Elena Latan

[latan.elena]

„Realizarea de Sine este cel mai mare serviciu pe care îl poți oferi lumii.”
Ramana Maharishi

„Odată ce ți se trezește sufletul, începe căutarea și nu mai poți da înapoi. Din acel moment vei fi cuprins de un dor nestăvilit care nu îți va mai permite să hoinărești prin tărâmurile complacerii și ale împlinirii parțiale. Eternitatea te cheamă la ea. Vei fi nevoit să reziști compromisurilor și fricilor care te împiedică să obții suprema realizare.”
John O’Donohue


„Dacă privești lumea prin prisma unei ideologii, vei fi înfrânt. Nicio realitate nu coincide cu vreo ideologie. Viața este dincolo de aceasta… Acesta este motivul pentru care oamenii caută mereu sensul vieții… Sensul va fi găsit numai atunci când treci dincolo de sens. Viața are sens numai atunci când o percepi ca pe un mister și nu are niciun sens pentru mintea conceptualizantă.”
Anthony de Mello


„Un singur eveniment poate trezi în noi un sentiment neobișnuit, total necunoscut nouă. Să trăiești înseamnă să te naști încet.”
Autor necunoscut


„Când omul realizează că doarme, în acel moment el este pe jumătate trezit.”
P.D. Ouspensky


Când ești complet trezit spiritual, încetezi să mai încerci să devii treaz. Doar ești. Știi că nu tu ai găsit trezirea; trezirea te-a găsit pe tine.”
Autor necunoscut


„Nimeni și nimic din afară nu îți poate oferi salvarea și nu te poate elibera din mizerie. Trebuie ca tu să îți aprinzi propria lumină și să descoperi universul în miniatură care se află în tine.”
Banani Ray


„Trezirea nu este un obiect. Nu este un țel, nu este un concept. Nu este ceva ce trebuie atins. Trezirea este o metamorfoză. Dacă omida s-ar gândi la fluturele care trebuie să devină spunând «Și atunci voi avea aripi și antene», atunci nu va mai exista niciodată un fluture. Omida trebuie să accepte că va dispărea în propria transformare. Când minunatului fluture îi cresc aripi, nu mai rămâne nimic din omidă.”
Alejandro Jodorowsky



„Ține minte, căutătorule, percepțiile noastre pământești asupra realității sunt doar o iluzie.”
Autor necunoscut


„Trezirea spirituală este punctul ultim al religiei. În realitate, religia nu este credința în ceva ce se află în afara ta. Religia nu înseamnă să crezi sau să urmezi o figură autoritară, biserica, templul, o organizație sau un sistem ideologic. Religia înseamnă să crezi în ceea ce este etern în tine.”
Autor necunoscut


„Trezirea spirituală nu este o călătorie pentru a descoperi un tărâm îndepărtat sau un secret râvnit, ci mai degrabă o călătorie ce presupune abandonarea în fața a tot ceea ce a fost mereu prezent dar învăluit în iluzie și deziluzie.”
Shavasti


„Îi permit naturii mele umane să se manifeste conform destinului. Eu însă rămân cel ce SUNT.”
Sri Nisargadatta Maharaj


„Nimic din ceea ce apare și dispare, în realitate nu poate fi identitatea ta esențială (tu însuți), pentru că tu ești cel care le observă. Dacă îți îndepărtezi atenția de la aceste lucruri și observi ce rămâne, descoperi ceea ce este permanent – ceea ce ești cu adevărat.”
Autor necunoscut


„Tu ești propriul tău stăpân. Numai tu deții cheile necesare să deschizi lacătele din lăuntrul tău.”
Amit Ray

[latan.elena]

Iubesc tot ceea ce este vechi: prieteniile vechi, timpurile de demult, vechile maniere, cărţile vechi, vinul vechi.

Oliver Goldsmith

[latan.elena]

Dacă te-ai îndepărta puţin,
Dragostea mea ar creşte
Ca aerul dintre noi.
Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aş iubi cu munţii şi cu apele
Şi cu oraşele
Care ne despart.
Dacă te-ai mai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar mai adăuga soarele,
Luna şi jumătate din cer..

Marin Sorescu

[latan.elena]

Caii liberi

Prin lumina, ascultati caii liberi fara sei
Si de roua inrourati trec usor ca niste zei
Caii liberi alergand neloviti de bici si fier
Cerul trag peste pamant si pamantul trag spre cer.
Cand se-aud din zari venind
Ninge pe pamant cu flori
Caii sunt ca un colind
Caii sunt nemuritori.
Prin lumina, ascultati, caii liberi fara sei
Si de roua inrourati, trec usor ca niste zei.
In galop prin viata mea ei strabat un drum de Rai
Si nu-mi pot imagina lumea asta fara cai
Cantec dulce murmurat caii trec in pas usor
Doar cu sufletul curat poti privi in ochii lor.
Si cum trec cu coama-n vant
Zei puternici si cuminti
Parca vin de dedesubt
Dintr-un sat de la parinti.
Pe cand noi nici nu eram caii liberi au baut
Fara sei si fara ham din izvorul neinceput
Cine n-a stiut pastra caii liberi peste veac
Are inima mai grea si-i la suflet mai sarac.
Lumineaza pe pamant
Mersul lor voievodal
Caii liberi nu se vand
Caii sunt un ideal.

Dan Verona

[latan.elena]

Comoara păiajenului -Vasile Militaru

Odată un păiajen ce viețuia la vie,
Țesut-a într-o noapte plină de Mai, cu măestrie
Și fără nici un greș,
O plasă uriașă, în chipul unei stele, pe-o creangă de cireș.

A doua zi, din somnu-i când l-a trezit un cuc,
Păiajenul rămase cu ochii mari, năuc:
Privind ca-n aiurare la măestrita-i plasă,
El, -tremurând din minte aproape fu să-și iasă,
Că, ceea ce avea în față, i se părea minune
Și nimeni fericirea nu i-ar putea-o spune!

Ce se-ntâmplase?: Noaptea, pe plasa lui cea nouă,
Cernuse din adâncuri o pulbere de rouă,
Iar soarele-n văzduhuri când a putut irumpe, -
Schimbase toată roua în colb de pietre scumpe!

Și, cum în ele cerul frângea potop de raze, -
Ardeau în a lui plasă rubine si topaze;
Îți îmbiau privirea, in ele să ți-o scalde:
Safire și-ametiste, opale si smaralde;
Încrucișau pumnale de focuri tot mai nalte
O spuză orbitoare de scumpe diamante
Și fiecare piatră cu-o altfel de scânteie,
Întrețesea o pânză de mii de curcubee!

Păiajenul, dând fuga pe fiecare lature,
Nu mai putea privirea de ele să și-o sature
Și, mândru peste fire, că are-așa comoară,
Trufia-n micu-i suflet pătrunse-ntâia oară
Și zise cu-ngâmfare: "De-acum e-al meu pământul,
Că nu-i bogat ca mine nici Dumnezeu Preasfântul!

Cât despre celelalte sărmane vietăți,
Cu cari frăție bună dusese altedăți, -
El le uitase iute: nici nu le știa de nume,
Nici c-au trăit vreodată alăturea pe lume, -
Si, de-ar fi fost să vină vre una ca sa-i ceară
Măcar o frimitură, -de foame să nu piară, -
Nu i-ar fi dat paingul, să-l fi picat cu ceară
Și cu nespusă silă privea, într-un cuvânt,
Spre orice vietate a bunului pământ!

Dar când acel păiajen credea mai cu tărie,
În marea lui putere: în marea-i avuție, -
O mierlă, nu știu ce fel, în zbor ușor s-abate
Și ca la ea acasă,
Trecând prin acea plasă,
Îi spulberă comoara de pietre nestemate!

Păiajenul, văzându-și pierdut al lui hamac
Și-nțelegând că iarăși e cum a fost: Sărac, -
Și-a dat cu pumnii-ntre tâmple, ne mai curmându-și plânsul,
Și-apoi, căzând grămadă,
Abia putu să vadă
Pământul plin de lacrimi și de săraci ca dânsul.

Voi ce clădiți din aur un Dumnezeu sub soare
Și-n viață strângeți banii cu mâinile-amândouă,
Să știți: Comoara voastră e-așa de trecătoare,
Ca pânza de paiajen înveșmântată-n rouă!

[latan.elena]

“Ar trebui ca fiecare om să se nască încă o dată în prima zi a lunii ianuarie. Să înceapă o pagină nouă. Să își facă o noua gaură la curea dacă e necesar sau să o încheie cu o gaura mai puțin dacă este cazul; dar, mai presus de toate, în prima zi de ianuarie lăsați fiecare om să-și prindă după cum vrea cureaua, privind încă o dată spre înainte, fără a purta povara lucrurilor care au fost și sunt trecute.”

Henry Ward Beecher

Artodyssey: Ognian Kouzmanov

[latan.elena]

„Din punctul de vedere-al aerului,
Soarele-i un aer plin de păsări,
Aripă în aripa zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
Cu aripi crescute înlăuntru,
Care bat plutind, planând,
Într-un aer mai curat – care e gândul!”

Nichita Stănescu

[latan.elena]

"Fii recunoscător pentru tot ce ai şi nu te pune cu nimic mai presus de alţii. Oamenii sînt frumoşi, inteligenţi sau îndemînatici pentru un scop anume. Află care este rostul darurilor tale. Altminteri, oamenii frumoşi şi deştepţi fac aceleaşi păcate ca şi oamenii proşti şi urîţi. Dacă excelezi în ceva, fă ca aceasta să schimbe în bine viaţa celor din jur."

Ierom. Savatie Bastovoi

[latan.elena]

''Contemplaţia ta este un ocean, esti infinit!''

Yang Mu

[latan.elena]

"Noapte, iubita. Noaptea, cand cuvintele se vestejesc iar lucrurile capata viata. Atunci cand analiza destructiva a zilei e sfarsita, si tot ceea ce este cu adevarat important redevine intreg si logic din nou. Atunci cand omul isi readuna sinele fragmentat si creste cu seninatatea unui arbore."

Antoine de Saint-Exupéry