Elena Latan

[latan.elena]

Ludmila

Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic
Oferindu-ți zilnic flori presate-n plic,
Te-am iubit în taină cu tot visul meu,
Agățat de sfoara unui șubred zmeu.

Când săream pe ciotul cailor de var
Te-am iubit, Ludimila, lângă samovar,
Tu-mi cântai romanțe pe maidanul surd,
Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd.

Și prin toată vara plopilor cu bozi,
Inventând iubirea, te trăgeam de cozi,
Și prin toată vara plopilor cu bozi1,
Inventând iubirea, te trăgeam de cozi.

Ce mai faci, Ludmila? În ce ploi te scalzi?
Prin ce iarbă luneci cu genunchii calzi... ?
Flori de măr presate, oarbe flori de crin
Mai pastrez și astăzi într-un colț de scrin.

Și mai fug de-acasă când îmi vine chef,
Să alerg prin țara ierbii de sidef,
Dar mă-ntorc statornic lâng-același ceai,
Plin de gust de toamnă, cum doar tu făceai.

Împletind aiurea flori de mucava,
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult... cândva.
Împletind aiurea flori de mucava,
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult... cândva.

[latan.elena]

Vise şi strălucire.



''Viaţa trebuie să meargă mai departe. Munca mea îmi dă putere.''



Romy Schneider -Un imens talent, o frumuseţe magistrală şi o inteligenţă inimaginabilă








Bizarele trucuri de înfrumuseţare ale împărătesei Sisi, testate în ..
Sisi, împărăteasa iubită de popor dar măcinată de tulburări mintale

[latan.elena]

„Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.”

Zile senine – Walt Whitman

[latan.elena]

Toți vrem să avem copii perfecți și să fim părinți perfecți. Ei bine, eu vă spun că e ceva foarte greșit în a ne dori asta. Perfecțiunea nu e bună! Perfecțiunea nu duce nicăieri! Ca să aveți copii echilibrați, care se pot descurca în viață și când voi nu sunteți acolo, doriți-vă ca ei să greșească, să cadă, să fie dezamăgiți, să cunoască eșecuri. Doar așa se pot clădi din interior către exterior și pot crește frumos. Ei trebuie să înțeleagă că viața este asemeni unui drum nu mereu asfaltat ca în palmă. Uneori are gropi, uneori e plin de pietre și roci, alteori este întrerupt, alteori este blocat, dar în toate situațiile, soluția este la noi! La ei! Copiii trebuiesc responsabilizați, trebuiesc învățați că pot avea dacă și ei depun un efort pentru a avea. Copiii trebuie să înțeleagă viața fără să le lezați personalitatea și caracterul! Nu îi modelați să semene cu voi! Modelați-i să semene cu ei și să se bucure în pielea lor! Și indiferent ce veți face, fiți alături de ei, dirijați-i, nu îi certați, ascultați-i cu răbdare, nu le spuneți că nu se poate, că ei nu pot, arătați-le alternativele și dați-le voie să aleagă, iar dacă o dau în bară fiți acolo ca un prieten, nu ca un superior care spune “Ți-am spus eu!”. Și ei șiu că pot greși, dar în firea lor tânără există curiozitatea. Vor să descopere, vor să încerce pe pielea lor și au capacitatea să își asume asta! Dar, trebuie lăsați! Dacă nu ești în preajma lui când are nevoie, dacă nu îl educi la timp, dacă nu îi oferi dragoste, nu aștepta de la copil să crească sănătos și echilibrat! Cu cât îi vom fi mai departe, cu atât va crește cu un handicap de iubire mai profund! Fii lângă el, educă-i inima cu iubire și vei avea un adult responsabil, sensibil, dar puternic și echilibrat!

Sursa:https://sandrinaramona.wordpress.com/…/toti-vrem-sa-avem-c…/

[latan.elena]

'' Ar trebui să fim ca şi munţii... ei vorbesc cu înălţimile, au grijă de adâncuri, se luptă cu vântul, se topesc sub soare, se sărută cu luna, adună lacrimile norilor... şi niciodată nu se plâng.''

Yasar Memedemin

[latan.elena]

''Dacă inima n-ar simți - fie și fugar - frumusețea lucrurilor, ne-am transforma în deșerturi vii, în pietre sau în obiecte mișcătoare. A aprecia lucrul frumos te scoate din minte, tocmai pentru a-ți reda... puterea naturală de a simți cu inima. ''

Maria Timuc

[latan.elena]

''Învăţăm zilnic cum să numărăm secundele, minutele, orele, zilele, anii, dar nimeni nu ne explică exact cât valorează o clipă. ''

Donato Carrisi

[latan.elena]

Uneori, ochii plang doar cu lacrimi de neputinta...

"Numai daca nu ai fost foarte, foarte norocos, ai avut fara indoiala evenimente in viata care te-au facut sa plangi. Asadar, numai daca nu ai fost foarte, foarte norocos, stii ca un lung, lung plans poate adeseori sa te faca sa te simti mai bine, chiar daca circumstantele nu s-au schimbat deloc."

Lemony Snicket

"Lacrimile invizibile sunt cel mai greu de sters. "

Terri Guillemets



"Mult mai dureros decat lacrimile este sa le vezi."

Antonio Porchia

"Aceste lacrimi trebuie sa fie varsate, planse pe un pamant pe care nu exista speranta consolarii. Uneori, un om trebuie sa planga de unul singur.
"
Edmond Manning

"Exista un astfel de loc secret, taramul lacrimilor."

Antoine de Saint-Exupéry, Micul Print

[latan.elena]

V-am povestit, oare, că într-o noapte am rupt o creangă dintr-un fag și o loveam de trunchiurile copacilor strigând cât mă ținea gura: „Nu-mi e frică, nu-mi e frică”? De fapt, îmi era. Dar nu era, ca azi, o frică de oameni.



Sunt, totusi, dintre cei care se simt comod în irealitate, deoarece irealitatea e mai docilă, mă ascultă, mă menajează și pot s-o modelez după voia mea, pe când realitatea e de atâtea ori refractară, intransigentă sau chiar necruțătoare.



...în irealitate tot ce ai greșit poate fi mai ușor suportat, erorile nu se plătesc și uneori chiar te poti lăuda cu ele, pe când în realitate lucrurile se petrec de obicei cu totul altfel. E adevărat că există un mic inconvenient în faptul că e greu să te consolezi cu fericiri ireale. Și vin întotdeauna momente când ești gata să dai tot universul tău de himere peste care ești monarh absolut pentru o mansardă adevărată în care nu domnești decât dacă știi să fii în același timp și vasal.



Dar să nu fiu ingrat. Irealitatea a fost extrem de înțelegătoare cu nevoile mele. Ea a fost totdeauna aproape de mine când, în realitate, prietenii m-au părăsit. Și când nimeni nu mi-a întins mâna, irealitatea mi-a oferit toate darurile. Ea nu mi-a refuzat nimic din ce i-am cerut.

Octavian Paler, „Polemici cordiale”

[latan.elena]

E aşa de ciudată liniştea: mintea se transformă într-un fel de noapte fără stele; apoi, dintr-o dată, apare din întuneric un meteorit, care în aceeaşi clipă, dispare...

Virginia Woolf