ COCORII
Val Răzeşu
Migrează cocorii...Imensă risipă
De aspirine, rugină şi gripă,
Soarele doarme cuminte in struguri,
Pădurea-şi ascunde comorile-n muguri.
Migrează cocorii....Risipă de ceață,
De must şi pastramă, de viață.
Pleacă-n povexte ultimii fluturi,
Gemenii nucii ies de sub scuturi.
Migrează cocorii...Risipe totale
De frunze, aripi şi petale,
Pâinea se-ascunde în boabe, sub brazdă,
Peşterii iau urşii în gazdă.
Migrează cocorii...Risipă parşivă
Bătrânii cu cârje fug în colivă,
Oile-şi leapădă bruma în munți,
Bachus face ravagii la nunți.
Migrează cocorii.... În ultima clipă,
Toamna s'-ascunde sub o aripă,
Maramele albe ceru'-şi încinge
Si ninge..si ninge...si ninge...
''Intotdeauna sufletul este cel care cauta
emotiile impalpabile fara sfarsit,
fericiri de o infatisare simpla
dar cu imense puteri.
Sufletul le capteaza lumina
le percepe maretia,
cu atat mai mult simte acea energie nesecata
care se raspandeste pe neasteptate
atunci cand inima rapita
se abandoneaza contemplarii.
Sufletul se elibereaza din lanturile trecutului,
intrezareste in departare temeiul sau,
vede dincolo de acel orizont atat de vast
de-i pare in mod clar infinit,
zboara catre cerurile acelea nemarginite,
si atunci orice lucru este adus
intru indeplinire.''
Monia Pin
Ultima modificare făcută de latan.elena; 21.09.2018 la 23:55.
GEO BOGZA - COCORII
Vor fi venit oare ? N-or fi venit ? Nu cumva n-au să mai vină ?
Cînd pleacă, rareori se întimplă să nu-i văd. Ce lung moment e acela, străbătut de adînci melancolii, făcînd din fiorul morţii un fior cosmic.
Oare de cit timp, în spaţiul acesta ce ne-a fost dat, pleacă ei şi revin ? Neamurile din care ne tragem, a căror limbă s-a pierdut, primele care au scormonit după aur în măruntaiele munţilor, fără îndoială i-au văzut. Şi cele mai de demult, care au prins primii peşti în apele ce luceau la soare, i-au văzut.
Dar înaintea lor, şi mai de demult, în vremile despre care stau mărturie doar maxilarele de mamut ? Poate că atunci nu veneau, poate că vor fi aşteptat clipa cînd zborul lor avea sa fie urmărit de ochi însetaţi de nemărginire, mai limpezi şi puri. Fiindcă este, fără îndoială, o legătură între ochii care îi privesc şi aeriana lor plutire. Nu se poate să nu fie.
De aceea, cînd încep să mă întreb dacă n-au venit, cind încep să mă tem că nu vor mai veni, caut să-mi privesc ochii: — Oare a mai rămas în ei stropul de azur care îi va face să vină ?
Va trebui, îmi spun, să fim cu băgare de seamă, să nu obosim în a ne păstra sufletul curat şi în a ne uimi de minunile lumii, pentru ca nu cumva ei să nu mai vină.
Ca să fii om întreg, atîtea sînt necesare... Să ai ochi şi priviri de care să nu se sperie cocorii.
Cocorul albastru - Geo Bogza
Am vrut sa zbor.
Dar tocmai atunci umblau unii
Care taiau aripile oricui voia sa zboare.
Am vrut sa fiu albastru.
Dar tocmai atunci cadea o funingine
Care murdarea tot ce era albastru.
Am vrut sa fiu cocor.
Dar tocmai atunci se ivisera unii
Care prindeau cocorii si-i puneau frigare.
''Nu în cerul înstelat şi nici în splendoarea unei corale ni se dezvăluie în toată perfecţiunea sa, măreţia infinitului în finit; ea se află în sufletul omenesc.''
Rabindranath Tagore
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.04.2022 la 22:24.
Momentan sunt 344 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 343 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje