„ A trăi înseamnă a te vindeca şi a te reînnoi în fiecare zi şi, de asemenea, a te regăsi şi a te recuceri.”
Henri-Frederic Amie
„ A trăi înseamnă a te vindeca şi a te reînnoi în fiecare zi şi, de asemenea, a te regăsi şi a te recuceri.”
Henri-Frederic Amie
Rugăciune- Mihai Eminescu
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
La mulți ani binecuvantati celor care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Maria!
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.09.2018 la 16:39.
Sântămăria Mica închide perioada ce marchează sfârșitul verii. Este ziua în care se duc rândunelele.
''Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii ''
''Știe Dumnezeu ce e în inima ta...
si asta e de ajuns.''
Doamne, pentru tot ce n-am cerut și Tu mi-ai dăruit... Îți MULȚUMESC!"
Hrisostom Filipescu
“De frigul culorilor, ne îmbrăcăm în lumină şi singura haină adevărată a noastră e străfundul ochiului nostru.
În rest suntem goi sau în dezbrăcare.”
Nichita Stănescu
"Aşa cum norii şi altele de pe pământ nu sunt luminoase prin ele însele, ci trebuie să fie luminate de către Soare, tot astfel Omul luminează pe cei din jur cu iubire simplă şi pură, prin dragostea sa către Dumnezeu."
Hrisostom Filipescu
Anna Gis - professional photographer
„De-ar fi să-mi aleg azi un «îndrumător spiritual», un «guru», cum îl numesc indienii, «Bătrânul», cum îi zic călugării de la Sfântul Munte, cu siguranţă că pe Zorbas l-aş alege fără a sta pe gânduri. Fiindcă el avea ceea ce îi trebuie unui scriitoraş ca mine pentru a se salva: Privirea primitivă, care-şi prinde de sus, dintr-o săgetătură, hrana; naivitatea creatoare, proaspătă în fiecare dimineaţă, de a vedea mereu pentru prima oară totul şi de a conferi feciorie eternelor elemente cotidiene – vânt, mare, foc, femeie, pâine; siguranţa mâinii, prospeţimea inimii, tăria de a-şi ironiza până şi sufletul, de parcă ar fi deţinut o forţă superioară acestuia şi, în sfârşit, râsul sălbatic în cascade, al cărui izvor e mai adânc decât măruntaiele omului, care în clipele hotărâtoare se revărsa eliberator din pieptul puternic al lui Zorbas; se revărsa, putea să năruie şi chiar năruia toate zăgazurile – morală, religie, patrie – pe care şi le ridică împrejur biata făptură omenească spre a-şi apăra sărmana-i viaţă”
Mai mult:
Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/zorb...tem-de-moarte/
Citate Zorba Grecul.
“Blestemată făcătoare de văduve!” (marea)
“- Dumnezeu cu noi.
– Şi Necuratul…”
“Asta înseamnă a fi bărbat: Libertate.”
“Schilozii nu intra în Rai.”
“Nenumărate minunile acestei lumi-femeile, fructele, ideile.”
“După câte văd nu-i scump pe aici, cinci drahme sufletul.”
“Trăiască viaţa, ducase pe pustii moartea!”
“Tinereţea e ca o fiară sălbatică, inumană şi care nu înţelege.”
“Îmi făcusem bine socoteala, aveam conştiinţa că îmi cumpăr fericirea cu destul de puţină cheltuiala.”
“Nu cred în nimic. Dacă aş crede în om ar însemna să cred şi în Dumnezeu şi-n Diavol. Lucrurile s-ar complica atunci…”
“Nu cred în nimic şi nimeni nu mai în Zorba. Nu pentru că Zorba ar fi diferit de ceilalţi. Nici vorbă de aşa ceva. O brută şi el! Dar cred în Zorba pentru că el e singurul pe care îl am sub stăpânirea mea, singurul pe care-l cunosc, toţi ceilalţi nişte năluci. Când o să mor eu tot o să moară, întreaga lume zorbeasca se va nărui.”
“Ce te poţi aştepta de la nişte muieri? Să toarne copii cu primul venit. Ce te poţi aştepta de la un bărbat? Să cadă în cursă.”
“Bătrâneţea e o ruşine.”
“Fiecare cu Raiul lui.”
“Cel care vrea să fie liber e o fiinţă omenească.”
“În cinstea ei şi s-o ia dracul cât mai târziu cu putinţă.”
DE TOAMNĂ
Val Răzeşu
Sărut mâna, draga mea poetă,
văd că umbli în veşmânt bogat,
pari de -o vreme tare desuetă
cu atâta aur îmbrăcat.
Ai aprins lumina în livezi,
plin de lampioane în gutui,
orb să fii, pe ramuri să nu vezi
soarele mai palid cum îl sui.
A picat palinca din copaci,
împletesc bețivi cărări din prune,
deocheate, nucile-şi desfac
straiele, de nu se poate spune.
Nişte ciori zălude din alt veac,
draci smolind văzduhul de mă sperii,
nu ştiu ce vorbesc într-un copac
De se ruşinează, roşind, merii..
Graurii, rudenii de bun gust,
nu-şi încap în pene de mândrie
la cules de struguri pentru must,
perceptori temuți în podgorie.
Sperii frunzele, cu promoroaca
desenezi biserici de dureri,
o ciocănitoare bate toaca,
clopotele le-ai urcat în peri.
Pun genunchiul jos, să mă închin,
ai făcut prin bălării dezastru,
binecuvântezi dintr-un smochin
care de o vreme e sihastru.
Te iubesc, ai suflet de artist
şi penelul este năzdrăvan,
totuşi, te salut mereu mai trist,
e mai frig în suflet cu un an...
2 octombrie 2016
VAL RĂZEŞU
Este baletul un lucru pur feminin? Da. Este o femeie, o grădină de flori frumoase, iar un bărbat este grădinarul.
George Balanchine
Momentan sunt 140 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 139 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje