"Ce înseamnă să gândim frumos?
Înseamnă să nu te gândeşti la ceva frumos într-o anumită clipă ci să gândeşti frumos în orice clipă, să fii atent la gânduri, să selectezi gândurile care trec prin minte, să reţii gândurile cele bune şi în măsura în care există posibilitatea, să le dai grai şi să le întrupezi în fapte."
Părintele Teofil Părăian
„Credem că fericirea derivă dintr-un loc în care am fost odată fericiți. Adevărul este că fericirea derivă din noi înșine.”
Franz Schubert
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.04.2018 la 12:16.
''Dacă uiți, te rătăcești.''
Mircea Eliade
art instruction | daniel gerhartz
,, Dacă nu ești capabil sa te reconstruiești , atunci ești capabil sa te distrugi. "
Chris Simion
Oriunde ne îndreptăm atenția, ne consumăm energia creativă. Putem salva energia creativă dacă ne divizăm atenția, dacă nu ne vom identifica cu lucruri, oameni și idei.
Când devenim identificați cu lucruri, oameni și idei, uităm de Sinele nostru și ne pierdem energia creativă în modul cel mai jalnic.
Este esențial să știm că trebuie să salvăm energia creativă pentru a trezi conștiința și că energia creativă este potențialul viu, este vehiculul conștiinței, este instrumentul pentru trezirea conștiinței.
Samael Aun Weor
''Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți.''
Voltaire
pp
''Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău și n-a fost.''
Nicolae Iorga
''Trebuie să înțelegi diferența dintre o persoană care vorbește cu tine în timpul liber și o persoană care își face timp liber pentru a vorbi cu tine, deoarece este o mare diferență. Dar tu alege-o pe cea care își face întotdeauna timp pentru tine. Vei zâmbi și iubi viața mai mult!''
Adrian Goia
Unii ajung la poezie grație inspirației, alții se bucură de suportul talentului, dar puțini sunt cei care izbutesc glorios și romantic conținutul unui stih, fără avantajul celor două, puțini sunt cei cărora poezia le este un efect, un recul al inteligenței. Eu așa îl percep pe acest poet. Tăcut, introvertit, ani de zile a rămas în modestia anonimatului pregătindu-și terenul asemeni unui funcționar conștiincios. Nu demult a început să strălucească, și acum dovedește cititorilor că poate să scrie la fel de bine ca mulți alți poeți, dacă nu cumva mult mai bine decât ei... Prin el se încarnează emoția în labirintul unui limbaj, asistăm la o mostră de inteligență, discreție și eleganță... Doamnelor și domnilor, Val Răzeşu :
FLOAREA MEA DINTRE ZĂPEZI
Când e vreme fără tine pe tărâm de Cosânzene,
viscoleşte în cuvinte şi pe genele plecate;
clipele se fac troiene, nu mai zboară înainte,
inima nu poate bate dacă nu-mi alergi prin vene.
Calendarul fără tine e tăcere de apoi...
Când te-ai ridicat a floare primăverii, de la nord,
a luat-o în pumnale cântec de privighetoare,
a făcut atac de cord depărtarea dintre noi.
O fi iarnă peste lume şi răgazul meu puțin...
A albastru m-a chemat trupul tău, vioară lină,
în ursita ta să vin, mirele întârziat,
să bea nopțile lumină din zăpada ta de crin.
În adâncul firii tale flacără să mă cobor,
buze fremătând rebele în sărut să se aprindă,
de atâta drag şi dor, în uimirea iernii mele
brațele să mă cuprindă albe aripi de cocor.
Să mă duci nemărginirii ce-ai aflat-o, şi să crezi
că în ochii tăi e cerul unde voi veni acasă...
când va fi ca să mă pierzi, dezlegându-ne misterul:
primăvara ta frumoasă, floarea mea dintre zăpezi.
SĂRUTĂ-MĂ
Pe pleoapa nopții, Luna dă cu fard
trecând prin părul tău de abanos,
pe buzele flămânde ce mă ard
şi lunecând pe sâni, misterios.
Sărută-mă cu gură de nestins
şi arde-mă cu trupul tău de foc
în noaptea ce în brațe m-a cuprins
cu tine, de-a vecia să mă joc.
E mic pământul pentru-atâta drag,
iubirea noastră trece de orbită
şi facem din îmbrățişare prag,
vecia să încapă în clipită.
Miroşi a tine şi a necuprins,
cu ochii luminoşi mă treci prin cântec,
de taine neştiute cad învins,
ademenit de fluturii din pântec.
Iubeşte-mă în ceasul de acum,
în fiece sărut în care vin
să rătăcim secundele pe drum
ca să rămână veacul mai senin.
E vis sau nu, uimirea nu mai ştie,
aripile nu se mai văd în beznă,
dar îngerul iubirii mi te ştie
din cântec aurind până pe gleznă.
Cum mă desmiardă brațele fierbinți,
străinul meu cu aripi de vecie
îmi scoate iarna anilor din minți,
sunt iară primăvară, florărie...
Pe catifeaua umbrelor din pat,
ce împlineşte dor dintotdeauna,
din lacrima în care te-am visat,
ai ridicat, cu o privire, Luna.
Cu gingăşii nespuse mă omori,
ca pe un lujer urc în nevăzut
şi lăcrimează stelele cu flori
pe trupul îmbrăcat doar în sărut.
Trăim iubirea ca pe-o agonie,
de parcă jumătate a plecat,
sărută-mă, să las pentru vecie
pe glezna caldă, cerul sărutat...
TE IUBESC DINTOTDEAUNA
Ai uitat în tine cerul, să mă poți îmbrățişa.
De pe gura ta, albastrul se ridică în sărut
dincolo de iarna care pe obraz se răsfăța,
ninge cu nemărginire pe bujorii din trecut.
A vrut Dumnezeu să fiu eu cireşul tău de mai,
când din muguri de cuvinte încă nu ştiam a fi..,
sus, în roşul de pe chipul care îmi şoptea, mai stai,
stelele să-ți zboare-n suflet ciocârlii în zori de zi.
Când taci tu, ceru-i de vină că te urc din ram în ram
şi-mi zâmbeşti din floare-n floare, amintindu-mi nişte ploi
de sub pleoapa unei zile unde-n zâmbet adunam,
peste lacrimi de iubire, curcubeul dintre noi.
Au învolburat furtuni toate mările privirii,
valurile aşteptării muşcau veşnicia toată,
nunta cea dumnezeiască care îşi devoră mirii
dacă un băiat nu urcă cerul printr-un trup de fată.
Te iubesc dintotdeauna, trebuia cândva să vii
ghiocel spre primăvară, iernii declarând război.
Să râmână doar zăpada sânilor, şi veşnicii
să faci clipele-n sărutul unde suntem amândoi.
M-ai făcut nemuritor, porți cireşe la ureche
din cireşul ce ți-am fost. În povestea ta de vară
mi-am făcut din dor de tine rădăcină nepereche
să mă țină în picioare şi când fruza o să moară.
Să mai stau, să râd cu tine începuturile verii,
ziditorul de poveşti să dezlege-n seară sacii
Carelor, de stele pline, ca-ntr-o noapte a-Învierii,
şi să-şi ardă-n zori, în noi, toate flăcările macii.
Să urcăm îmbrățişați tot ce-a fost cândva în două,
în fiorii fulgerați să se facă de amiază,
lacrimile amintirii care s-au cernut ca rouă
să se facă în privirea noastră, fiecare, rază.
Şi, în cântecul luminii noastre de nemuritori,
îmbătat de dorul tău, de pe trupul de vioară
să te urci tiptil în mine, să mă potopeşti cu flori,
să întineresc cireş pentru fiecare seară.
''Totul este dinainte stabilit, începutul ca şi sfârşitul, prin forţe asupra cărora nu avem nici o putere. Este prestabilit pentru o insectă, la fel ca pentru o stea. Fiinţele umane, plantele sau praful, noi toţi dansăm după o melodie tainică, pe care o fredonează un cântăreţ nevăzut din îndepărtatul Univers.''
Albert Einstein
Momentan sunt 252 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 252 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje