Elena Latan

[latan.elena]

MULTUMESC, DOAMNE PENTRU TOT CE MI-AI DAT !

[latan.elena]

Sursa falsei religii este incapacitatea de a te bucura, sau mai degrabă, respingerea bucuriei, pe când bucuria este esenţială, deoarece este rodul prezenţei lui Dumnezeu. Nu poţi să nu te bucuri, ştiind că Dumnezeu există. Doar puse în legătură cu bucuria, frica de Dumnezeu şi umilinţa sunt drepte, autentice, fructuoase, în lipsa bucuriei, ele devin demonice, cea mai profundă denaturare a oricărei experienţe religioase. O religie a fricii. Religia falsei umilinţe. Religia vinei. Toate sunt nişte ispite, nişte capcane - foarte puternice într-adevăr, nu doar în lume, ci şi în sânul Bisericii. Oamenii „religioşi" privesc bucuria, adeseori, cu suspiciune.

Izvorul principal al tuturor este „sufletul meu se bucură în Domnul..." Frica de păcat nu ne mântuieşte de el. Bucuria în Domnul mântuieşte. Un sentiment de vinovăţie sau moralismul nu ne eliberează de această lume şi de ispitele ei. Bucuria este temelia libertăţii în care suntem chemaţi sa rămânem.Unde, cum şi când s-a denaturat aceasta tonalitate a creştinismului - sau, mai degrabă,unde, cum şi de ce au ajuns creştinii imuni la bucurie? Cum, când şi de ce, în loc să uşureze oamenii suferinzi, Biserica a ajuns să-i intimideze şi să-i înspăimânte?

(Alexander Schmemann)








Tot ceea ce există este darul lui Dumnezeu pentru om
şi totul există pentru a-L face pe Dumnezeu cunoscut omului,
pentru a face din viaţa omului comuniune cu Dumnezeu.
Este iubire divină devenită hrană, devenită viaţă pentru om.
Dumnezeu binecuvintează tot ceea ce El creează, iar în limbaj biblic aceasta înseamnă că El face din întreaga creaţie semn şi mijloc al prezenţei şi al înţelepciunii, al iubirii şi al revelaţiei Sale.
«Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul» (Ps. 33,8)"... singura reacţie naturală a omului,
căruia Dumnezeu i-a dat această lume binecuvântată şi sfinţită,
este de a-L binecuvânta şi el pe Dumnezeu, de a-i mulţumi,
de a vedea lumea aşa cum o vede Dumnezeu
şi-în acest act de recunoştinţă şi adorare - de a cunoaşte,
a numi şi a stăpâni lumea".
(Alexander Schmemann)










O credinţă puternică diminuează intensitatea problemelor, în acele rare momente, când prin religie se ajunge la Dumnezeu, nu mai există probleme deoarece Dumnezeu nu este o parte a lumii, în acele momente, lumea însăşi devine viaţă în Dumnezeu, întâlnire şi comuniune cu El. Lumea nu devine Dumnezeu, ci o viaţă fericită şi îmbelşugată cu Dumnezeu. Aceasta este mântuirea lumii pregătită de către Dumnezeu. Şi este împlinită de fiecare dată când credem.
( Alexander Schmemann)

[latan.elena]

Lifespirit.tv



SINTEZA


Simti tu...simte si celalalt...si incepe Povestea!
Simte celalalt, dar tu nu simti,
sau simti tu, insa celalalt nu simte...si incepe Psihoterapia!
Cand se termina povestea, incepe psihoterapia!
Ambele contribuie la evolutie!
Exista, insa, si un moment, in care ramai doar in Poveste!

[latan.elena]

Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.
– Tu crezi in viata de dupa nastere?
– Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
– Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
– Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
– Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
– Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
– Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
– Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
– Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
– Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
– Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, niciun fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
– Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!
Si in viata de dupa nastere multi cred ca nu exista viata dincolo de moarte, dar ea exista. Trupul este muritor, nu insa si sufletul, care este suflare din suflarea lui Dumnezeu, fiind, deci, nemuritor. Viata de dupa moarte exista si este cea pe care omul si-o castiga, traind pe pamant, prin gandurile, vorbele si faptele sale bune sau rele, ca de altfel si prin credinta sau necredinta sa in Dumnezeu; viata pe care fiecare si-o va petrece in rai sau in…iad, dupa dreapta judecata a lui Dumnezeu.

http://caplimpede.ro/exista-viata-dupa-moarte-dar-dupa-nastere-citeste-raspunsul-care-te-va-lamuri-definitiv/

[latan.elena]

Sandor Kasza


Bună dimineața și o zi plină e energia iubirii
Vă doresc ca începând de azi să dobândiți puterea magică a vindecării de durere, de dependența ei și de suferința separării - prin conștientizarea, înțelegerea și manifestarea energiei divine a luminii, izvorâtă din energia iubirii necondiționate și a scânteii divine din sufletele voastre. Testamentul lui Dumnezeu către noi, transmis de milioane de an... Vezi mai mult

[latan.elena]

Sandor Kasza



”MESAJUL” LUI DUMNEZEU

Prin ceea ce suntem și alegem: să credem, să simțim, să gândim, să vedem, să exprimăm, să experimentăm, să trăim și să facem - ne comunicăm convingerile, năzuințele și așteptările, către Dumnezeu.
Dacă răspunsurile Lui, ne nemulțumesc - înseamnă că, prin ceea ce gândim, credem, spunem, simțim și facem, și prin atitudinea pe care o avem față de noi, față de semeni, față de lume, față de darurile și valorile noastre și implicit, față de viața pe care o trăim - ne transmite că, prin fricile și ne-iertările noastre NU MAI SUNTEM ÎN ARMONIE nici cu sufletul, nici cu inima, nici cu semenii noștri, nici cu El, și nici cu energia Luminii și a iubirii Lui.
Prin energia Luminii Sale și prin mesajele Lui, Dumnezeu ne îndeamnă la trezirea conștiinței Sinelui nostru Spritul, pentru a dobândi prin iertare, toleranță, mulțumire, recunoștință, prețuire, cumpătare, frumusețe, iubire, armonie, împlinire și, pace sufletească - claritatea și înțelegerea esenței noastre divine și a rolului ce ne-a fost dat, pentru a sluji pacea lumii noastre interioare și a celei din afară.
Prin modul în care ne trezim la conștiință și dobândim claritatea rațiunii dincolo de cunoașterea programată și limitele minții - putem accepta și înțelege, sau, putem nega și respinge... manifestarea esenței energetică a Sinelui nostru întrupat în ființă, conectat prin Spirit și canalele sale energetice subtile, la supra-conștiința noastră de natură și sorginte divină.
Desigur, și opțiunea de hrănim iluzia rațiunii conștiente și ”dreptatea” minții, în timp ce subconștientul ia decizii automat în locul nostru (prin rutina programelor noastre mentale), continuând să culegem ”roadele” convingerilor minții, să negăm realitatea iluziilor noastre, să ne eschivăm în fața asumării consecințelor manifestărilor noastre instinctuale (induse de necesitățile trupului și de nevoile vanitoase ale minții), este o cale...
În evoluția noastră Spirituală, nu există o cale anume, o cale ”bună” sau una ”dreaptă. Pe orice cale am apuca-o, pe cea întortocheată sau pe ceea dreaptă, într-un final toate ne scot la liman, când acceptăm să ne lăsăm călăuziți de Lumină. Prin ea, orice cale, experiență sau alegere, ne va conduce în final (prin repetarea experienței erorilor - ce ne induc prin consecințe potrivnice: frică, nemulțumire, durere, deznădejde, etc), înapoi la sursa Luminii și a iubirii noastre, trezindu-ne la conștiință.
sk

[latan.elena]

Omul adevărat nu se opreşte
la nici o schemă,
la nici o formă încremenită de viaţă.
Viaţa lui este un protest zilnic şi neîntrerupt
faţă de cotidian.
Un protest interior, esenţial.

(Christos Yannaras - Foamea si Setea

[latan.elena]

Paradisul pierdut…

Veşnicia trăieşte în noi în fiecare zi, în fiecare ceas, ca o comparaţie şi ca o nostalgie.
Durerea provocată de nedeplina gustare a vieţii trăite cu putere, este suferinţa după paradisul pierdut.
Paradisul pierdut trăieşte înlăuntrul nostru în momentele de mare bucurie, la apropierea unui om, a unui adevăr, a unei iubiri sau a unei frumuseţi.
Clipele unei vieţi trăite deplin ne conving că paradisul pierdut nu e pierdut pentru totdeauna. A fost doar începutul drumului, va fi şi sfârşitul său. Nostalgia absolutului care arde în noi este nostalgia sfârşitului.

Binecuvântată foame şi sete a omului, care eşti cel mai puternic martiriu şi cea mai mare speranţă în viaţa aceasta.

(Christos Yannaras – Foamea şi setea)

http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm

[latan.elena]

Setea omului…

Setea omului este o a doua pătimire.
„Vezi, vreau multe, poate le vreau pe toate”, scria poetul.
Dar nu „poate”. Noi le vrem pe toate!

Viaţa nu ne de ajuns, nu atât ca timp, cât calitativ şi cantitativ.

E doar atât, cât să trezească în noi o adâncă sete cu neputinţă de potolit.

Ceea ce gustăm în această viaţă nu e decât apa sărată care ne măreşte setea de intensitate şi de durată.[…]

Înlăuntrul nostru există un spaţiu fără întindere, există nevoia de durată absolută şi dorul după o desfătare fără margini.

(Christos Yannaras – Foamea şi setea)

http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm

[latan.elena]

'' Esti personal responsabil pentru tot din viata ta,
odata ce devii constient ca tu insuti esti responsabil
pentru tot din viata ta! ''
(B.Lipton)