Elena Latan

[latan.elena]

”Viața omului cunoaște în cursul ei multe lacrimi, dar să nu uităm că prin filtrul lor cade lumina ca razele soarelui în curcubeu, după o ploaie de vară.

Cât de ciudat e alcătuită lumea aceasta!

Cel ce-și apropie suferința altuia, cel ce pornește la drum pentru îmbucurarea fratelui, cel ce se roagă pentru frumusețea lumii noastre, acela e supus tuturor încercărilor.

Uneori cu încrâncenare, alteori cu blândețe resemnată, el trebuie să dea plata dăruirii propriei sale ființe.

A dărui ceva înseamnă un act de jertfă, iar a jertfi înseamnă a rupe ceva din sufletul tău, din ființa ta. Darul nu este un obiect material, ci spiritual; el nu poate fi schimbat și nici înapoiat.

Ce să schimbi și să înapoiezi? Partea de suflet și de jertfă, partea de conținut spiritual, care e însușirea de fond a darului?

Mai mult decât atât: darul este și un legământ, o prezență activă între tine și celălalt, o cale și un semn de unificare a două ființe. Când fac un dar, mă dăruiesc, iar când primesc un dar, mă împlinesc.

Materializate sau nu, darurile sunt un omagiu, sunt ofrande ale unor sentimente profunde, sunt spirit din spiritul cel mai elevat. Darurile sunt un adevărat tezaur a celui ce le-a primit și a celui care le-a oferit.”

Ernest Bernea

[latan.elena]

''Lasă-ţi mintea să fie ca o floare frumoasă care poate fi oferită lui Dumnezeu într-o rugăciune.''

Ma Ananda Moyi












































pretty exotic flowers - Clipground

[latan.elena]

„Nimic nu e aşa de tare ca trecutul. Pe acela nimeni şi nimic nu-l poate schimba.”

Lucian Blaga

[latan.elena]

“În faptă, lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu ‒ ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni şi asirieni, atuncea, în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui. Păcat că ştiinţa necromanţiei şi acea a astrologiei s-au pierdut – cine ştie câte mistere ne-ar fi descoperit în această privinţă! Dacă lumea este un vis ‒ de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevărat că există un trecut ‒ consecutivitatea e în cugetarea noastră ‒ cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan.”

Mihai Eminescu -„Sărmanul Dionis”

[latan.elena]

“Se poate vorbi oare despre aşa ceva? Pot exista amintiri despre lucruri sau fenomene care sunt aşteptate să apară? Există oare un cerc perpetuu al vieţii, o neîncetată repetare a fluxului timpurilor? Oare larva îşi dă seama că la primăvară se va preface în fluture? Presimte molecula de gaz legea potrivit căreia va redeveni, mai devreme sau mai târziu, Soare? Ştie inteligenţa că îşi trage rădăcinile din câmpul nesfârşit al veşniciei? Omul zilelor noastre se deosebeşte de cel de ieri sau de cel de alaltăieri. Omul este mereu altul, se înnoieşte necontenit pe acel itinerar liniar infinit pe care l-am denumit TIMP. Va veni şi ziua când omul va înţelege timpul şi-l va stăpâni, deoarece TIMPUL este sămânţa Universului. Şi, fiind fără sfârşit, în el se contopesc toate timpurile. Există amintiri despre viitor. Universul ascunde cu grijă taine rămase până azi nedezlegate. Poate că unele vor fi elucidate. Astăzi, mâine, cândva. Universul nu cunoaşte timpul şi nici noţiunea de timp.”

„Amintiri despre viitor”, Erich von Däniken

[latan.elena]

''Dar descopăr că voinţa Ta nu cunoaşte sfârşit în mine.''

Rabindranath Tagore

[latan.elena]

CORABIA CU VÂSLE DE ARGINT

Val Răzeşu

Te-am căutat în amintiri integre,
Cu dorul şi ecoul te-am strigat
Să te întorci pe țărmul Mării Negre,
E vară pe tărâmul fermecat.

Şi soarele te-a aşteptat la gară,
Văzduhul pe aripi de pescăruşi,
In inima bătând a primăvară
Au înflorit mânerele la uşi.

Când a găsit sărutul maluri,
Destinul l-am luat în săbii,
Delfinii clipei zbenguiau pe valuri
Şi în priviri alunecau corăbii.

Am făcut pact cu fluturii mirării,
Au înflorit doi nuferi pe un val,
Iar briza ne-a purtat în largul mării,
Pe-ntinsul unei zile de coral.

Şi-am rătăcit pe-o insulă pustie,
Din scoici şi alge ți-am făcut castel
Şi i-am luat lui Dumnezeu chirie
În rada unui port model.


Poate urla cât o pofti furtuna,
Cât suntem doi şi trăsnetu-i alint,
Noi ne-am ales pentru întotdeauna
Corabia cu vâsle de argint..

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

„Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele.” – Ludwig Wittgenstein

[latan.elena]

„E cert, orice am gândi şi cu oricâtă amărăciune despre cer şi pământ, despre condiţia umană, despre clipă şi fatum, inima cu bătăile ei aplaudă existenţa.”

Lucian Blaga

[latan.elena]

"...in fiecare om este un ochi al sufletului, care... este cu mult mai pretios decat zece mii de ochi trupesti, caci numai el vede adevarul."

Platon