''Daca as fi ghidat(a) doar de lumina ratiunii as spune ca suntem la un pas de abis. Dar in istoria umanitatii exista neprevazutul, acel eveniment neasteptat care schimba decursul lucrurilor. Iata de ce, in fond, sunt optimist(a).''
Dipinto di John Lloyd Strevens
"Privesc împrejur: nu-i cer şi nu-s nori,
doar aripi de înger şi petale de flori.
Totul e cântec, vers şi psaltire;
iar eu sunt ploaia topită-n iubire."
(catren de Anca Ciucudean)
foto, video) Într-un sat din Costa Rica
Prima femeie pe care bărbatul a cunoscut-o în Eden, este Sufletul său Geamăn.
Sufletele Gemene, viață după viață, trăiesc întâlnindu-se. Împreună ies din Eden și trebuie să se întoarcă împreună în Eden. Când Karma le separă, suferă nespus.
Adevărata Fericire a căsătoriei este posibilă doar între două Suflete Gemene.
Când căsătoria nu se realizează cu Sufletul Geamăn, este o Căsătorie Karmică și se suferă nespus.
Samael Aun Weor – Curs Zodiacal
''Valul este dorul mării de
a săruta ţărmul.''
Lucian Blaga
..[ - Spune-mi suflete, dacă cineva ți-ar opri speranța, ce altceva ți-ar mai purta pașii înainte?
- Speranța nu poate fi oprită pentru că nu cunoaște armistiții. E destinația tuturor dorințelor, dulcea amăgire de sub tălpile noastre. E poteca fără odihnă peste care pășim uneori cu naivitatea unui copil ce nu realizează că înaintează printr-o livadă de cruci. E mătasea care îmbracă frumos chiar și visele moarte.
Odată cu respirația ce învârte inelul gândurilor între creier și inimă, între dorințe și așteptări, sperăm în fiecare clipă, în fiecare zi, în fiecare noapte și apoi în fiecare dimineață turnăm în noi speranțe așa cum punem zahar în cafea pentru că nu suportăm ușor gustul amar al incertitudinii. Pentru că nu putem avea niciodată garanția că dincolo de o durere ne așteaptă soarele sau poate doar alte furtuni. Fără acordul sufletului incertitudinea face parte din condiția umană și reușește uneori să ne rătăcească speranțele. Importat este să nu o lăsăm niciodată să ne condiționeze pașii sufletului. De-a lungul drumului vieții, chiar de-ar fi să ne rătăcim toate speranțele, tot nu rămânem fără nimic. Ne rămân intențiile, ne rămâne voința, ne rămâne sufletul. Reinventându-se, căutând mereu alte poteci, sufletul va merge înainte. Peste vidul absenței speranțelor, intențiile se vor face aripi. Purtat de ele, negreșit omul va ajunge la liman dar nu pentru că a reușit să evite toate eșecurile, ci pentru că s-a saturat să-i curgă prea mult timp prin vene. Nu putem atinge tărâmul speranțelor împlinite până nu ne sângerează mai întâi tălpile pe drumul spinos al deznădejdii. Suntem oameni, dar putem să ne fim propriul înger sau propriul demon. Propria lumină sau propriul întuneric.
Dincolo de dorințe, dincolo de așteptări, de incertitudini și de speranțe, indiferent dacă alegem să mergem pe calea fericirii sau a tristeții, cantitatea zbaterii va fi întotdeauna egală.]...
~ E.I.N ~
''Vizibilul este o mărturie a Invizibilului care îi dă formă şi îl conţine. Dar pentru că omul a pierdut limbajul creaţiei Dumnezeu a vorbit prin înţelepţi şi prin profeţi. Însă este acelaşi limbaj, aceeaşi informaţie. A şti să citeşti arborii, piatra, furtuna sau soarele înseamnă a şti deja să citeşti Biblia. Cuvântul lui Isus reia informaţia, mesajul comunicat deja prin natură, prin înţelepţi şi prin profeţii evrei. El reia mesajul şi îl precizează. El explică mai mult pentru că oamenii au devenit din ce în ce mai surzi şi mai orbi.''
Jean Yves Leloup
Despre mine și pasiunea mea fără perdea
Alberto Bacoi
Pasiunea mea, o picătură de speranță care a apărut în viața mea atunci când am avut mai mare nevoie de ea. Ca o gură proaspătă de aer, ca un pahar de apă în deșert, ca în beznă atunci când aprinzi o lumânare. Nu știu dacă am încredere în mine, măsurând încrederea în funcție de atitudinile artificiale pe care le abordează lumea. Eu sunt așa cum sunt și așa trăiesc.
Mă străduiesc să dau tot ce am mai bun din mine pentru mine și pentru fiecare persoană pe care o întâlnesc atâta vreme cât trăiesc. Vreau să fiu cea mai bună variantă a mea, însă nu îmi iese de fiecare dată. Eu mă afișez în fața ta fără perdea. Sinceritatea este calitatea care mi-a așternut calea.
De multe ori mă răzgândesc cu privire la ce îmi doresc. Pretențiile tot mai mari ale celor pe care îi iubesc mă fac să nu mai pot să răzbesc. Atunci mă întorc la liniște ca să nu rătăcesc.
Nu tânjesc niciodată după iubirea cuiva, nu vreau atenția celor pe care îi deranjez cu prezența. Dacă o persoană îmi cere garanții ca să stea lângă mine, nu o vreau în preajma mea, aceea este o persoană instabilă și confuză pe care nu m-aș putea baza.
Eu nu pot să fiu perfect pentru toți oamenii, dar știu că sunt potrivit pentru ei. Sunt cea mai bună lecție pe care cei care intră în viața mea o pot învăța. Tema pentru acasă este dezvoltarea lor și acceptarea. Eu scriu pentru oameni și învăț împreună cu ei, înțelepciunea este pasiunea mea.
Nu transform pasiunea în obligație, eu scriu doar când am inspirație. Din fericire voi mă inspirați mereu. Nu permit nimănui să îmi tulbure pacea interioară. Nimeni nu îmi poate spune mie ce e bun sau ce este rău pentru mine, sunt nevoit să decid eu pentru mine. Și tu o poți face.
Accept cu capul plecat fiecare sfat, însă nimeni nu poate să trăiască viața mea, în locul meu, pentru mine. Modul în care trăiesc și gândesc devine responsabilitatea mea. Îl ajut pe cel care îmi cere ajutorul, nu pe cel care nu dorește să fie ajutat. Pe cel care nu știe că are nevoie de ajutor îl inspir din umbră ca să ajungă la lumină, fără a se îndatora cuiva. Satisfacția de a oferi necondiționat îmi este răsplata pe care am primit-o deja.
Când oamenii slabi spun ceva rău despre mine în realitate vorbesc despre ei. Cei puternici nu judecă pe nimeni, ci îi sfătuiesc pe oamenii care se identifică cu problema în speranța că își vor depăși condiția.
Soarele luminează acum, el te iubește acum și te învață să nu judeci. Soarele răsare pentru toți, și pentru cel sfânt dar și pentru cel păcătos. Căci nu poți să fii liber atâta vreme cât judeci oamenii, pe tine, viața sau pe Dumnezeu. Nu poți să fii liber atâta vreme cât tot ce faci faci din obligație, fie că muncești ca să îți hrănești copiii, viciile sau orgoliile. Ai ajuns să confunzi pasiunile cu tiparele.
Lumea oamenilor este minunată, are tot ce are nevoie să aibă în ea însăși. Tot ce găsim câtă vreme trăim este un dar pentru noi. Totuși, nu putem deține nimic din ce ne-a fost oferit, însă ne putem bucura de tot până plecăm, odată ce aflăm secretul.
Și nu contează ce cred oamenii despre tine, important este că Dumnezeu te iubește. Oamenii nu știu absolut nimic despre ei, tu iubește-te așa cum te iubește Dumnezeu. Între oameni am învățat că iubirea este ca o minge pe care o pasăm unul la altul până când primul o dă în afara terenului. Apoi nu se mai joacă niciunul.
Sunt un alchimist, am reușit să transform adevărul, care îi deranjează pe toți, într-o serie de lecturi plăcute, pe care ți le-am pus la dispoziție în mod gratuit prin cărțile mele, care în câțiva ani au schimbat câteva sute de vieți.
Eu sunt mângâietorul, îi alin prin cuvinte pe cei care au fost mințiți întreaga viață, pe aceia cărora le este dor de adevărata lor casă. Adevărul este că natura nu urăște oamenii, Dumnezeu nici atât. Pământul nu caută să se descotorosească de cei care îl stârpesc și îl usucă, noi ne rănim între noi.
Pasiunea mea este înțelepciunea
Atunci când treci cu teamă printr-un eveniment, neplăcerile există, suferința persistă. Tu poți adânci prăpastia ori poți plana deasupra războaielor, detașat de tot. Eu am accentuat ceea ce nu mi-am dorit, până în momentul când am conștientizat că m-am zbătut până m-am înecat.
Astăzi sunt recunoscător, liniștea a ajuns la mine. Am așteptat aproape treizeci de ani ca să vină. Și sunt privilegiat să fiu înconjurat de oameni minunați. Căci chiar și la finalul vieții îl voi privi uimit, gândind la cât de frumos este omul. Ce ochi frumoși și ce privire pătrunzătoare are. Ce păr mătăsos, așezat cu atâta stil. Ce piele netedă și ce puf fin o acoperă. Singurul sentiment care mă întristează este că nu îi voi putea îmbrățișa pe toți.
În viață nu judeca oamenii, ci învață-i atunci când greșesc. Căci învățarea este iubire, mustrarea este iubire, chiar și detașarea de ei atunci când este cazul servește tot binelui lor. Eu sunt omul care a fugit de responsabilități și încă o face. Cel mai de preț dar pe care l-am primit vreodată este libertatea. Pasiunea mea mă ajută să rămân viu.
Din lumea pe care mi-am imaginat-o eu fac parte toți cei pe care i-am cunoscut și i-am iubit, dar și cei adormiți, care mi s-au opus, vrând să mă facă să mă opresc. Lor le spun că fără ei nu aș fi putut să mă ridic.
Din pricina minții mele de multe ori sunt slab, dar rațiunea mea își are rădăcinile în dragoste. Mintea pe care ai primit-o este ca o foaie albă, pe care din nefericire nu ai scris tu, a scris lumea. Prin urmare, mintea ta nu este a ta. Tu trebuie să scrii pe ea cu sufletul, ca să îți pui amprenta pe locul unde ai pășit.
Sursa:http://vorbindcudumnezeu.com/2018/05/03/pasiunea-mea/
''La colegiu, pe la începutul anilor 1950, am început să învăţ un pic cum funcţionează ştiinţa, secretele marelui ei succes, cât de riguroase trebuie să fie standardele dovezilor dacă noi într-adevăr vrem să ştim că ceva este adevărat, cât de multe porniri greşite şi fundături au afectat gândirea umană, cum prejudecăţile noastre pot colora interpretarea dovezilor, şi cât de des sisteme de credinţe larg răspândite şi susţinute de către ierarhiile politice, religioase şi academice se dovedesc a fi nu doar uşor eronate, ci grotesc de greşite.''
Carl Sagan
"Lasă recunostinta sa fie perna pe care îngenunchezi să spui rugăciunea de noapte. Si credinta să fie puntea pe care tu o construiesti pentru a depăsi răul si pt a spune bun venit binelui"
Maya Angelou
„Viaţa este precum o melodie frumoasă, numai versurile sunt o încurcătură.”
Hans Christian Andersen
Noapte buna !
Momentan sunt 251 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 251 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje