Elena Latan

[latan.elena]

Imediat ideiile vin asupra mea, direct de la D-zeu si nu numai ca vad teme distincte cu ochii mintii, dar ele sunt si imbracate in formele, armoniile si orchestratiile potrivite.

“Johannes Brahms, citat despre muzica”









Fara maiestrie, inspiratia abia daca este o trestie in bataia vantului.

“Johannes Brahms, citat despre arta”

[latan.elena]

Sandor Kasza



Bun găsit!
Să aveți parte de o săptămână plină de frumusețe și iubire, care să vă ferească de griji și poveri, pentru a vă putea izbăvi sufletul de nemulțumiri insuficiențe, și neîmpliniri. Vă doresc să aveți puterea de a vă da răgazul introspecției și vindecării propriului Sine, înțelegând că nu-i puteți nici ajuta, nici vindeca și nici absolvi pe ceilalți de propriile lor poveri, dureri, neasum... Vezi mai mult

[latan.elena]

[latan.elena]

Tacerea






Se spune ca “tacerea e de aur”. Dar prea rar se gaseste o explicatie.
Pe parcursul cautarilor mele spirituale am gasit la un moment dat “Decalogul Tacerii”. L-am luat acasa si am incercat sa aplic toate punctele deodata. In timp mi-am dat seama ca trebuie luate sistematic, ca orice alta munca de cunoastere si de invatare. Asadar, va invit la “munca”.

1. TACI, daca nu ai de spus ceva valoros. Si daca vorbesti, ce se intampla? Teoretic, nimic. Practic, participi la o discutie fara valoare, in care fiecare participant isi exprima punctele de vedere si, cel mai adesea, incearca sa se impuna. La nivel energetic, consumi energie din propria ta rezerva si cuvintele si ideile isi pierd valoarea, devin fara substanta. Si incepi sa resimti asta prin oboseala si dorinta de a fugi din locul respectiv. Ai sentimentul „ciudat” ca ai pierdut ceva si devii trist.

2. TACI, atunci cand ai vorbit destul. Ti-ai spus punctul de vedere, ti-ai expus ideile si, uneori, chiar si dorintele. Urmarea „fireasca” este sa te justifici, sa dai explicatii si eventual sa te si impui. Si cazi in capcana primului punct, in care incepi sa consumi energie, fara a simti ca ai castigat ceva. Aici intervine ceva important, si anume: dreptul celorlalti de a vorbi, de a se exprima. In plus, sunt detalii care nu intotdeauna fac bine sa fie exprimate, mai ales cand nu sunt limpezi sau de calitate.

3. TACI, pana cand iti vine randul sa vorbesti. La acest punct am invatat ca importante sunt respectul, daruirea si compasiunea. Cand astepti sa iti vina randul la cuvant, ai posibilitatea unica de a asculta si a intelege ce iti spune cel din fata ta. Poate iti ofera o idee la care nu te-ai gandit. Poate iti ofera o informatie care, pusa in contextul cunoasterii tale, da o imagine de ansamblu si poate intregi ceea ce stiai deja. Sau poate, pur si simplu, ceea ce ai tu de spus trebuie sa astepte momentul propice, astfel incat sa fie bine intelese si receptionate de cei cu care te afli in conversatie.

4. TACI, atunci cand esti provocat. E celebra zicala „nu raspund la provocari!”. Si nu intamplator. Cand esti provocat, instinctual, incerci sa te aperi, sa iti aperi parerile, personalitatea, ideile, cunostintele, egoul. Dar daca nu raspunzi la provocari, stai linistit si taci, cel din fata ta se calmeaza, si in momentul urmator poate incepe o conversatie linistitoare si lamuritoare. Sau daca nu cunosti persoana si esti provocat, eviti un conflict care nu iti poate aduce nimic bun.

5. TACI, atunci cand esti nervos si iritat. Pentru ca, cel mai adesea, vei regreta ceea ce spui la nervi si la suparare. Nervii si supararea nu te lasa sa gandesti limpede. Mintea ta nu este in pace, ci este preocupata de starea in care te afli. Si atunci se cauta o solutie de salvare. Si cea mai la indemana este sa” improsti cu noroi verbal si spiritual” tot ce te inconjoara. Reparatiile insa sunt extrem de costisitoare energetic si spiritual. Mai bine stai deoparte pana iti trece. Si apoi iti va fi mai simplu sa iti formulezi ideile, sa nu jignesti, sa vorbesti din iubire si compasiune si chiar sa intelegi cum s-a ajuns in situatia de enervare si suparare.

6. TACI, atunci cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa iti poata vorbi. „Dar cu Dumnezeu poti sa vorbesti oriunde, nu numai in Biserica?!” urmeaza sa spuneti. Absolut de acord. Insa in timpul slujbelor, de exemplu, sau in timpul predicii, primesti adesea raspunsuri la framantarile interioare, la intrebarile care te macina, solutii neasteptate la problemele pe care poti sa le ai intr-un anumit moment. Pentru ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, iar preotii sunt oameni si ei, si chiar daca nu intotdeauna ii apreciem sau agream, cuvintele lor pline de intelepciune vin si din situatiile cu care se confrunta prin natura meseriei lor, si din multele carti citite. Sa va dau un exemplu. In perioada in care cautam sa inteleg ce vrea de la mine ideea de „iubire neconditionata”, ma aflam la o Slujba de Maslu, cand am auzit, poate, pentru prima data „Cantecul dragostei” din Epistola I pentru Corinteni a Apostolului Pavel. Ascultandu-l pe preot rostindu-l, ceva a rezonat in mine pana a scos din mine lacrimi de durere si de bucurie. Atunci nu stiam despre ce este vorba, unde sa caut si sa gasesc in Biblie. Dar imi amintesc si acum emotiile pe care le-am trait.

7. TACI, atunci cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit. Asta da o provocare. De ce? Pentru simplul motiv ca acea idee, acel raspuns, acea solutie pe care pana atunci nu o vazusesi, sau pur si simplu acea informatie pe care ai auzit-o, poate, pentru prima data la biserica, iti ramane in cap. Poate continui sa o auzi si sa te gandesti la ea. Duhul Sfant, aceasta energie pura necreata, face „curatenie” in informatiile pe care le detineai pana atunci, si ii da voie noii idei sa prinda radacina si sa creasca. Revenind la exemplul anterior, dupa acea Slujba, in suflet si in minte mi-au ramas cateva cuvinte: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.” Pana sa-l intreb pe preot despre unde le pot citi in Biblie, aceste cuvinte mi-au stors lacrimi zile in sir. Am meditat pe intelesul lor, pe adevarul lor, pe profunzimea lor.

8. TACI, atunci cand esti ispitit sa vorbesti. Esti ispitit sa vorbesti cel mai adesea de cei care iti vor raul, de cei care incearca sa profite de tine, de cunoasterea ta si de intelegerea ta. Esti ispitit, deci atras, in conversatii inutile si, poate, chiar si in conflicte. Esti ispitit sa vorbesti atunci cand doi se cearta ca sa oferi dreptate. Cumpaneste bine in astfel de situatii. Cel mai adesea e bine sa fii in postura de observator detasat care ofera o imagine clara a situatiei, care nu da verdicte, dar poate oferi solutii.

9. TACI, atunci cand esti ispitit sa critici. Pentru ca altfel esti pus in situatia de judecator, te transformi in ceva superior subiectului „criticat”. Aduci intuneric acolo unde ar trebui sa aduci lumina. Critica nu este constructiva. Atragerea atentiei da. La fel cum nici barfa nu este constructiva.

10. TACI, cand ai timp sa gandesti inainte de a vorbi. Cand ai timp sa taci, ai timp sa analizezi situatiile, ai timp sa iti vezi gandurile, ai timp sa dai valoare cuvintelor tale. Marii oratori isi dau timp de gandire inainte de a vorbi. In acele momente mintea lor se linisteste si pot comprima si expune noi idei, dau valoare cuvintelor pe care le rostesc. In tacerea mintii de dinainte de a vorbi, intuitia isi face loc si poate oferi solutii, idei neintalnite.

Tacerea este de aur intr’adevar. Este vorba de aurul spiritual, de valoarea pe care o oferi cuvintelor tale. Este de aur atunci cand esti in permanenta constient de ceea ce urmeaza sa exprimi. Tacerea este de aur atunci cand nu o folosesti sa arati ca esti superior altora tratandu-i cu dispret. Este de aur atunci cand, din cunoasterea si experienta ta, poti darui si celor din jur, cumpanaind ideile, oferind coerenta si intelegere. Tacerea iti ofera acea capacitate extraordinara de a fi in comuniune cu tot ceea ce te inconjoara, de a oferi iubire neconditionata si vorbe calde celor aflati in nevoie. Si uneori chiar si propriei persoane.

Andreea Talmazan(andreea.talmazan@astrocafe.ro)


SURSA :http://astrocafe.ro/articole/articole-20/articol-tacerea-1065




'' Linistea nu este absenta sunetului, ci absenta egoului'' Anthony de Mello

[latan.elena]

Sandor Kasza





CREDINȚĂ


A nu crede în puterea și măreția noastră, înseamnă a ne îndoi de Dumnezeu și de iubirea sa, și a nega energia care ne hrănește mintea, inima și Spiritul ce ne sălășluiește în trup. ”Întunericul” și ”lumina”, sunt deopotrivă în noi. Ele sunt simbolizate de frica și de iubirea din sufletul și inima noastră.

Care sentiment alegem să îl hrănim prin convingere și crez, depinde doar de noi și de modul în care suntem capabili să conștientizăm că - viața pe care o trăim, este rodul convingerilor și al emoțiilor predominante cărora le dăm curs (conștient sau inconștient), prin gândurile pe care le exprimăm și prin alegerile pe care le întreprindem.

A ne risipi energia, timpul resursele, valorile, banii și viața, spre a satisface nevoi ce nu ne slujesc acum și pe termen lung: pacea sufletească, mulțumirea, împlinirea, fericirea, năzuințele și iubirea - înseamnă a nu înțelege că - fiecare clipă pe care o risipim și pierdem prin: lăcomii, nemulțumiri, supărări, orgolii, gelozii, invidii, împotrivire, negativitate, victimizare, judecăți, învinuire și neîmplinire - ne vlăguim de iubire, frumusețe, măreție, grație și fericire.

Prin credința în non-valorile și exprimarea NEPUTINȚEI noastre, nu vom face altceva decât să dăm curs tristeții în viața noastră, vlăguindu-ne de șansa de a celebra Darul lui Dumnezeu și de a ne bucura de frumusețea fiecărei clipe a vieții, prețuind momentul de Acum.
sk

[latan.elena]

Valoarea credinţei



Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta”(Lc 17,5-6).

[latan.elena]

[latan.elena]

https://www.facebook.com/photo.php?f...type=1&theater



Cristina Apetroaie


''Stim cu totii ce s-a intamplat atunci. Am fost aruncati afara din Gradina si, pentru prima data in viata, am simtit rusine, gelozie, manie si lipsa. Am trait clipe de inaltare si prabusire, de bucurie si tristete. Viata noastra a devenit grea. Ca sa supravietuim, a trebuit sa muncim. A trebuit sa facem greseli si sa invatam din ele.
La inceput, am incercat sa dam vina pe altii pentru greselile noastre. Dar acest lucru nu ne-a facut viata mai usoara. Nu a facut decat sa ne adanceasca durerea si nefericirea. Caderea din Gratie a continuat de-a lungul a nesfarsite cicluri de atac si aparare, pana cand am fost rastigniti pe cruce. Acesta a fost punctul de cotitura. De atunci incoace a trebuit sa ne infruntam frica, in loc sa ne-o proiectam unii asupra altora. A trebuit sa invatam sa ne asumam raspunderea pentru experientele noastre. Ni s-a cerut nu numai sa aflam Adevarul, ci si sa-l integram in structura noastra interioara, sa devenim el."
,,Una din cele mai insemnate practici ale Mintii Christice este aceea a acceptarii. Cati insa dintre noi gasesc ca e usor sa accepte viata asa cum se petrece, asa cum se dezvaluie?
Cei mai multi dintre noi incearca sa practice acceptarea, dar ne dam seama ca nu reusim decat sa gasim, constant, nod in papura experientei noastre. Atunci cand realizam acest lucru, putem alege intre a ne pedepsi sau a accepta faptul ca suntem cusurgii. Daca ne pedepsim, nu vom reusi decat sa subliniem si mai mult neputinta noastra de a accepta. Acest lucru poate deveni un cerc vicios, in care continuu ne consideram neadecvati.
Asa ca trebuie sa invatam sa fim constienti de ceea ce se intampla fara sa judecam."

Paul Ferrini – Intoarcerea in Gradina Eden-ului

[latan.elena]

Sandor Kasza

EDUCAȚIE


Învățătura autentică - izvorăște din preaplinul inimii, puritatea sufletului, frumusețea caracterului, atitudinea binelui și din experiențele excelenței. Ele ne aduc împlinirea, abundența și valoarea - prin prisma și efectul propriilor trăiri, experiențe, valori, vocații, și lecții de viață asumate.
Educația devine valoroasă prin dăruire necondiționată, har, vocație, empatie, entuziasm, pasiune și altruism - când învățătura și informația livrată, este eliberată de orice intenție și interferențe care urmăresc prin manipularea emoțiilor și a conștiinței individuale sau de grup: interese, așteptări, avantaje financiare sau nevoi personale (ascunse în spatele unor gânduri sau condiționări).
Educația autentică nu se vinde, nu impune și nu este menită să programează mintea pentru a o supune, a i se șterge personalitatea, a fi uniformizată, a o face docilă, a sluji interese, a fi controlabilă, a-i lua abilitatea de a discerne, a i se impune, a o ostiliza, a nu se opune, a fi ușor de dezbinat, și nici pentru a genera în percepția sa: frica, lăcomia, - insuficiența, - inferioritatea, - invidia, - iresponsabilitatea, - neasumarea, - cultul no-n valorii, - non-cultura, - superficialitate, - ipocrizia, - neîncrederea de sine, - neîmplinirea, - ne-credința, ne-iubirea, - stări conflictuale, - nemulțumirea, dușmănia, ura, etc.
Ceea ce nu ne servește binele, sănătatea, fericirea, valorile, caracterul, vocația, moralitatea, respectul, cumpătarea, responsabilitatea, prețuirea, stima de sine și măreția - ne este potrivnic, atât din perspectiva relațiilor cu ceilalți, cât și din perspectiva devenirii, împlinirii, fericirii și frumuseții lumii noastre sufletești, oglindite asupra calității vieții, a perspectivelor libertăților generațiilor viitoare și a sănătății lumii în care trăim.
sk

[latan.elena]

Alberto Villoldo




Immerse yourself in the flow of the universe.












http://www.mnn.com/earth-matters/cli...lored-rainbows




Foto: Rare "curcubeu de foc" reperat în Florida cer








Read more: http://www.mnn.com/earth-matters/wil...#ixzz3khlz63XB