În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Şi ceea ce-am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.
Constanta Buzea, "Aprilie"
"... si acolo, in linistea aceea multa, acolo o sa te gasesti pe tine din nou si vei deveni iara ce ai fost candva ..."
"Asta ţine de dragoste: a privi la om şi a vedea în el o frumuseţe de nerăpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viaţa a făcut din el, a săvârşit asupra lui.
Dragostea este tocmai extrema suferinţă, durere pentru că omul e nedesăvârşit şi totodată minunarea pentru că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos.
Şi iată, dacă priveşti măcar o dată la om în felul acesta, poţi să îl îndrăgeşti în pofida a tot ce le sare în ochi altora.
Cât de des nu se întâmplă ca celui îndrăgostit să i se spună: „ce ai găsit la el ? ce ai găsit la ea ?” – şi omul dă răspunsul absolut delirant: „dar nu vezi ce minunată este, ce frumos este?..”
Şi se dovedeşte că, da, aşa şi este, omul cu pricina e minunat, pentru că cel care iubeşte vede doar rănile.
De lucrul acesta, iată, e foarte important să nu uităm. Este extrem de important să ne amintim că dragostea este realistă până la capăt, că ea îl cuprinde în întregime pe om şi că ea vede, ea este văzătoare, însă în loc să osândească, în loc să se lepede de om, ea plânge pentru schilodirea lui şi este gata să îşi dea viaţa pentru ca tot ce-i bolnav, tot ce-i stricat să fie îndreptat şi tămăduit.
Asta este ceea ce se numeşte atitudinea „cu întreagă înţelepciune” faţă de om, acesta este adevăratul principiu al dragostei, cea dintâi viziune serioasă."
Mitropolitul Antonie de Suroj, chirurg si preot, "Taina iubirii"
Am vrut, de-a lungul anilor, să distrug în mine o fervoare romantică, încăpățânată și anacronică, despre care aș putea spune că mi-a făcut destul rău. Și, sincer să fiu, asta am căutat multă vreme la romantici: ce mă poate ajuta să mă vindec de o sensibilitate păgubitoare, să devin mai lucid, mai în spiritul veacului în care mi-a fost dat să trăiesc. N-am reușit decât să întărât răul acesta din mine, tocmai ca la operațiile care nu fac decât să instige boala, s-o accelereze, s-o determine să devină necruțătoare.
Octavian Paler, „Un muzeu în labirint”
Pedeapsa macului
Arde macul să se-nsoare,
Macul roşcovanul,
C-a pus ochii pe-o Cicoare…
Nu-i ca ea o altă floare
Mândră în tot lanul.
Însă floarea mult iubită,
Floare mai aleasă,
Nu-i cu macul potrivită,
Ci-i cu Flutur logodită
Şi-i va fi mireasă.
Craiul Flutur, domnul mare,
Mânios, pe dată,
S-aruncă pe vânt călare,
Şi-ajungând la Mac în zare,
A pornit a-l bate.
Cu aripile-aurite,
Strajnic mi-l loveşte,
Jos cad foile izbite,
Şi din urmă, risipite,
Vântul le goneşte.
Râd cicorile şi lanul…
Creşte veselia,
Că din Macul Roşcovanul
A rămas acum, sărmanul,
Numai măciulia.
Vasile Voiculescu
Binecunoscutul aforism al Fericitului Augustin: „Iubeşte şi fă ce vrei”, înseamnă de fapt: „Iubeşte-L pe Dumnezeu, şi fă ce vrei”
'' Iubeste ce vrei, pe cine vrei dar iubeste cu simt de raspundere, respect, sinceritate, intelegere .''
„Curajul este scara pe care urcă toate celelalte virtuţi.”
Clare Boothe Luce
„Ca să iubeşti cu adevărat, trebuie să ai curaj să ştii ce înseamnă suferinţa de a nu fi iubit, trebuie să ai curaj să poţi dacă este nevoie doar să dăruieşti, nu să şi primeşti. Ca să iubeşti necondiţionat persoanele de lângă tine trebuie să ai curaj să le accepţi şi cu defecte şi cu calităţi, să le accepţi aşa cum sunt chiar dacă nu corespund aşteptărilor tale, trebuie să ai curaj să lupţi cu egoismul tău care te îndeamnă să schimbi pe cel de lângă tine conform dorinţelor tale, trebuie să ai curajul să lupţi cu tentaţia de a dori să tai din aripile viselor celor din jurul tău. Ca să îţi iubeşti nu numai prietenii, ci şi duşmanii, trebuie să ai curaj să te lupţi cu ura, cu mânia, cu răutatea, cu judecata, care îţi dau târcoale când este vorba despre vrăşmaşii tăi. Ca să îţi iubeşti semenii cu adevărat trebuie să ai curaj să sacrifici din timpul tău, din cunoştinţele, din talanţii tăi pentru a le dărui acestora, pentru a le sluji lor, să ai curaj să te dăruieşti pe tine însuţi, fiindcă cel ce iubeşte puţin, dă puţin, cine iubeşte mult dă mult, dar cine iubeşte foarte mult se dă pe el însuşi.”
(Cristina Toma)
Sursa: https://jurnalspiritual.eu/
Rebecca Rudolf
'' Balerinele sunt geometriile Creatorului. ''
Albert Einstein
" Toată viaţa mea, am fost în dragoste cu cerul. Chiar şi atunci când totul s-a destrămat în jurul meu, cerul a fost mereu acolo pentru mine."
Yoko Ono
"Să nu umblați după tot ce strălucește,ci după tot ceea ce vă luminează inima. ''
Nelson Mandela
Momentan sunt 221 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 221 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje