Buna dimineata !
"Natura vine în ajutorul tuturor.
Acolo unde totul lipsește, ea se dăruie întreagă.
Ea înflorește și reînverzește sub toate prăbușirile.
Ea are iederă pentru pietre și dragoste pentru oameni."
Victor Hugo
Buna dimineata !
"Natura vine în ajutorul tuturor.
Acolo unde totul lipsește, ea se dăruie întreagă.
Ea înflorește și reînverzește sub toate prăbușirile.
Ea are iederă pentru pietre și dragoste pentru oameni."
Victor Hugo
Copilăria rămâne cel mai frumos anotimp al vieţilor noastre întomnate de gânduri.
Gabriel P. Băeţan
,,Trăiesc fiecare zi aşa cum este. În fiecare zi caut un strop de exaltare. Dimineaţa îmi spun "Ce lucru interesant voi face azi?". Apoi, trăiesc ziua pur si simplu. Nu mă întrebaţi de mâine."
Barbara Charline Jordan
„ Nu am vrut niciodată să fiu pe placul mulţimii: căci ce ştiu eu, mulţimea nu apreciază, iar ce apreciază mulţimea, eu nu ştiu.”
„Cine a scris asta?”, întrebi, de parcă nu ai şti pe cine pun eu să plătească în locul meu: Epicur. Numai că aceeaşi idee ţi-o vor clama în cor toţi filozofii din orice şcoală : dacă unul iubeşte virtutea, cum poate fi el pe placul mulţimii? Bunăvoinţa mulţimii se obţine cu mijloace josnice. Trebuie să i te faci asemenea: tu nu te vei bucura de aprecierea lor decît dacă vor recunoaşte în tine un egal.
Părerea pe care o ai tu despre tine este însă cu mult mai importantă decît părerea altuia; bunăvoinţa celor nedemni poate fi dobîndită numai cu mijloace nedemne.
În concluzie, ce anume te-ar putea învăţa filozofia aceea, elogiată şi care merită să fie aşezată mai presus de toate artele şi toate bunurile? De bună seamă, să voieşti să-ţi fii pe plac ţie însuţi mai degrabă decît mulţimii, să preţuieşti părerile, fără să te iei după numărul celor care le emit, să trăieşti fără teamă de zei sau de oameni, să înfrîngi răul sau să îi pui capăt.
Dacă însă voi vedea că devii faimos prin părerea favorabilă a mulţimii, dacă la apariţia ta vor răsuna strigăte şi aplauze, dacă vor fi puse în scenă în onoarea ta pantomime, dacă în toată cetatea femeile şi copiii îţi vor ridica laude, atunci cum să nu te deplîng, de vreme ce ştiu care e calea pe care se ajunge la aceste favoruri?
Rămîi cu bine.
Seneca
"Nu dispera şi mai aşteaptă puţin
Şi lasă să cadă oboseala,
Las-o să treacă de la tine
Către ceva nu către cineva,
Până te odihneşti, până te curăţeşti,
Până se-adună locul la un loc
Şi vezi din prăbuşire cum nasc aripi,
Cum creşte iarba pe ruine.
Ieşi pe-afară şi fă-ţi de lucru
Ieşi cu totul din tine
Dacă nu poţi rămâne înăuntru."
Constanța Buzea
„Nimic nu-i poate opri pe oamenii cu atitudine pozitivă. Nimic nu-i poate ajuta pe cei cu mentalitate greșită.”
Thomas Jefferson
Zahărul îţi îndulceşte gura, vorba bună îţi îndulceşte sufletul.
Marius Cion
”Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Şi noaptea ce-o să vie,
În casa mea fii binevenită ...
Iată-mi casa !
Întoarce doar butonul electric din perete
Şi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea,
Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, şi casa ta ...
Fii prietenă şi soră cu hall-ul şi terasa,
Cu treptele ce urcă sub rustice covoare
Spre sala de mâncare
Şi-odaia de culcare,
Cu sfinţii din icoane şi morţii din portrete,
Cu câinele, ce-ţi linge manşonul de-astrahan,
Şi cu pisica albă, ce toarce pe divan ...
Opreşte-ţi apoi ochii pe frunzele de laur
În care se-ncadrează, sanctificând decorul,
Patronii mei — Triunghiul:
Ioan Gură-de-Aur, Ion Botezătorul, Ion Evanghelistul,
Iar pe comoda veche priveşte-i cum stau gata
Să-şi parăsească parcă, de bucurie, rama,
Un domn cu ochii-albaştri şi bucle brune:
Tata !...
Şi-o doamnă cu ochi negri şi bucle blonde:
Mama !...
Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,
Cu basmele bunicii
Şi "Faptele diverse",
În casa mea fii binevenită,
Pentru mine
Şi pentru-aceste chipuri, de praf şi vremuri şterse,
Ce te privesc din rame cu-aceeaşi duioşie
Ca-n zilele când, toamna, soseam şi eu cu tine.”
Ion Minulescu, ”Elegia domestică”
“Cum să fac să nu o iau în brațe
când o văd trecând prin univers ?
îmi fac o listă:
de pus mereu în buzunar un trotuar de rezervă, când o văd
că se apropie de mine scot trotuarul și trec pe partea cealaltă
mă prefac neatent, întorc capul spre zid mă zidesc în el
trec prin zid
sau:
mă întorc brusc și o iau la fugă înapoi, toată lumea va înțelege,
(am uitat ceva esențial, undeva, cu zece douăzeci treizeci
de ani în urmă, fug înapoi spre copilărie)
sau, și mai bine, când o văd că se apropie de mine
îmi ridic brațele, le transform în aripi, descopăr brusc
că sunt capabil să zbor, la revedere, Domnișoară
nu mai sunt obligat să mor dacă nu vă iau în brațe
sau, și mai bine, nu mă mai nasc, nu mai scriu nimic
nici măcar acest poem nu mai există
nu, nu pot să-i fac asta, ea trăiește cu un poem pe zi
mai bine mă prefac în poem
se va parfuma cu mine, se va lipi de mine la micul dejun
mă va citi poate de mai multe ori…”
Matei Vișniec
Orice început este o continuare, cartea vieţii e deschisă întotdeauna de la jumătate.
Wislawa Szymborska
Momentan sunt 442 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 441 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje