Elena Latan

[latan.elena]

Mai

Mai încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieşit. De o mie de ori.
Mai nădăjduiesc. Chiar dacă am pierdut. De o mie de ori.
Mai cred. Chiar dacă m-am îndoit. De o mie de ori.
Mai rămân puţin. Chiar dacă îmi vine să fug.
Mai zâmbesc, totuşi. Chiar dacă îmi vine să plâng.
Mai mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc.
Mai cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu.
Mai insist. Chiar dacă îmi vine să renunţ.
Mai visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar.
Mai cred în frumos. Chiar şi când mă înconjoară urâtul.
Mai vreau să zbor. Chiar dacă mi s-au topit prea multe perechi de aripi.
Mai lupt să mă înalţ. Chiar dacă lanţuri grele mă ţin pe pământ.
Mai merg puţin. Chiar dacă am obosit.
Mai lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat şi eu de câte cusururi am.
Mai cred în mine un pic. Chiar şi când îmi pare imposibil să o fac.
Mai iubesc. Chiar şi când nu primesc răspuns.
Mă mai las iubită. Chiar dacă mi se pare că nu merit.
Mai iert. Chiar dacă cred că nu mai pot.
Mai cred, nădăjduiesc şi stărui. Chiar dacă spui că n-am în ce.
Mă ridic. Mă mai ridic. Chiar dacă cred că nu mai pot. Cum să renunţ? Acum, în mai? Nu. Nu mai fug. Ştiu c-am fugit de mii de ori. Dar nu mai fug, domnule. Stai. Afară e mai...
E mai şi în inima mea.
Din ce în ce mai mai...

(Floare din asfalt)

[latan.elena]

Această situaţie de a aparţine cuiva, de a fi psihologic hrănit de cineva, de a depinde de cineva, presupune întotdeauna nelinişte, frică, gelozie, vinovăţie; o minte copleşită de suferinţă nu va şti niciodată ce este iubirea.
O stare de suferinţă, sentimentală sau emoţională, plăcerea şi dorinţa n-au nimic de-a face cu iubirea.

Jiddu Krishnamurti

[latan.elena]

"Frumuseţea va mântui lumea" (Dostoievski)

[latan.elena]

Nichita Stanescu

Adevarata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

[latan.elena]

''Perlele sunt intocmai ca povestile poetilor: un betesug transformat intr-o minunatie, si, in acelasi timp, transparent si opac; sunt secretele adancurilor aduse la lumina pentru a cuceri tinerele femei, care recunosc in acestea, propriile secrete ascunse in strafundul inimii.''

Karen Blixen

[latan.elena]

''Prin spațiu, Universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct; prin Gândire îl cuprind eu.''

Blaise Pascal

[latan.elena]

Ion Apostu

De multe ori


De multe alea m-am temut, de multe... frică nu mi-a fost,
De multe ori... nu am plătit... de multe ori a fost şi cost.
De multe ori m-am stăpânit... dar... fost-au şi alunecări,
Nu mi-a fost frică de sosiri, dar mi-a fost frică de plecări.
*
Am fost, destul, înfricoşat... şi-am fost, destul, neînfricat,
Mi-au fost şi zile fără trudă, mi-a fost momentul încercat.
De multe ori... am fost ferice, avut-am ... şi inverse stări,
Nu m-am temut de amintiri... dar mi-a fost frică de uitări.
*
De multe ori... nu am fost laş... şi-a fost şi lipsă de curaj,
Mi-au fost privelişti conturate... şi, uneori, doar un miraj.
De multe ori păcătuit-am, n-am concurat la vreo sfinţire,
Nu fost-a frică de-ntâlniri... temutu-m-am de despărţire.
*
În viaţă multe m-au durut şi, tot în viaţă... mi-a fost bine,
Am tot cărat, în suflet, pietre, în suflet... am cărat rubine.
De multe ori inconştient... nu mi-a fost teamă c-aş păţi-o,
Nu m-am temut de revedere, dar...mi-a fost frică de adio.
*
Nu mi-a fost frică de sosiri, dar mi-a fost frică de plecări,
Nu m-am temut de amintiri... dar mi-a fost frică de uitări.

[latan.elena]

''Totul este dinainte stabilit, începutul ca şi sfârşitul, prin forţe asupra cărora nu avem nici o putere. Este prestabilit pentru o insectă, la fel ca pentru o stea. Fiinţele umane, plantele sau praful, noi toţi dansăm după o melodie tainică, pe care o fredonează un cântăreţ nevăzut din îndepărtatul Univers.''

Albert Einstein

[latan.elena]

MariusTucă


Numai eu văd frumuseţea ta nevăzută

Numai eu văd
Frumuseţea ta nevăzută
Şi nimeni altcineva
Şi-atunci te scurgi în mine
Ca nisipul într-o clepsidră
Ca un timp într-un alt timp
Care se măsoară în eu şi tu
Numai eu văd
Frumuseţea ta nevăzută
Şi nimeni altcineva
Ce simfonie e privirea ta
Pierdută prin mintea mea
Ea e cântată de strălucirea
Pe care şi-o dau ochii mei
Numai eu văd
Frumuseţea ta nevăzută
Şi nimeni altcineva
Te vezi în mine
Ca într-o oglindă
Care te arată mai frumoasă
Numai eu văd frumuseţea ta nevăzută.

[latan.elena]

„Parcă am căzut din ore,
și-a rămas din mine doar
o mirare visătoare.”

Nichita Stănescu