Chiar și soarele e slab atunci când se trezește, dar adună putere și curaj pe parcursul zilei.
Charles Dickens
Soarele este cel care vede lumea învăluită de căldură şi lumină. Fii mai întâi un soare şi apoi priveşte lumea.
Carmen Sylva
Chiar și soarele e slab atunci când se trezește, dar adună putere și curaj pe parcursul zilei.
Charles Dickens
Soarele este cel care vede lumea învăluită de căldură şi lumină. Fii mai întâi un soare şi apoi priveşte lumea.
Carmen Sylva
Și câtă frumusețe se ascunde în sfânta rugă cea de dimineață, câtă splendoare în răsăritul soarelui la ivirea zorilor! Și cât e de frumos sa fii tu primul care îți respecți Stăpânul, arătând că Îi cunoști dragostea și Îi recunoști lucrarea: Bună dimineața, Dumnezeul meu! Îți mulțumesc ca m-ai făcut, că mă hrănești, că mă ocrotești, și că îmi dai aceasta șansă de a fi cu Tine, lângă Tine și prin Tine!
Parintele Calistrat
Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic.
Dante Alighieri
„Ce minunat este că nimeni nu trebuie să aștepte un singur moment înainte de a începe să facă lumea mai bună”
Anne Frank
„Nu putem niciodată să renunțăm la a mai tânji sau la a dori cât suntem încă în viață. Sunt lucruri pe care le considerăm bune și frumoase, și trebuie să rămânem mereu înfometați după ele”
George Eliot
„Nu îți lăsa focul să se stingă, scânteie cu scânteie de neînlocuit, în mlaștinile lipsite de speranță ale lui „nu încă”, „nu prea” sau „nu, deloc”. Nu lăsa eroul din sufletul tău să piară din cauza frustrării că nu ai reușit niciodată să ajungi să trăiești viața pe care ai fi meritat-o. Lumea pe care o dorești poate fi câștigată. Există…e reală…e posibilă…e a ta!”
Ayn Rand
"Prietenia poate exista între un om și alt om sau, cel mult, între un om și un animal - un cal, un câine. Însă atitudinea prietenoasă poate exista chiar și față de o piatră, un râu, un munte, un nor, o stea îndepărtată.
Atitudinea prietenoasă este nelimitată, deoarece nu este dependentă de celălalt; este în întregime propria ta înflorire..."
Osho
Viaţa mea se iluminează - Nichita Stanescu
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.
Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.
Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.
„Ochii noștri nu au fost concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.”
Părintele Nicolae Steinhardt
Elena Shumilova Photography
”... nu numai cu mintea,
nu numai cu inima,
ci și cu îmbrățișarea apropiatoare, cu elanul dezamăgirii ...”
„Viața este frumoasă și trebuie să te bucuri de ea, dar nu ști dacă toată lumea știe să se bucure și nu știu dacă cei care nu știu să se bucure pot învăța bucuria.
Bucuria e un lucru cu care te naști, face parte din viața ta, e viața ta.
De fapt, asta înseamnă să ai viață, să trăiești: să te bucuri.
Să te bucuri de albastrul cerului, de verdeața ierbii, de udeala ploii și de căldura soarelui; să te bucuri de frig și de zăpadă, de arșița soarelui…
Totul este, în viață, prilej de bucurie.
Și încercările prin care treci și cărora trebuie să le faci față.
E mare lucru să faci față unei încercări și din fiecare 'făcut față' să ieși întărit; din fiecare încercare ieși întărit.“
"bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniştită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se; chiar şi nobila, diafana bucurie senin-melancolică a finitudinii ..."
Mihai Șora
Angelina Jolie:
Daca ajung sa ma fac de ras, cui ii pasa?
Nu ma sperie perceptia nimanui despre mine.
Fara durere nu ar exista suferinta si fara suferinta nu am invata nicicand din greseli. Ca sa fiu mai precisa, durerea si suferinta sunt cheia catre toate ferestrele; fara ele nu ar exista cale in viata.
Cu plansul nu rezolvi nimic, iar imbratisarile nu te ajuta in momentele grele. Fericirea, insa, trebuie impartita cu oamenii pe care ii iubesti. Cu goliciunea si deznadejdea trebuie sa te descurci de unul singur.
Cateodata tot ce trebuie sa faci este sa uiti ceea ce simti si sa-ti amintesti ceea ce meriti.
Nu regret niciodata nimic. Nu cred in regrete. Atunci cand regreti, ti-e sila de tine. Atunci cand ti-e rusine, te afli ca intr-o cusca.
Traiesc intotdeauna momentul prezent. Nu-mi place sa fac planuri de viitor. Maine se poate schimba totul: viata, exteriorul, oamenii din jur, meseria. Altfel, ar fi trista existenta.
Ma gandesc la moarte mai mult decat alti oameni. Poate pentru ca iubesc viata mai mult decat ei.
In dragoste nu trebuie sa gasesti persoana perfecta, ci sa inveti sa vezi perfectiunea la o persoana imperfecta.
Fara durere nu ar fi suferinta, fara suferinta nu am invata niciodata din greselile noastre. Mai exact, durerea si suferinta sunt cheia pentru toate usile din viata noastra.
Daca intrebi oamenii ce si-au dorit intotdeauna sa faca, cei mai multi dintre acesti oameni nu au facut acel lucru. Asta imi frange inima.
Experientele noastre, bune sau rele, ne fac ceea ce suntem. Trecand peste greutati, devenim mai puternici si mai maturi.
Iubesti, atuci cand le urezi tot ce e mai bun oamenilor pe care ii iubesti si atunci cand pui interesele si bunastarea lor in fata intereselor si bunastarii tale. Este ceea, pentru ce merita sa traiesti.
Daca a fi intreg la minte inseamna a crede ca e ceva gresit in a fi diferit, atunci, mai degraba, as fi bolnava psihic.
Este mai rau sa-ti parasesti partenerul si apoi sa-l vorbesti de rau. Toate problemele trebuie rezolvate intre patru ochi, acasa.
De fiecare data cand ma simt pierduta scot o harta si o privesc. Ma holbez la ea pana ce imi aduc aminte ca viata este o aventura uriasa, ca sunt atatea lucruri de facut, de vazut.
Daca ajung sa ma fac de ras, cui ii pasa?
Nu ma sperie perceptia nimanui despre mine.
Fara durere nu ar exista suferinta si fara suferinta nu am invata nicicand din greseli. Ca sa fiu mai precisa, durerea si suferinta sunt cheia catre toate ferestrele; fara ele nu ar exista cale in viata.
Cu plansul nu rezolvi nimic, iar imbratisarile nu te ajuta in momentele grele. Fericirea, insa, trebuie impartita cu oamenii pe care ii iubesti. Cu goliciunea si deznadejdea trebuie sa te descurci de unul singur.
Cateodata tot ce trebuie sa faci este sa uiti ceea ce simti si sa-ti amintesti ceea ce meriti.
Nu regret niciodata nimic. Nu cred in regrete. Atunci cand regreti, ti-e sila de tine. Atunci cand ti-e rusine, te afli ca intr-o cusca.
Traiesc intotdeauna momentul prezent. Nu-mi place sa fac planuri de viitor. Maine se poate schimba totul: viata, exteriorul, oamenii din jur, meseria. Altfel, ar fi trista existenta.
Ma gandesc la moarte mai mult decat alti oameni. Poate pentru ca iubesc viata mai mult decat ei.
In dragoste nu trebuie sa gasesti persoana perfecta, ci sa inveti sa vezi perfectiunea la o persoana imperfecta.
Fara durere nu ar fi suferinta, fara suferinta nu am invata niciodata din greselile noastre. Mai exact, durerea si suferinta sunt cheia pentru toate usile din viata noastra.
Daca intrebi oamenii ce si-au dorit intotdeauna sa faca, cei mai multi dintre acesti oameni nu au facut acel lucru. Asta imi frange inima.
Experientele noastre, bune sau rele, ne fac ceea ce suntem. Trecand peste greutati, devenim mai puternici si mai maturi.
Iubesti, atuci cand le urezi tot ce e mai bun oamenilor pe care ii iubesti si atunci cand pui interesele si bunastarea lor in fata intereselor si bunastarii tale. Este ceea, pentru ce merita sa traiesti.
Daca a fi intreg la minte inseamna a crede ca e ceva gresit in a fi diferit, atunci, mai degraba, as fi bolnava psihic.
Este mai rau sa-ti parasesti partenerul si apoi sa-l vorbesti de rau. Toate problemele trebuie rezolvate intre patru ochi, acasa.
De fiecare data cand ma simt pierduta scot o harta si o privesc. Ma holbez la ea pana ce imi aduc aminte ca viata este o aventura uriasa, ca sunt atatea lucruri de facut, de vazut.
Anii vieţii - Lucian Blaga
În spaţiu tainic, fără mărturie,
mă alesei cândva făptură vie.
M-au făurit râzând, cântând, părinţii.
Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii,
mi-au dat ce-ngăduise soartea:
au pus în mine soarele şi noaptea,
şi mi-au adus un drum în faţa porţii
"Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii,
porneşti din văi s-ajungi în slava minţii."
Pe cale-n lumea neagră am plecat.
Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.
Vedeam, umblam, dar încă nu eram.
Prin anul lung, ah lung, de altădat'
de-abia iubirea m-a întemeiat.
Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el.
Ștefan Iordache
Momentan sunt 500 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 500 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje