https://www.youtube.com/watch?v=ykXXEr4SBRc
Când începe o nouă zi, îndrăzneşte să-i zâmbeşti cu recunoştiinţă.
Frumoasa călătorie de astăzi poate începe numai atunci când învăţăm să lăsăm în urmă ziua de ieri.
Steve Maraboli
https://www.youtube.com/watch?v=ykXXEr4SBRc
Când începe o nouă zi, îndrăzneşte să-i zâmbeşti cu recunoştiinţă.
Frumoasa călătorie de astăzi poate începe numai atunci când învăţăm să lăsăm în urmă ziua de ieri.
Steve Maraboli
„Libertatea fanteziei nu este un refugiu în irealitate; ea este îndrăzneală şi inventivitate.”
Eugen Lovinescu
Fantasy Art images on Pint
Mahmoud Farshchian |Persian Classi
Nichita Stanescu
Ce noroc să dormi şi să nu visezi
Ce justificare este oboseala de după muncă! Cazi, mă, direct în somn şi nu tu înger peste creier fâlfâindu-şi aripa ca să ţi-l ocrotească, nu tu cer cu stele, nimic, mă!
A dormi dus e ca sudoarea. Iţi asudă moartea peste timp cu împlinire. Să-l fi văzut pe taică-miu dormind! Nici de sforăit n-avea treabă. S-o fi văzut pe maică-mea veghindu-l! Respirarea ei lângă el, doamne, ce muzică de Johann Sebastian Bach! Si pe mine, copilul lor, născut din dragostea lor, ce singuratic, ce derbedeu, ce alungat!
S-au iubit ai mei, bineînţeles că s-au iubit ai mei. Din această pricină, acuma la patruzeci şi patru de ani, şchioapăt puţin.
Am găsit o toantă care ţine la mine. Si ştiţi de unde ştiu că ţine la mine? Mi-a spălat cămaşa.
Ei, despre mine nu prea este vorba.
Dar despre cuvânt, ce scriitură!
1982
Desen - Jiquidi, Aurel. Femeie dormind/ Aurel Jiquidi | artne
„Există trei metode pentru a deveni înțelept:
Rugăciunea, care este cea mai nobilă.
Imitația, care este cea mai simplă.
Experiența, care este cea mai amară.”
(Confucius (sau Kong Fu Zi, n. 550 î.Hr.; d. 478 î.Hr.) a fost un filozof chinez, născut în regiunea Lu, filozof care a influențat decisiv gândirea asiatică.)
"Sufletul ştie întotdeauna cum să se vindece. Provocarea este să reduci mintea la tăcere."
Caroline Myss
''În ceea ce mă priveşte, visele fac parte din natură, care nu are nici o intenţie să înşele, ci exprimă ceva pe măsura posibilităţilor sale.''
Carl Gustav Jung
Nichita Stănescu -Omul fanta
Se inchina lui
Georg Wilhelm Friedrich Hegel
Omul-fanta are indepartate origini.
El vine din afara:
din afara frunzelor,
din afara luminii protectoare
si chiar
din afara lui insusi.
Ia fiinta venind.
Astfel, el se umple
cu imaginile diforme
atarnand latoase de marginile
existentei,
sau, pur si simplu,
el adulmeca existenta
si ia nastere lasandu-se
devorat de ea.
Nu se stie cine mananca pe cine.
Omul-fanta azvarle mari piramide
de vid
peste mari deserturi.
El se apropie, se apropie.
Intalneste sfera
si are vederea aerului
si a simunurilor.
El mananca o frunza,
dar o mananca pe dinlauntru.
El este in afara pantec
si inlauntru gura cu dinti.
Nu se stie cine il mananca pe cine.
Omul-fanta face inconjurul lumii
si exista numai cat sa ia cunostinta
de existenta.
Sufletele mortilor
sunt atmosfera terestra.
Respiram sufletele lor;
sufletele lor isi infig cate un deget
adanc in respiratia noastra.
Omul-fanta moare
ca sa ia cunostinta de moarte.
El se lasa respirat
si la randul lui
respira
obiecte insufletite si neinsufletite
ca si cum ar fi aer.
Nu se stie cine respira pe cine.
Istoria coaguleaza in cuvinte solemne;
viitorul ni se infatiseaza sub forma unei
vorbiri
pronuntate de niste guri
cu mult mai perfecte decat ale noastre.
Pamantul lui a fi
isi trage aerul din pamantul
lui a nu fi
Nu se stie cine il respira pe cine.
Omul-fanta vine si vede.
Nu se stie daca intre ochiul lui
si ochiul lucrurilor
exista vreun spatiu pentru vedere.
Retina omului-fanta e lipita
de retina lucrurilor.
Se vad impreuna, deodata,
unul pe celalalt,
unii pe ceilalti,
ceilalti pe ceilalti,
Nu se stie cine il vede pe cine.
Nu e loc pentru semne,
pentru directii.
Totul e lipit de tot.
Omul-fanta vine din afara,
el vine de dincolo
si inca de mai departe de dincolo.
Odata venit,
nu se mai stie cine-a venit
si cine intr-adevar e de dincolo
si inca de mai departe de dincolo
este.
Totul e lipit de tot;
pantecul de pantec,
respiratia de respiratie,
retina de retina.
''La inceput a fost cuvantul. La inceput a fost vidul. La inceput a fost vastitatea universului care urma sa fie impanzit de stele. La inceput a fost o nostalgie. La inceput a fost o singuratate. A fost un Dumnezeu care se juca cu lumina si cu umbrele, cu presiunile si cu absentele, dar apoi a descoperit care era mai amuzant sa se ocupe de traiectorii si compozitii chimice. Explozia primordiala, generarea, procreatia. Si astfel s-au format stelele, galaxiile, gaurile negre, cometele, inelele, lunile si centura de asteroizi, anii lumina, pulsarii si toate minunatiile universului. Pe o planeta putin mai mare decat o gamalie de ac a luat nastere o forma de existenta, care a evoluat, s-a extins, a generat un bipede cu un creier suficient de mare incat sa inteleaga ca exista, ca gandeste si sa incerce sa traseze niste semne, niste culori, cu degetele, pentru a uni stelele pe care le admira in noaptea infioratoare, pe cer, sau pentru a descrie ceea ce ochii vedeau, sau doreau sa vada...
Ce este corpul acesta care merge? Ce este mintea aceasta care elaboreaza? Ce este viata aceasta care ne inconjoara?''
Tiziano Fratus, "Uriasii tacuti"
"... Tu, pasare alba,
Alina-ma, du-ma departe
Spre tarmul melanj,
Unde flori infloresc in stomac,
Unde-s cerbi zburatori, copaci vorbitori,
Si motanul ce sta incaltat pe un nor
Vagabond...
Si m-aduce-n povesti... "
Alexandrina Hristov
paintings of Ivan Aivazovsky
"Nu ridica vălul pictat pe care, trăitorii
Viaţă îl numesc; chiar dacă forme ireale pot fi pe el pictate
Nu fac decât să mimeze tot ce am crede
În culori întinse la întâmplare – în dosul lui stă ascunsă Teama
Şi Speranţa, Destine gemene care îşi împletesc mereu
Umbrele, deasupra haosului orb şi ameninţător.
Ştiam pe cineva care l-a ridicat – căuta,
Pentru că inima-i rătăcită era miloasă, lucruri pe care să le iubească
Dar nu le-a găsit, vai!, nici măcar nu erau acolo
Ceea ce există în lume, lucruri pe care le-ar fi aprobat.
Prin multele lucruri fără direcţie, el a mers,
O minune printre umbre, un spot de lumină
Pe scena întunecată, un Duh care se chinuie căutând
Adevărul. Dar nici el, nici Propovăduitorul nu l-au găsit"
(Nu ridica vălul pictat pe care trăitorii viaţă îl numesc de Percy Bysshe Shelley)
Momentan sunt 116 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 115 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje