Elena Latan

[latan.elena]

Dimineaţa - Vasile Alecsandri

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit.

El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară
Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi
Ce răzbat prin frunze-uscate şi s-arată drăgălaşi.

Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii.

Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune;
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior,
Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor.

[latan.elena]

Puritatea poate exista şi fără candoare, dar candoarea nu poate exista fără puritate.

Carmen Sylva

[latan.elena]

Nichita Stānescu

"Dacā pleci la drum lung
nu-ți lua mâinile cu tine"...
" Lasā-ți cerul cu stelele la mata"...
"Dacā pleci la drum lung
nu smulge copacul din rādācini...
Dacā pleci la drum lung
fā-te cuvânt
și numai cuvânt
dacā pleci la drum lung"...

[latan.elena]

TRENUL VIETII

Un tren lung ne pare viata
Ne trezim in el mergand
Fara sa ne mai dam seama
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte
Unde stam cate-un minut
Multi ar vrea sa mai coboare,
Suna, pleaca a trecut.

Si durerile sunt statii
Lungi ce nu se mai sfarsesc,
Si in ciuda noastra parca
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori cu nerbdare
Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem cat mai iute
La o gara ce-o dorim.

Si trec zilele si anii
Clipele se duc si mor
Asteptam hraniti cu visuri
Gara unde sa cobor.

Multi copii veseli se urca
In trenul cel mult ravnit,
Iar cate-un batran coboara
Trist de viata, istovit.

A-nceput ca sa ne placa
Cand in tren noi ne-am trezit,
Si nu ne-am gandit vreodata
In ce tren am zabovit.

Trenul nu se mai opreste
Gara nu e de zarit,
Si nici nu incetineste
Sa cobori cand ti-ai dorit.

Ne-am urcat in trenul vietii
Fara sa ne pregatim,
Si in zorii diminetii
Am vazut ca ratacim.

In tren multi calatorim
Spre o gara ce-am visat,
Si atunci ne faurim
Ideal adevarat.

Vine-o zi cand gara noastra
Vine cand nu ne-am dorit
Timpul zboara pe fereastra,
Visele sau naruit.

Vine odata insa vremea
Cand vom coborâ si noi,
Ce n-am da sa oprim clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi!

Dupa multe intristari
Trenul vietii s-a oprit
Cu prea dese remuscari
In gara ce n-am dorit.

Multe amintiri ne leaga
De-acest tren ce s-a oprit
Fara ca sa stim vreodata
Ca in el noi ne-am suit.

Si daca privim in urma
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna-n gara vesniciei
Am trait si n-am stiut.

Avem o speranta vie,
Ca nimic nu e pierdut,
Ca in dulcea vesnicie
Gara vietii a trecut.

Daca am visat vreodata
Vesnicia sa traim,
Dumnezeu cel bun, ca Tata,
Vrea copiii Lui sa fim.

PRECIZARE:
Aceasta este varianta originala a poeziei “Trenul vietii”. Versurile care au fost postate pe diferite pagini si site-uri, nu sunt scrise de Traian Dorz, nici de Rabindranath Tagore, nici de un preot la intrarea in biserica de la Sadinca si nici de nenumarate persoane care se dau drept autori pentru versurile poeziei “Trenul vietii”. Cei care si-au atribuit drepturile de autor, au taiat mult din varianta originala. Versurile au fost compuse in anul 1941 de o doamna care nu mai este in viata. Si nu este o cantare crestina. Melodia, foarte simpla, pe care o interpreteaza Irina Loghin, foarte putin schimbata, a fost compusa de un profesor universitar de la Institutul Teologic Adventist Stupini, Dumitru Dragomirescu, in anul 1942.

Sursa:http://www.poezii.md/poezie/42375/trenul-vietii/

[latan.elena]

Trandafirul, invaluit in legende si mister, catifelat si adulat, cu un parfum imbatator, a fascinat dintotdeauna cu farmecul sau.Simbol al iubirii, sursa de inspiratie pentru artisti, utilizat ca ingredient in vechi ritualuri magice, leac de sanatate si izvor de frumusete, trandafirul este cea mai cunoscuta si, probabil, cea mai iubita floare.

Prezent in mitologia greaca, romana, indiana sau persana, precum si in legendele populare romanesti, a inflacarat intotdeauna imaginatia oamenilor.



Datorita structurii lui cu multe petale a fost asociat labirintului, dar si timpului circular. Dupa numele lui, in limba greacarhodon insemnand trandafir, a fost botezata insula Rhodos.

De-a lungul timpului, au aparut mai multe legende in legatura cu aparitia trandafirilor pe pamant, despre primirea anumitor culori sau despre modul in care trandafirii au inceput sa aiba spini.



In mitologia greaca se spune ca trandafirul, inca de la crearea lui a fost destinat sa fie cea mai frumoasa si speciala floare de pe pamant. Se poveste ca, zeita florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, care ii era foarte draga. In memoria acesteia si pentru a dainui amintirea ei pe pamant a creat o floare fara pereche in lume, trandafirul. Si pentru a realiza acest lucru Chloris a cerut ca fiecare dintre zei sa-i daruiasca cate ceva din atributele lor. Astfel, Afrodita i-a dat frumusetea, Dyonissos i-a daruit trandafirului parfumul sau ametitor, cele 3 gratii i-au oferit stralucirea, farmecul si veselia, Vantul de primavara, Zephyr, a dat la o parte norii pentru ca Apollo sa-l lumineze si sa-l infloreasca. In final, Ares i-a dat spinii, pentru ca trandafirul sa-si poata apara frmusetea neasemuita.



Tot in mitologia greaca, trandafirul, ca floare si simbol al dragoste, este asociat cu zeita frumusetii Afrodita. Legendele spun ca trandafirul a aparut impreuna cu zeita frumusetii, din spuma marii, inconjurand-o ca o ghirlanda. Dupa cum afirma Anacreon, trandafirul a luat fiinta din spuma alba ca laptele, care invelea corpul Afroditei, cand zeita dragostei a iesit din unda marii. Tot in legatura cu zeita Afrodita, se spune ca trandafirul s-ar fi nascut din sangele lui Adonis, ucis de Ares, drept pedeapsa ca indraznise sa se indragosteasca de Afrodita sau ca trandafirul rosu ca sangele ar fi aparut din lacrimile Afroditei amestecate cu sangele lui Adonis, ranit mortal de un mistret salbatic.

O alta legenda povesteste ca micul mesager al dragostei, jucausul Cupidon a fost “inarmat” cu un arc si o tolba cu sageti. Si a mai primit un dar: un gingas trandafir, din partea Afroditei. De-atunci, trandafirul a ramas pentru indragostitii din lumea intreaga un simbol al iubirii pure. Alte legende ne relateaza ca trandafirul s-ar fi nascut din surasul jucausului Cupidon, iar spinii sai ar fi de fapt, sageti metamorfozate ale micutului zeu al iubirii.



Istoricii relateaza ca regele Frigiei, Midas (caruia Dionis i-a indeplinit dorinta de a transforma tot ce atinge in aur) ar fi avut in gradina lui nemaipomenitii trandafiri cu 60 de petale. Homer scrie in Eliada ca scutul lui Ahile si coiful lui Hector erau impodobite cu trandafiri, pentru a-i apara in lupta.

Trandafirul domina nu numai mitologia greaca, ci si pe cea romana. Diana, zeita vanatorii, isi revendica aceasta floare. Se spune astfel ca, Rhodanthe, o preafrumoasa fata care cucerea inima oricarui muritor ce o vedea, nesocotea insistentele nenumaratilor petitori, fiind indragostita doar de Soarele cel stralucitor. Ignorati, tinerii pretendenti au spart usa casei hotarati sa o rapeasca pe Rhodanthe. Maniata si mahnita de aceasta intamplare, dar si pentru a o proteja, Diana a transformat-o intr-un trandafir, iar pe tineri, pentru a-i fi aproape, in spini. Exista insa si varianta in care la mijloc ar sta gelozia si nu mahnirea Dianei. Astfel Rhodanthe, asaltata de nenumaratii ei pretendenti, s-ar fi refugiat in templul indragitei zeite, numai ca fecioara divina, vazand frumusetea fetei, fiind cuprinsa de gelozie, a preschimbat-o intr-o floare de trandafir, iar pe tinerii inflacarati care au sfaramat portile templului, in spini.



Tot in cultura romana, sarbatoarea Rosalia din Roma antica (nume provenit de la trandafir) era sarbatoarea stramosilor si avea loc in fiecare primavara. Romanii asezau pe mormintele consortilor trandafiri zdrobiti, simbol al inimilor indurerate. Prin traditie, mormintele stramosilor erau presarate cu petale de trandafiri, coroane de trandafiri roz erau atarnate de cruci, trandafirul fiind simbolul regenerarii. Sarbatoarea Rosalia a fost preluata in crestinism sub numele de Rusalii.

Musulmanii credeau ca trandafirii au fost creati din lacrima Profetului Mahomed. Un mit hindus ne spune ca una dintre sotiile lui Vishnu, protectorul lumii, ar fi aparut dintr-un trandafir. Cei doi mari zei s-ar fi certat in legatura cu cea mai frumoasa floare. Vishnu prefera trandafirul iar Brahma (creatorul universului), care nu mai vazuse niciodata un trandafir, a ales ca cea mai frumoasa floare, un lotus. Se spune ca in momentul in care Visnu i-a aratat lui Brahma trandafirul acesta a ramas foarte impresionat de frumusetea lui si a trebuit sa fie de acord ca floarea de lotus nu este mai frumoasa decat trandafirul. Si pentru a recunoaste ca Vishnu a avut dreptate, Brahma a creat din petale de trandafiri, pe zeita Lakshmi, ce avea sa-i devina sotie lui Vishnu.



O legenda ne spune ca in Gradina Raiului toti trandafirii erau de culoare alba - simbolul puritatii. Cand Adam si Eva au facut pacatul stramosesc si Dumnezeu i-a izgonit din Paradis, trandafirii de rusine s-au inrosit. De atunci, trandafirii rosii semnifica dragostea pasionala, sunt cea mai gingasa modalitate de a spune - te iubesc. O alta legenda spune ca primul rozariu era facut din flori reale de trandafir.

Conform unor legende medievale, trandafirii au aparut, in Bethleem, in mod miraculos, in urma rugaciunilor unei frumoase fecioare, acuzata pe nedrept si condamnata sa fie arsa pe rug. Poate ca nici o alta floare nu ne face sa simtim puterea iubirii, asa cum o face trandafirul.

In legatura cu spinii trandafirilor, Zarathustra spune ca acestia sunt inventia diavoleasca a spiritului raului, Ahriman. O legenda romaneasca spune aproximativ acelasi lucru: Dumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul pentru a distruge creatia lui Dumnezeu, i-a facut spinii. Intr-o alta legenda se spune ca in Paradis trandafirul era lipsit de ghimpi, acestia aparand doar dupa pacatul originar si izgonirea din gradina divina a lui Adam si a Evei. Datorita spinilor sai, trandafirul a devenit un simbol al patimilor lui Iisus, astfel ca trandafirul rosu semnifica martiriul.



Legat de diferitele culori ale trandafirului exista multe legende. Se spune ca la inceput, trandafirul era numai alb si ca s-ar fi transformat in rosu cand Jupiter a surprins-o pe zeita Venus scaldandu-se intr-un lac inconjurat de trandafiri.

O alta legenda araba povesteste despre aparitia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casa, presimte ca sotia sa, Aisha, nu ii este credincioasa si cere in vis sfatul Arhanghelului Gavriil. Acesta ii spune sa se intoarca acasa, sa ii ceara sotiei sa arunce din mana obiectul pe care il are si daca acesta isi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredintei. Aisha si-a intampinat sotul cu un buchet de trandafiri albi in mana, care au devenit galbeni atunci cand au atins apa lacului in care au fost aruncati.



O alta legenda spune ca trandafirii galbeni au fost cei care au starnit razboi intre cele doua renumite familii engleze - de York si Lancaster. Amandoua familiile aveau ca simbol cate un trandafir galben iar sfarsitul acestui conflict a adus dupa sine o casatorie si o emblema comuna (doi trandafiri uniti).

Persanii au o poveste legata de aparitia trandafirul rosu. Ea spune ca o privighetoare s-a indragostit de un trandafir imaculat de alb si stralucitor. Privighetoarea l-a imbratisat atat de strans, incat spinii i-au strapuns inima si sangele a colorat trandafirul in rosu. Aceasta poveste persana l-a inspirat pe Oscar Wilde atunci cand a scris povestea "Privighetoarea si trandafirul".

Sursa:http://www.universdecopil.ro/legenda-trandafirului.html

[latan.elena]

"Frumuseţea simplă e cea care îţi umple ochii de lacrimi."

Oscar Wilde

[latan.elena]

Ghimpi-Lucian Blaga

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odata trandafiri salbatici.
Aveau atatia ghimpi,
dar n-am vrut sa-i rup.
credeam ca-s muguri-
si-au sa infloreasca.

Te-am intalnit apoi pe tine.
O, cati ghimpi, cati ghimpi aveai!
dar n-am voit sa te despoi -
credeam c-o sa-nfloreasca.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte si zambesc.
Zambesc si hoinaresc prin vai
Zburdalnic in bataia vantului.
Eram copil.

[latan.elena]

Dacă eşti piatră, fii magnet; dacă eşti plantă, fii simţire, dacă eşti om, fii iubire.

Victor Hugo














Stone Art by Timea Papp | taş | Pinte

[latan.elena]

De-a lungul întregii sale vieţi, omul trebuie să se entuziasmeze de frumos. Dar numai dacă acel frumos e şi adevărat.

Franz Schubert

[latan.elena]

"Uneori iubim soarele, alteori iubim noaptea... Uneori avem nevoie de dragoste, alteori avem nevoie de singurătate... dar intotdeauna avem nevoie de Dumnezeu!"