Elena Latan

[latan.elena]

Uimirea fericitã
este tocmai momentul în care ţâşneşte în noi
o nouã dimensiune.



Este momentul privilegiat în care
suntem subit vindecaţi,
pentru o clipã,
de noi înşine.


(Maurice Zundel)

[latan.elena]

Numai în Dumnezeu si prin El totul devine înrudire si apropiere,
în afarã de Dumnezeu totul este strãin si îndepãrtat,
totul este constrângere.

(Nikolai Berdiaev)

[latan.elena]

Mihai Eminescu Atat de frageda

Atât de fragedã Atât de fragedã, te-asemeni Cu floarea albã de cires, Si ca un înger dintre oameni În calea vietii mele esti. Abia atingi covorul moale, Mãtasa sunã sub picior, Si de la crestet pânã-n poale Plutesti ca visul de usor. Din încretirea lungii rochii Rãsai ca marmura în loc ... S-atârnã sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc. O vis ferice de iubire, Mireasã blândã din povesti, Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-aratã cât de dulce esti. Cât poti cu-a farmecului noapte Sã-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde soapte, Cu-mbrãtisãri de brate reci. De-odatã trece-o cugetare, Un vãl pe ochii tãi fierbinti: E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti. Te duci; s-am înteles prea bine, Sã nu mã tin de pasul tãu, Pierdutã vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Cã te-am zãrit e a mea vinã, Si vecinic n-o sã mi-o mai iert, Spãsi-voi visul de luminã Tinzându-mi dreapta în desert. S-o sã-mi rãsai ca o icoanã A pururi verginii Marii, Pe fruntea ta purtând coroana ... Unde te duci? Când o sã vii?

[latan.elena]

În fiecare clipă a vieţii suntem cu un picior în poveste şi cu celălalt în gol.
Paulo Coelho

[latan.elena]

Cuvântul
actioneazã
atunci când
cel care-l rosteste
este el însusi acest cuvânt.

(Karlfried Graf Durckheim)

[latan.elena]

Tăria sincerităţii

Viaţa noastră este plină de contradicţii şi de sensuri denaturate. În lupta de toate zilele, sinceritatea este luată drept prostie, aşa după cum şiretenia şi ipocrizia sunt luate drept inteligenţă.
Se socoteşte om inteligent omul şiret, omul care ştie a păcăli şi a exploata pe fratele său, în timp ce acela care se mişcă sincer faţă de sine şi faţă de alţii, acela care are inocenţa florilor este socotit prost. De ce ? pentru că în lupta ce se dă între oameni, acesta din urmă este un învins, este o victimă.
Aici este în fond o mare iluzie care îi hrăneşte pe cei ce se cred mai „deştepţi”, încercând să fure vieţii plăceri şi rosturi personale. Cine vrea să ascundă, să lucreze în întuneric, nu creează, nu câştigă nimic, ci dimpotrivă. Iluzia se naşte din sensul material al luptei lor, nu din cel spiritual.
Totul în lumea aceasta se descoperă, totul se petrece la câmp deschis, acolo unde lumina cade masiv şi vertical. Ascunzişurile nu duc la biruinţă, ci numai la propria înşelare a celor ce le ştiu şi le folosesc, ele arată cât de slabi şi temători sunt aceşti oameni dacă le este frică de adevăr.
Sinceritatea are tăria luminii şi rodnicia apelor revărsate. Totul trebuie împlinit fără înconjur, fără păcatul înşelăciunii, fără rătăcirea dinainte hotărâtă. Omul sincer loveşte lucrurile în inima lor şi le cucereşte. Omul este tare prin această atitudine directă. După cum inteligenţa este cuprindere largă a vieţii, este înţelegere până în sensul moral al cuvântului, tot astfel sinceritatea este depăşire, este dăruire, este puritate şi lumină care taie în trupul masiv al întunericului.
Sinceritatea este o mare forţă morală, cale sigură în câştigarea binelui, căutat atât de trudnic de către noi toţi.

(Ernest Bernea – „Îndemn la simplitate”)

[latan.elena]

Omul „civilizat”

Omul „civilizat” este în genere înclinat să trăiască mai mult prezentul – prezentul care, fără un sens şi o luptă a noastră, nu reprezintă nimic şi fuge -, să-l trăiască prin toate simţurile trupului, atât de rafinate de civilizaţia aceasta de care suntem atât de mândri.

A mânca bine,a îndrăgi femei frumoase, a fura şi exploata pe cei slabi, a dormi în lenea unui trup obosit de senzaţii tari,a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel un adevărat Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei vieţi pentru care a trudit o lume întreagă de milenii.

Ce va fi mâine, nu-l interesează pe acest om, poate să se frângă şi osia cerului! Ce va fi mâine „vom trăi şi vom vedea”. Totul trebuie consumat acum pe calea simţurilor însetate de puternice zguduiri, trebuie îndrumat către totala satisfacţie a pământului uscat şi neroditor din noi.

Gândurile mari, credinţele, dorul unei vieţi mai pure şi mai frumoase sunt ale poeţilor, ale visătorilor; omul civilizat nu are ce face cu ele, nu le caută şi nici nu le cultivă pentru că „nu umblă după himere”. Acest om îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri îşi duce viaţa numai cu perdelele trase, închis, apăsat, căzut în propria sa întunecime.

Drama începe acolo unde prezenţa sa este activă. El retează elanuri, compromite credinţa, îngenunchează frumuseţea şi omoară omenia. El nu poate suferi altceva dincolo de fiinţa sa înrădăcinată atât de puternic într-un pământ care şi el refuză să-l primească.

Omule mic, omule putred, omule dizolvant, de ce eşti uneori atât de puternic?

(Ernest Bernea – „Îndemn la simplitate”)

[latan.elena]

Pãcatul nu stã în neglijarea de cãtre om a îndatoririlor sale religioase,
pãcatul e cã omul Îl gândeste pe Dumnezeu în termeni religiosi, opunându-L vietii.

(Alexander Schmemann)







Singurătate si responsabilitate

Singurătatea nu înseamnă lipsa companiei, ci conştiinţa profundă a unei solitudini totale, sentimentul părăsirii în viaţă de toţi şi de toate. Eşti singur în viaţă. Priveşti în jurul tău şi cel de lângă tine e o lume aparte, zăvorâtă în ea însăşi. În acelaşi timp tu singur porţi o adâncă răspundere faţă de viaţă şi o certă răspundere faţă de lume. În tine se află răspunderea generaţiilor. Ai o îndatorire faţă de viaţa care ţi s-a dat, pentru viaţa pe care o dai la rândul tău. La mersul lumii contribuie şi pasul tău, ceea ce te face părtaş la responsabilitatea faţă de un anumit moment al istoriei prin care treci.

(Christos Yannaras – Foamea şi setea)






http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm

[latan.elena]

Dacă vrei să transformi lumea, iubeşte o femeie!



Dacă vrei să transformi lumea, iubeşte o femeie, iubeşte-o cu adevărat.
Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.
Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor – înaripate, cu blană sau fără,

de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite,
nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.
Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei,
nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde.




Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie – o singură femeie
dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune,
dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate
şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate.
Ne-au fost date atâtea opţiuni
încât am uitat că adevărata eliberare
vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului
şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
Nu există decât unica Zeiţă.
Priveşte în ochii ei şi vezi - vezi cu adevărat
dacă ea este cea care te străfulgeră din cap pînă-n picioare.
Dacă nu, pleacă. Chiar acum.
Nu pierde timpul “încercând”.
Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este ea
deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”,
ci “când” alegem să ne abandonăm.




Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie.
Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte,
dincolo de frica de a fi manipulat
de Mama din capul tău.
Nu-i spune că eşti gata să mori pentru ea,
spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu ea,
să plantezi copaci împreună cu ea şi să-i priviţi crescând.
Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate,
ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea ESTE Zeiţă,
prin adoraţia şi devoţiunea ta.



Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie.
în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei,
iar ea îţi va vindeca schizofrenia –
dualitatea minţii şi jumătatea de inimă
care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău –
care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi,
ceva care să dea sens vieţii tale.
Mereu va fi o altă femeie.
Curând, cea nouă strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare
şi vei deveni din nou neliniştit, schimbând femeile ca pe maşini,
dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.




Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni.
Ceea ce bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului,
a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii,
a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor
suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul
atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa.




Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie, o singură femeie.
Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru.
Iubeşte-o prin frica ei de abandon
pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate.
Nu, rana nu este doar a ei să o vindece.
Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei.




Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
până la capăt
până când ea va crede în tine,
până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei, arta ei, pasiunea ei,
sălbăticia ei se reîntorc la ea –
până când ea devine o adevărată forţă a iubirii, mai puternică
decât toţi demonii mediei politice care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.




Dacă vrei să transformi lumea,
renunţă la cauzele tale aparent măreţe, la armele şi semnele tale de protest.
Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită
şi iubeşte o femeie,
dincolo de străduinţa ta pentru măreţie,
dincolo de căutarea tenace a iluminării.
Sfântul Graal se află chiar în faţa ta,
dacă doar ai lua-o în braţe
şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii.




Dacă pacea este un vis care poate fi re-amintit
prin inima unei femei?
Dacă iubirea unui bărbat pentru Femeie, pentru Calea Femininului,
este cheia care deschide inima Ei?




Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
până în profunzimile umbrei tale,
până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale,
înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară,
la poarta tărâmului de curcubeu
unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul,
până la punctul fără de întoarcere,
până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ.

Lisa Citore










Daca vrei sa transformi lumea, iubeste un barbat!


"Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede. Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea. Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid... Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia ce au luptat-o spiritele lor intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-le drumul, lasa-le sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.



Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii... O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine... sa inoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage..., pentru ca o va face..., va fugi inspaimantat in grota lui... aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui... Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.



Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui, cu seductie si pacaleli; doar ca sa il atragi in capcana... intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura, mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui. Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce... pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama - imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu il pedepsi pentru ranile lui despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze cand te intorci acasa.



Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine, si uniti-va intr-un dulce nimic al inimii acestei lumi.



Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!
Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna."

Lisa Citore

SURSA :
http://portalspiritual.com/dezvoltar...ste-un-barbat/

[latan.elena]

https://www.facebook.com/edward.baker.96930/photos




SCURTA POVESTIRE DESPRE CLIPA



Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.Am închis ușile să nu intre greșeala; m-a întrebat atunci Adevărul: “Acum pe unde să intru eu?”Iubirea e plenitudinea. Ea nu cerșește, ea dorește.Dacă există în lume o forță, care să depășească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare față de orice pagubă chiar și față de moarte, această forță este iubirea…
Nu te teme de clipă. Așa cântă glasul eternității.Este simplu să fi fericit, dar e foarte greu să fi simplu…

Numai acela este liber care iubește libertatea pentru el și care este bucuros să o extindă și asupra altora…


http://portalspiritual.com/dezvoltare-spirituala-2/scurta-povestire-despre-clipa/