Viata incepe in fiecare zi,la fiecare rasarit de soare.Ea, viata, ne ridica , ne coboara,poti simti in aceeasi zi si bucurie ,si tristete, si speranta, si disperare, multumesti Domnului ca te-a trecut cu bine noaptea si te rogi pentru sanatatea tuturor, apoi pleci pe drumul zilei, grabita, impartind in stanga si in dreapta cate putin din sufletul tau, stiind ca asa pierzi daruind. Imbratisez viata asa cum vine, clipa cu clipa, si -i multumesc ca ma are !
E.
"Viața e atât de fragilă că poți s-o pierzi cu o răsuflare, c-o privire.
Și totuși, e-atât de frumoasă."
Pr. Ioan Istrati
Sunt un om viu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.
Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.
Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.
Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise – şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui…
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)
Îmi place să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!
E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi oferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.
Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:
Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.
Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi…
Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinerețea mea s-ar sparge.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!
Doar chipul tău prelung, iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.
Nichita Stanescu
Marina Podgaevskaya / Марина Под
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.09.2018 la 11:45.
Clopotele
Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.
Ion Minulescu
„Este pacat doar atunci cand nu te bucuri de viata.”
Fiecare actiune duce spre un rezultat imediat. Fii atent si urmareste. Un om matur e cel care s-a regasit, care a decis ce e corect si ce e gresit, ce e bun si ce e rau pentru el. Iar acest lucru l-a facut de unul singur, avand un mare avantaj fata de cei care nu au o opinie.
Suntem cu totii unici. Nimeni nu are dreptul sa-ti spuna ce este bine si ce este gresit. Viata este un experiment, in care ne definim conceptele. Uneori s-ar putea sa faci ceva gresit, dar anume aceste greseli iti vor aduce beneficii imense.
Exista momente in care Dumnezeu iti bate la usa. Acest lucru se poate intampla printr-un milion de feluri – printr-o femeie, barbat, copil, iubire, flori, apus sau rasarit de soare. Fii deschis pentru a-l auzi.
Pentru inceput, asculta-te pe tine insuti. Invata sa te bucuri de compania propriei tale persoane. Devino atat de fericit, incat sa nu te mai deranjeze daca vine sau nu cineva la tine. Esti deja implinit. Nu astepti cu nerabdare sa-ti bata cineva la usa ta.
Deja esti acasa. Daca va veni cineva – perfect. Daca nu, la fel. Doar cu o astfel de atitudine poti incepe o relatie.
Te schimbi in fiecare moment. Esti ca un rau. Astazi curge intr-o directie. Maine in cealalta. Nu am vazut aceeasi persoana de doua ori.
Totul se schimba. Nimic nu ramane pe loc. Dar, pentru a vedea acest lucru, ai nevoie de ochi patrunzatori. Altfel, se aseaza praful si totul devine vechi, si ti se pare ca totul se repeta.
Asculta-te. Trezeste-te.
Osho
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.09.2018 la 22:55.
Profunzimea omului se află în
puterea de acceptare a evenimentului,
de ascultarea cea mai interioară a acestuia.
Privirea credinţei asupra a ceea ce mi se întâmplă
este o adevărată ecografie
care mă situează în transparenţa evenimentului.
Alphonse Goettmann
Însă nu m-am putut decide ce floare se potrivește mai bine neliniștilor. Știi, eu nu excelez în a fi grădinar: mi-e teamă că respirația mea pripită ar putea clinti vreo picătură de rouă care, din întâmplare, ți s-ar putea prelinge pe obraz, ca o lacrimă.
Mi te-am imaginat, de dimineață, îmbrăcată in parfumul tău.
Mi te-am imaginat dansând printre petale, așa cum numai tu știi să faci. Dar nu m-am putut decide care să fie culoarea sau sentimentul acestora. Pentru că, de bună seamă, orice petală poartă cu sine un sentiment.
Mi te-am imaginat, de dimineață, fremătându-mi neliniștile. Adulmecându-le, cu ochii pe jumătate închiși, așa cum doar tu știi să o faci. Și nu m-am putut decide ce floare ți-aș putea dărui.
Știi, neliniștilor mele doar tu le dai sens. Pentru că orice floare conține în sine semințele necunoscutului.
Morning Mood – o serie de fotografii de Tatiana Mikhina.
Sursa:http://webcultura.ro/petalele-pasilor-tai/
Suferinta este [...] o vizită a lui Dumnezeu;
un fel de sacrament nemaiauzit,
prin care Fiinta eternă vine la noi,
pe fondul unui neant, al unei absente,
în care privatiunea,
nu numai de un lucru, ci de un lucru iubit, posedat ori dorit,
înseamnă Dumnezeu si poate produce un har [...]
Este o vizită, dar una misterioasă, o vizită a Fiintei supreme,
pătrunzând în noi tocmai prin acea împuţinare a fiintei noastre,
prin acea lezare a iubirii noastre...
Monseniorul Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin
Dragostea oamenilor nu este perfecta. Am inteles si eu asta, azi, in sfarsit! Doar Dumnezeu poate iubi „perfect”, neconditionat, sfant. Iar eu, de multe ori L-am cautat pe Dumnezeu in oameni... Si L-am gasit si acolo aproape de fiecare data, insa ceva nu era complet. Banuiesc ca eu ma asteptam de la oameni sa fie dumnezei... si ei nu sunt. Ce povara trebuie ca simteau unii ca le pun in spate!! Oamenii sunt minunati, mai vii sau mai putin.Oamenii sunt pentru... a calatori impreuna.Un om cu inima vindecata, cum imi doresc sa ajung si eu, poate face alegeri cu adevarat libere...
Maica Siluana
''Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii. ''
Paulo Coelho
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.09.2018 la 00:23.
''Deschide cartea vieţii tale câtorva oameni.
Doar o mică parte înţelege ce spune, toţi ceilalţi sunt doar curioşi.''
Noi suntem materia stelară care şi-a luat destinul în propriile mâini.
Cele mai firave contemplări ale Cosmosului ne incită: simţim o furnicătură pe şira spinării, rămânem fără glas şi ne cuprinde senzaţia vagă, ca o amintire îndepărtată, a unei căderi din înalt. Ştim că ne apropiem de cel mai mare dintre mistere.
Suntem o specie interesantă. Un amestec interesant. Suntem capabili de vise aşa de frumoase, şi de coşmaruri aşa de oribile. Ne simţim atât de pierduţi, de izolaţi, de singuri, dar nu suntem aşa. Vedeţi voi, în toată căutarea asta a noastră, singurul lucru pe care l-am găsit care să facă goliciunea suportabilă, este unul pe celălalt.
Carl Sagan
Momentan sunt 268 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 268 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje