Elena Latan

[latan.elena]

Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseste niciodata in nevoi.

Psalmul 46:1



''Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim. ''

Friedrich Nietzsche

[latan.elena]

Acolo unde ia sfârşit creatura, începe fiinţa luiDumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieşi din tine însuşi, în măsura în care eşti creatură, şi să-L laşi pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în tine.

Meister Eckhart

[latan.elena]

''Viaţa nu este despre a dispreţui, a urî şi a aduna audienţă în mediul online, pe care să o împarţi în două tabere care să îţi hrănească orgoliul şi să îţi umple buzunarele.
În viaţă, în funcţie de cât iubeşti, atât de fericit eşti.''

Alberto Bacoi

Viaţa trăită pe Pământ a încetat să mai fie un mister, astăzi pentru mulți dintre noi a devenit o revelaţie. Ne naştem goi, pe aceasta o ştim cu toţii, totuși nu toţi acceptăm că vom pleca la fel. Viaţa trăită pe Pământ ne oferă satisfacţii sau neplăceri, uneori surprize. Că trăim fericiţi sau mai puţin fericiţi, că ne supunem tiparelor, reuşind să bifăm lista până jos sau că evadăm, un lucru este cert, noi nu rămânem aici.
Dacă ai trăit prețuind clipele cu adevărat importante vei afla după moarte, așa ți s-a spus mereu. Dar în realitate tu nu trebuie să aștepți până atunci, fiecare zi este o oportunitate să te redescoperi și să îți cinstești menirea.
Împlinirea va veni la tine în funcţie de măsura în care te exprimi. Căci, nu te ajută cu nimic doar analiza şi gânditul. Sinceritatea este atrăgătoare, pragmatismul este necesar, isteţimea a devenit sexi. Toate lucrurile sunt bune atunci când ştii să le priveşti. Eu, personal consider că după viaţa trăită pe Pământ rămâi cu gradul în care ţi-ai manifestat unicitatea.
Nu cunoştinţele, nu studiile, nu cultura, nici tradiţia și politica, nu ele te vor călăuzi mai departe ci tu. În ce măsură ai fost tu însuţi în viaţa trăită pe Pământ sau în ce situaţii? Tu ai trăit mai mult cu mintea ori cu sufletul? Dacă ţi-ai dezvoltat mai mult mintea după moartea minţii în care ai tot investit, vei fi mai mic. Însă dacă ţi-ai hrănit mai mult spiritul vei fi stăpânul tău şi vei decide pentru tine. Atunci vei şti cine eşti.
Atâta vreme cât trăiţi învăţaţi să fiţi fericiţi chiar şi atunci când sunteţi săraci și nefericiţi. Fiindcă gratitudinea este atitudinea cu care oamenii împliniţi păşesc prin viaţă. Aici, dragostea este biletul vostru de trecere. Altruismul este ultima etapă experimentată. Cei care au fost crucificaţi în trecut rosteau, în gând, sunt recunoscător că trăiesc asta.
În urmă cu câteva zile, am fost întrebat cum de nu mă deranjează faptul că oamenii postează fragmente din cărţile mele fără să specifice sursa sau numele autorul. Întrebarea mi-a amintit un lucru foarte important.
Mi-a amintit importanţa mesajului pe care îl transmit şi că scopul meu a fost ca el să ajungă la oameni, că le oferă mângâiere şi îi încurajează să înainteze în vieţile lor. Mi-a amintit că nu numele meu trebuie să apară pe Facebook, în ziare și la televizor, ci conţinutul. Cărţile pe care le-am scris nu sunt ale mele, sunt ale voastre şi aşa va rămâne! Mulţumesc.
Analizând mai mult natura, realizez că am de-a face cu o femeie. Ea mă face să fiu sensibil ori responsabil şi încerc să mă apropii cât mai mult de ea. Mulţi oameni trăiesc în simplitate, la ţară, liniştiţi. Aceştia nu trăiesc sufocaţi de presiunea oraşelor, de superioritate, minciună. Ei sunt oameni puri care nu cunosc falsitatea, nici mândria și invidia sau dispreţul. Sunt oameni cinstiţi care iubesc oamenii şi animalele şi apreciază viaţa.
Totuşi, răul s-a răspândit şi acolo, oamenii ca cei pe care i-am descris sunt din ce în ce mai puţini. Ei s-au retras din cauză că nu se regăsesc în lumea aşa cum este astăzi, dar nu ştiu cât vor rezista. Dacă mi-ai cere să îţi descriu ceva ce îmi defineşte cariera ţi-aş dărui cartea MIKEL. Apoi, dacă m-ai întreba ce îmi defineşte existenţa ţi-aş demonstra iubirea. Din viața trăită pe Pământ rămâi cu iubirea.
Viaţa trăită pe Pământ m-a învăţat că iubirea, nu este o dramă. Despărţirea, nici atât. Ura, te face dependent de cel pe care îl urăşti. Atunci când eşti părăsit, ai de-a face cu un om confuz, nicidecum cu unul înşelător. Oamenii devin astfel din teama că nu îşi vor umple golul interior. Sunt speriaţi. Astăzi jură iubire, crezând că o simt, mâine nu mai ştiu ce au jurat iar după ce fug mâncând pământul se întorc. Atunci decizia va fi a ta.

Cu ce rămâi la final?

Toată suferinţa rămâne aici, nu iei niciun gram cu tine, la fel se întâmplă şi în viaţă. Experienţa mi-a demonstrat că toate supărările, conflictele ori nemulţumirile, se uită, doar bucuriile rămân. Personal, din copilărie nu îmi amintesc singurătatea, sărăcia, drama, doar emoţiile şi bucuriile, la fel ca cele din fiecare călătorie.
Linişteşte-te, viaţa trăită pe Pământ nu este atât de cenuşie precum ți se pare că este în unele zile. Sunt convins că omul care a plecat de lângă tine a fost minunat, că, a avut un impact pozitiv asupra celor pe care i-a lăsat astăzi să experimenteze și altceva. Iar, toate etapele vieţii trebuie trăite cu inima. În viaţa trăită pe Pământ un simplu ce mai faci, rostit la momentul potrivit, către oricine, îţi poate construi întreaga viaţă.
Viaţa, nu se termină niciodată. Imaginează-ţi tristeţea pe care ai simţit-o când ţi-ai luat rămas bun de învăţătoarea cea dragă, atunci când ai absolvit. Viaţa nu s-a terminat odată cu tristeţea ce te-a copleşit, ba abia avea să înceapă.
Ai trăit frumos alături de omul pe care l-ai iubit, care te-a iubit înapoi și împreună aţi învăţat atâtea? Azi bucură-te, deoarece viaţa trăită pe Pământ merge mai departe. Nimeni nu îţi poate fura amintirile, a sosit momentul să începi o altă viaţă. Sunt convins că tu ai decis aceasta, fără să fii conştientă de alegerea ta și poate a fost cea mai perfectă alegere. Astăzi vreau să văd că te ridici.
Nu știu dacă am contribuit cu ceva la starea ta de bine, am încetat să mai cred că îți pot dărui fericirea, însă, știu că ți-am dat aripi ca să zbori tu însuți către ea. Găsește bucurie în familia ta și în prietenii tăi sau în simplele activități zilnice, căci de fiecare dată când zâmbești îți mărturisești iubirea. În viață, am învățat că în lume trăim atât cât este nevoie de noi, nici mai mult și nici mai puțin. Simte liber!
Citește mai multe articole asemănătoare pe Blog.

Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.

Bertolt Brecht

Sursa:https://vorbindcudumnezeu.com/2017/11/03/viata-traita-

[latan.elena]

Veţi întâlni mereu oameni care vor încerca să vă tragă în jos. Nu vă lăsaţi influenţaţi de cuvintele şi gândurile lor. Trebuie să ştiţi în inima voastră ce vreţi cu adevărat.
Mai presus de toate, lăsaţi-vă călăuziţi de propriile aspiraţii. Nu uitaţi că Dumnezeu se uită la inima voastră.
Atâta timp cât vă agăţaţi de El cu iubire, nu vă va dezamăgi niciodată.

Paramahansa Yogananda



Psihoterapie ArtDeVivre

Rezilienta emotionala - capacitatea de a te detasa emotional rapid de inevitabilul dezamagirii.
Un psihic puternic este cel care accepta ca destinul nu este o fatalitate careia trebuie sa i te supui, ci este un act de creatie atunci cand omul isi asuma responsabilitatea propriei fericiri. Maturizarea inseamna sa accepti ceea ce nu poate fi schimbat si sa iti asumi sa controlezi si sa schimbi ceea ce este posibil.
Ce putem controla? Reactiile noastre emotionale la ceea ce oricum se intampla - pentru ca daca nu stii sa fii trist, vei cadea in depresie. Iar depresia este o reactie emotionala excesiva si neproductiva atunci cand asteptarile noastre cu privire la viata si oameni sunt constant contrazise
Numai oamenii buni sufera de depresie, dar bunatatea daruita nemeritat, fara luciditate sau realism este o risipa care il lasa pe cel care o ofera pe un minus de iubire - fata de sine si de viata.

[latan.elena]

'' Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi fiindcă sunt fiinţe vii, viaţa din viaţa celui care le-a creat. Ele-l însoţesc până la judecata de apoi, ca nişte copii ai lui, cu toate isprăvile, cu toate consecinţele.''

Parintele Arsenie Boca



„Cuvintele, îmi spuse prietenul meu poetul, sunt foarte asemănătoare cu fiinţele, ele sunt chiar fiinţe. Ele seamănă întrucâtva cu plantele, ele chiar sunt plante. Au un fel de a trăi al lor, când libere zboară în aer ca păsările, când trăiesc în simbioză cu creierul, cu coardele vocale, cu vălul palatin, cu limba, cu dinţii, cu buzele. Ca şi animalele, cuvintele se înmulţesc, au familia lor, se organizează în grupuri, pornesc la vânătoare, hăituiesc sau sunt hăituite. Sau aidoma plantelor, înfloresc, din timp în timp, cresc numai în anumite zone geografice, fac fructe, se scutură, însămânţează cel mai fertil pământ arabil al lumii, creierul uman. Cuvintele sunt animale şi plante abstracte. Ele nu locuiesc de-a dreptul pe globul pământesc, ca animalele şi plantele, nici pe emisfera sudică, nici pe emisfera nordică, ci locuiesc pe globul creierului şi anume pe atmosfera globului creierului, în acea atmosferă abstractă, în care chiar şi stelele cerului pătrund nu prin ele însele, ci prin numele lor. Prin numele frumoase pe care le poartă de obicei razele şi lumina.Cuvintele îşi au rădăcina în creierul uman şi atunci sunt aidoma copacilor, sunt plante, dar după aceea pornesc spre sfera abstractă a auzului, în care şi locuiesc un timp. Adorm în literă scrisă ca să se trezească alergând pe limbile vorbitoare. Ele sunt asemenea vânatului, mereu gonite din urmă de-mpuşcătura privirii, de explozia timpanelor. Decapitate de ghilotina dinţilor, strivite de gura închisă a gânditorilor care le refuză iluzia sonoră, lăsându-le mereu în pura lor abstracţiune.Cuvintele cresc, descresc şi mor. Locuiesc pe insule şi munţi, pe şesuri, călătoresc pe ape. Există o civilizaţie a cuvintelor, aşa cum există o civilizaţie a materiei organizată în cristale. Ele, cuvintele, sunt organizate în două mari neamuri, în două mari rase, în două continente ale sferei pe care o locuiesc. Sunt organizate în gandirea în imagini şi în gândirea în noţiuni. Mai înrădăcinate, mai plante, mai diverse în asociaţiile lor, cuvintele gândirii în imagini nasc subiectivitatea luxuriantă, pădurea tropicală, abundenţa.Gândirea în imagini, luându-şi cu precădere ca ideal frumosul, este gândirea caniculară a copilăriei şi adolescenţei. Gândirea în noţiuni domneşte peste maturitate, peste vârsta înţelepciunii, peste ştiinţă. Cuvintele din punctul de vedere al artei, sunt cea mai rezistentă parte a biologiei umane. „

Nichita Stanescu

[latan.elena]

“Priviti existenta, cu intreaga ei abundenta. De ce este nevoie de atat de multe flori in intreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienti. Existenta este insa abundenta - milioane si milioane de pasari, milioane de animale, totul exista din abundenta. Natura nu este ascetica, ea danseaza pretutindeni: in valurile oceanului, in zborul pasarilor. Ea canta peste tot - in vantul care trece prin ramurile pinilor, in ciripitul pasarilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem avand milioane de stele? Nu pare sa existe niciun motiv care sa justifice existenta lor, in afara faptului ca aceasta abundenta este in insasi firea existentei, aceasta bogatie este insasi esenta ei; existenta nu crede in saracie.”

Osho

[latan.elena]

„tăcerea nu este o problemă de sunet, o absență a zgomotului, ci un simț, o rezonanță între sine și lume care suscită dimensiunea reculegerii, liniștea, dispariția oricărei diversiuni, oricărei solicitări, fixarea omului în spațiu”.



''Tăcerea spune multe lucruri. Ea poate fi o modalitate de păstrare a controlului conversației, o atitudine de ascultare sau observație. Ea este un mod de apărare, prin care testezi puterea de decizie și argumentele celuilalt. Într-un cuplu, tăcerea poate arăta o nemulțumire, o supărare și atunci încerci să te gândești cu ce ai greșit, ca să știi cum să remediezi situația. Tăcerea mai poate fi răspunsul pentru o întrebare delicată sau ambiguă. Fără a folosi cuvinte, se pot spune o mie de lucruri, după care te poți retrage ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Refuzând să răspunzi celuilalt sau să-l asculți, îi retezi argumentele, invalidându-i apărarea din capul locului. Tăcerea poate fi îndreptată împotriva interlocutorului, atunci când avem ceva personal cu el, sau împotriva mesajului pe care-l transmite acesta și apare atunci când avem unele resentimente. “A tăcea este o formă de apărare extremă, în care avantajele și neajunsurile se cumpănesc. Cel care tace dă impresia că este mai periculos decât în realitate”.



''Ce învățăm, de fapt, prin tăcere? Prin tăcere învățăm ascultarea, empatia, echilibrul și chibzuința, prin tăcere învățăm să sensibilizăm, să interesăm, să intrigăm. Tăcerea, pusă la locul și timpul potrivit, îndeamnă la dialog, creativitate și expresivitate. Și prin toate acestea, contribuie la îmbogățirea registrului de comunicare, indiferent că e vorba de comunicarea interpersonală sau comunicarea în public.

Poetul-filosof Lucian Blaga era numit de către O. Cotruș ”magistrul tăcerii” și tot el considera că verbalismul (cuvintele în exces) este anticreativ, inspirația făcându-și loc doar în liniște și tăcere.

Să știi (când, cum și ce) să taci, să-ți faci timp să taci și să asculți, dar, mai ales, să nu te jenezi de tăcerea ta, fac parte în mod paradoxal dintr-o artă numită arta comunicării.''

Mai mult:

Despre limbajul tăcerii (Du silence, David le Breton, 1997)

[latan.elena]

“Suferința dă ființei umane posibilitatea de a coborî în ea însăși pentru a judeca, a medita și a atrage la ea niștte entități superioare care o vor orienta și îi vor veni în ajutor. Nu există știință mai mare decât cea de a ști să suferi. Din cel care știe să sufere emană niște parfumuri de flori. Distilarea și răspândirea unor parfumuri este știința florilor. Fiindcă ele au învățat să reziste intemperiilor, să înfrunte pericolele, florile emană un parfum distins și noi le iubim.

Ce emanații pot produce însă cei care, la cea mai mică supărare, la cea mai mică durere, țipă și se revoltă? Numai cel care a descoperit cum să-și accepte suferința și să lucreze cu ea distilă acest parfum. Atunci când un Inițiat suferă fiindcă a luat asupra sa poverile și greșelile oamenilor, așa cum a făcut-o Iisus, această suferință acceptată din iubire emană parfumul cel mai fermecător; atunci, Îngerii vin să se bucure de aceste emanații așa cum noi ne încântăm într-o grădină, lângă un pom înflorit.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov














Thailand 2013 - Teil 3 - Phu Luang N

[latan.elena]

Nu cred nimic.
Nu sper nimic.
Sunt liber.

Antonio Tabucchi



Dumnezeu, adică falimentul raţiunii mele. Punctul dincolo de care logica nu-mi mai e utilă. Bâjbîi într-o întunecime în care simt nevoia să mă rog, nemaiputând să mă bizui pe nimic…Îmi e frică…nu de Dumnezeu. Îmi e frică de absenţa lui Dumnezeu.

Octavian Paler

[latan.elena]

Nichita Stănescu - Autobiografie la Belgrad

I
Geometria e linistea
intimplarii!

II
Cind caii dorm,
calaretii sunt morti!

III
Ieri, gura mea singera,
Azi singereaza cuvintele mele!

IV
Nu cintecul privighetorii,
Aaadame,
ci intelesul cintecului ei!

V
Vai de capul
creierului Meu!

VI
Ma leagan ca un
elefant
spre cimitirul elefantilor!
Nu gind,
ci fildes!