Orice s-ar întâmpla azi, viaţa ne aşteaptă.
Fiecare zambet pe care nu-l dai nu-l ai.
Frumusețea unui zâmbet este ca un răsărit de soare!
Zâmbeşte din toată inima ta,cu buzele tale, cu ochii tăi,
zâmbeşte din tot sufletul tău şi din toată viaţa ta.
Universul iti va raspunde cu un zambet.
''Chiar daca se spune că nimic nu este pentru totdeauna ,eu cred că o îmbrăţişare este pentru totdeauna, o mângâiere, un cuvânt bun, un gând, un gest. Totul este pentru totdeauna pentru că pentru totdeauna va rămâne gravat în inimă.''
''Nu există leac mai bun decât un cuvânt blând.
Este un medicament ieftin, dar se poate face atât de mult.''
O ramură întârziată - Octavian Goga
Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată,
Când toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întârziată
Ce-a înflorit a doua oară?
Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înţelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mâine stinse, fără soare?...
Şi dac-o blândă-nduioşare
Ţi-a frânt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai aşa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înţeles a cui e vina?
E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii.
Şi-n preajma morţii abătute
A picurat, pe neştiute,
Un strop din cântecu-nvierii...
Cad frunze... ...
Dar este Unul care tine-n mână căderea asta nesfârsit de blând...
Rainer Maria Rilke
Toamnă vinovată de Iubire!
Mi s-a dus Iubirea mult prea sus
Și-a rămas în urma ei o pată
Ca un soare roșu la apus,
Toamnă de plecare vinovată
Cu un așternut din cețuri reci
Îmi acoperi patul și mă doare
Din convoaie, oare, câte zeci
De priviri se-ntorc în căutare?
Merg pe urmă-n calea ta de sfinți –
Numai tu puteai să îmi fii Lună,
Pentru cine astăzi te mai cânți
Toamnă, cu tăcerea împreună,
Pentru cine cu parfum mă dai
Scuturat din clăi de fân – mireasmă...
Și din cerul tulburat de rai,
Pentru cine plouă cu aghiasmă?!
Peste ochii tăi s-a pus potop,
Dorul meu se zbate printre stele;
Sun și eu cu galbenii în snop
Toamnă din lavandă și nuiele,
Dar de ce mă strigi cu pomii goi
(Unde cade-o frunză, pun o floare!)
Pentru cine astăzi te despoi,
Toamnă vinovată de plecare...
Mi s-a dus Iubirea mult prea sus
Și-am rămas în urma ei o pată –
Ca un soare roșu la apus,
Toamnă de Iubire... vinovată!
Shanti Nilaya (Vol. "Lalele amare")
''Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec.''
Octavian Paler - Autoportret într-o oglindă spartă
Moare câte puțin cine…
Cine se transformă în sclavul obișnuințeiNotă: poemul – numit în original Muere lentamente – este atribuit și astăzi de mai multe site-uri, lui Pablo Neruda. O informație total eronată care s-a răspândit atât de mult încât Fundația Pablo Neruda a demințit public acest fapt: vedeți secțiunea celor trei poeme fals atribuite lui Pablo Neruda.
urmând, în fiecare zi, aceleași traiectorii
cine nu-și schimbă stilul
cine nu riscă
cine nu are curajul să schimbe culorile hainelor
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște
moare câte puțin.Cine își face din televiziune un mentor
moare câte puțin.Cine evită pasiunea
cine preferă negrul pe alb
și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,
– acele emoții care eliberează strălucirile din priviri,
surâsul din oftat și sentimentele din inimi –
moare câte puțin.Cine nu pleacă atunci când este nefericit cu ceea ce face
cine nu riscă certul pentru incert
pentru a-și îndeplini un vis ce-l ține treaz
cine nu renunță, măcar o dată în viață,
la a primi sfaturi înainte de porni la drum
moare câte puțin.Cine nu călătorește
cine nu citește
cine nu ascultă muzică
cine nu caută harul din el însuși
moare câte puțin.Cine-și distruge dragostea de sine
cine nu-și permite să se lase ajutat
cine-și petrece zilele plângându-și de milă
și de ploaia care nu mai încetează
moare câte puțin.Cine abandonează un proiect înainte de a-l începe
cine nu îndrăznește să întrebe ceea ce nu știe
cine nu răspunde când este întrebat deși știe răspunsul
moare câte puțin.Haideți să evităm moartea în doze mici,
amintindu-ne că “a fi viu”
cere un efort cu mult mai mare decât simplul fapt de a respira.Doar flacăra răbdării ne poate călăuzi
spre o strălucitoare fericire.
Sursa: http://webcultura.ro/moare-cate-putin-cine/
Amelia Fletcher Photography @ Inter
''Deşi ne întoarcem deseori în trecut, se întâmplă ca unele "uşi" să se deschidă doar când avem cheia potrivită la noi. Astăzi cred că am avut cheia adecvată acestei amintiri închisă cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă. Această amintire trage după sine o alta, căci unele dintre aceste "uşi" în spatele cărora sunt ascunse dureri şi suferinţe netămăduite la timp, sunt toate părţi ale aceleiaşi "camere".
Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
“Ne hrănim zilnic. Să nu fiți însă șocați, dacă eu vă spun că și alții se hrănesc cu noi. Entitățile luminoase preiau gândurile noastre bune, sentimentele noastre bune, tot ce ne este inspirat de înțelepciune și iubire, pentru a se hrăni cu acestea. Ele ne consideră ca niște copaci ce produc niște flori și fructe. Când vin să le culeagă, ele nu ne rup ramurile, ele ne udă, ele ne îngrijesc, pentru ca noi să dăm fructe și mai zemoase.
Există însă și niște entități întunecate, demonii. Și ei trebuie să se hrănească, și se vor desfăta la oamenii ale căror intenții, sentimente rele constituie pentru ei niște mese copioase: ei le iau astfel toate energiile și îi epuizează.Nimic nu este mai rău decât să fii înghițit de spiritele întunecate, și nimic nu este mai de dorit decât să servești ca hrană entităților celeste. De aceea, Inițiații ne spun că trebuie să ne oferim zilnic Domnului, pentru ca El să se hrănească cu noi. Prin această imagine, ei ne destăinuie că idealul spiritual al omului este să fie absorbit de Domnul, pentru a-și găsi în El un lăcaș.”
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Și-ți cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru pași, ci poate pentru sfinți.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinți.
Hai! Rupe-ți lanțul! Calcă-n lut parâmii
Și inima, să mergem amândoi . . .
E ceasul când foșnesc în cer salcâmii
Și când miroase luna a trifoi.
Radu Gyr
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.09.2018 la 01:18.
Momentan sunt 428 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 428 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje