”Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens.
Constantin Noica
”Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens.
Constantin Noica
Ultima modificare făcută de latan.elena; 31.08.2018 la 13:03.
"Omule, numele tău înseamnă Iubire! Ai credinţă! Radiază! Bucură-te! Zâmbește! Întreabă iubirea și îți va spune ce să faci. Trăiește liber în minte și în inimă alături de Doamne! Nu vei regreta. Sunetul a avut un timp când nu a fost, dar liniștea există dintotdeauna…"
Hrisostom Filipescu
Viaţa este frumoasă, tu trebuie doar să trăieşti în aşa fel încât tot ceea ce faci să confirme acest adevăr.
Dostoievski
Limba noastră - Alexei Mateevici
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
"A vorbi despre limba română este ca o duminică. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte."
Nichita Stanescu
„Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,
Încât atunci când îl rosteşti,
Să crezi că însuşi Eminescu
Ascultă ce şi cum vorbeşti”.
Vasile ROMANCIUC, scriitor din Moldova
Ultima modificare făcută de latan.elena; 31.08.2018 la 13:36.
''De la o vreme am început să gîndesc în cuvinte.....
Dintr-un om pot fi ucise numai cuvintele ştiute de el,
dintr-o piatră nu se poate ucide nimic, dintr-un cais numai cîteva caise.
Luptătorule, îţi zic: dintr-un om nu pot fi ucise decît cuvintele ştiute de el.”
Nichita Stanescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 31.08.2018 la 13:36.
Unii oameni sunt ca lumânările..
Se strecoară în viața noastră discret și tot așa ne luminează fiecare gând, fiecare clipă, fiecare zi..cu o lumină mai puternică decât cea a soarelui.
Ard lângă noi curat, fără fum și fără să-și lase ceara pe sufletul nostru.. Ard fără să ne frigă și fără să ne rănească ochii cu lumina lor. Ard luminându-ne calea. Ca lumânările făurite din ceară naturală.
Îi purtăm cu noi peste tot, sunt omniprezenți în inima noastră, în suflet și în gând și își fac treaba fără să pretindă ceva în schimb.
Ne trăiesc fericirile și durerile, ne alină tristețea și își hrănesc lumina din bucuriile noastre..Și rămân lângă noi orice ar fi!
Sunt oamenii la care este suficient să te gândești ca ziua să-ți fie mai bună. Sunt oamenii care îți alină setea de liniște.
Sunt oamenii pentru care NOI ar trebui să aprindem o lumânare de mulțumire și s-o închinăm Cerului pentru că ni I-a dat..
Sunt oamenii care ne ajută să ne scriem povestea fără să ne înlocuiască litere..
Sunt oamenii-lumânare din viața noastră, oamenii a căror lumină ar trebui s-o conștientizăm și a căror flacără s-o menținem arzândă..
Sunt oamenii cărora le mulțumim pentru faptul că există în viața noastră.
http://arramia.blogspot.ro/2013/06/o...-lumanare.html
Adio vară - Adrian Păunescu
Adio, vară, pleacă-n ascunzişuri,
Noi suntem gata de-a cădea într-o carte,
Şi de-a mai lăcrima către pietrişuri,
De dor de tine şi de dor de moarte.
Din fructe coapte picură alcoolul,
Nimic nu mai rămâne cum fusese,
Ce cosmic iese dintre ramuri golul
Penultimelor tragice regrese.
Şi va veni şi ultima rafală,
Dar nu-o vom apuca-o, nu e şansa,
Când în ninsoarea imaterială
Bolnavii lumii vor cădea în transă.
Ci noi atâta am putea decide,
Inconştienţi şi trişti ca prima oară,
Prin fumurile toamnelor putride,
O carte pentru voi: adio, vară!
Lumea poeziilor: Adrian Păunescu - A
"Sufletul omului este un altar în care sentimentele au fiecare scriptura sa sfântă."
Loredana Bertone
„Sunteți lumina lumii. Sunteți – stelele. Sunteți – templul adevărului. În fiecare dintre voi e Universul. Coborâți mintea în inimă, întrebați-vă inima, ascultați prin iubirea voastră. Fericiți sunt cei care cunosc limba lui Dumnezeu.”
Regele Solomon
Momentan sunt 259 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 258 vizitatori)
Marcaje