Să trăim din plin: soarele nu răsare de două ori pe zi şi viaţa nu ne este hărăzită decât o singură dată.
Anton Cehov
Să trăim din plin: soarele nu răsare de două ori pe zi şi viaţa nu ne este hărăzită decât o singură dată.
Anton Cehov
„Când tace, omul e din nou frumos. Nu voi cunoaşte niciodată decât bucuriile fireşti. Mă vor îndestula aproape în întregime. Mă voi culca obosită. Voi fi ca un lan care poartă roade mereu; vara, căldura va juca deasupra mea; iarna, frigul îmi va crăpa pielea. Dar frigul şi căldura se vor succeda în mod firesc, cu sau fără voia mea. Copiii mei îmi vor purta viaţa mai departe; primii lor dinţi, plânsetul lor, mersul lor la şcoală şi întoarcerea de la şcoală vor fi ca valurile mării purtându-mă pe creastă. Nici o zi nu va fi lipsită de mişcarea lor. Anotimpurile mă vor înălţa pe umerii lor mai sus decât pe oricare dintre voi.“
Virginia Woolf Valurile
Fără nume - Magda Isanos
O carte-mi ține-ades tovărășie
Și-a mai rămas pe rândurile ei,
Ca pulberea de soare străvezie,
Lumina unui gând din ochii tai.
Stau astfel vremea fără s-o mai număr;
Mă-nșală visul bun și mă gândesc
Că-mi urmărești lectura peste umăr,
Și, dacă taci, e pentru că citesc.
Vladimir Volegov | Beautiful Summer
Aş da toate peisajele din lume pe cel al copilăriei mele.
Emil Cioran
"Mlaştina în care trăim n-are decât rolul de a ne face să vedem nuferii."
Victor Martin
„Să fie oare floarea de nufăr recunoştinţă faţă de mlaştina care a hrănit-o? Ori o victorie împotriva ei?"
Vasile Ghica
În frescă - Ana Blandiana
Ctitori purtându-şi în braţe cu greu
Mănăstirile,
Ca pe un capital convertibil
La change-office-ul vieţii de apoi;
Călugări tineri
Cu doctorate la Cambridge
Şi odăjdii sărutate
De ţărăncile bătrâne
Târându-se în genunchi
Pe lespezile cu inscripţii chirilice;
Megafoanele
Transmiţând slujba
Până în curtea plină de corturi,
Până în şoseaua pe marginea căreia
Sunt parcate maşinile
Aşteptându-şi sfinţirea;
În timp ce credinţa -
Asemenea rândunelelor
Care pătrund sub cupolă
Zburătăcite de clopote -
Se roteşte speriată,
Se loveşte de pereţii pictaţi,
De Pantocrator,
Coboară
Şi se aşează cuminte în frescă.
Frescă Costin Neamțu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.07.2018 la 11:54.
Mi-am învățat cuvintele să iubească, le-am arătat inima și nu m-am lăsat până ce silabele lor nu au început să bată ...
Nichita Stănescu
„Din păcate, aflate sub presiune, emoţiile nu mor. Ele tac. Dar continuă să influenţeze omul din interior.”
Sigmund Freud
Octavian Paler
''Am terminat prin a mŕ resemna cu faptul cŕ in calitatea mea de om rational nu mŕ pot intelege cu mine in calitatea mea de om afectiv. Ceea ce omul rational percepe fragmentar, intre anumite limite, viata sŕ zicem, omul afectiv e gata sŕ iubeascŕ fŕrŕ rezerve. Cei doi sunt legati unul de altul ca doi frati siamezi. Nu se pot despŕrti in aceeasi masurŕ in care nu se pot intelege. Cel mult se pot tolera. Omul rational ii tolereazŕ omului afectiv inexplicabila lui lacomie. Omul afectiv ii tolereazŕ omului rational grimasa scepticŕ. Poatŕ cŕ existenta "celuilalt" este pentru fiecare un pret ce trebuie plŕtit echilibrului. Imi rŕscumpŕr tristetile cu o mare nevoie de a iubi, si imi plŕtesc faptul cŕ sunt deschis spre orice bucurie posibilŕ cu amŕrŕciunea cŕ nu mŕ pot opri la atŕt. Poate cŕ mŕ aflu mereu in altŕ parte decŕt s-ar cuveni.''
''Căci înţelepciunea e plină de restricţii: să nu faci, să nu dregi, să te abţii. Or, dacă reţinerile ar avea valoare, ar însemna că eu am fost de mic înţelept. Lipindu-mă de ziduri, stând mereu în defensivă, am făcut ce recomandă înţelepţii. Şi ce-am reuşit? Să trec nişte "bălţi". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieşi din bârlogul vieţii interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înţelegerea ireparabilului.''
“Ştiu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulţi s-au învăţat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus. Nu le convine. Preferă să audă totul ca prin vată. Atunci rămân liberi să reacţioneze cum vor, inclusiv să se comporte ca şi când n-ar fi auzit...”
Painting of ANNA RAZUMOVSKAYA
În fiecare om există o lumină. Dar pentru fiecare trebuie să vină clipa rânduită de sus, când să te vezi aşa cum eşti şi să-L cauţi pe Hristos. Dumnezeu te iubeşte pentru ceea ce este în tine lumină, pentru ce ai tu bun, nu pentru păcatele, petele, întunecimile tale.
Părintele Constantin Sârbu
Momentan sunt 147 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 147 vizitatori)
Marcaje