Ce înseamnă iertarea?
Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie.
Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ
este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru
energetic.
E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui computer.
Dumitru Constantin Dulcan
“Ai curajul sa iti asculti inima si intuitia! Ele stiu deja ceea ce vrei tu sa devii cu adevarat.” – Steve Jobs
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.01.2018 la 17:00.
Atitudinea Ta Ești Chiar Tu!
Poți gândi și poți vorbi doar despre tine. Orice ai încerca să gândești sau să rostești despre altcineva, tot despre tine o faci. Orice etichetă ai încerca să lipești pe fruntea unei alte Ființe, doar pe fruntea ta o lipești. Orice Atitudine....
http://www.dhyanna.ro/language/ro/at...-tu/#more-1993
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.05.2015 la 23:32.
Frumusetea apare din intregul existentei noastre
In mod ironic, multe femei cred ca frumusetea le va aduce fericirea, insa adevarul este exact pe dos. Fara fericire, nu se poate obtine o frumusete care sa dureze. Chiar si cele mai perfecte trasaturi isi pierd farmecul daca acea persoana este profund nefericita sau stresata.
Frumusetea se naste nu din forma diferitelor parti ale corpului, ci din intregul existentei noastre.Fata si corpul reprezinta manifestarea fizica a tot ceea ce gandim si facem, o oglinda fidela a sufletului nostru, si, atat timp cat mai exista un colt al mintii sau al inimii care nu este implinit, frumusetea va fi trecatoare.
Stiinta psiho-somatica moderna a aratat ca un om relaxat si fericit traieste intr-un corp total diferit din punct de vedere biochimic de cel pe care il are un om tensionat, manios sau trist. “A gandi inseamna a practica chimia creierului”, scris Deepak Chopra in Vindecarea cuantica, „. . . corpul si mintea sunt ca doua universuri paralele. Tot ce se petrece in universul mintal lasa urme in cel fizic.” Fiecare gand si emotie se manifesta in corp sub forma unui mesager molecular care circula prin fluxul sanguin pentru a-si transmite ordinele fiecarei celule, modificandu-ne infatisarea dinauntru spre in afara, din interior spre exterior.
Cand suntem speriati, de exemplu, mesajele chimice transmit glandelor suprarenale sa secrete adrenalina. Aceasta, in schimb, afecteaza rinichii, ceea ce duce la deshidratarea corpului, si face inima sa bata mai tare in timp ce pompeaza sangele spre extremitati, pregatind corpul de lupta sau de fuga. Aceste modificari duc la aparitia efectelor caracteristice fricii: gura uscata, paloarea fetei. In mod normal, cand stimulul dispare, frica dispare si ea, iar biochimia corpului se normalizeaza. Cu toate acestea, cand persoana respectiva este mereu in stare de stres, asa cum majoritatea oamenilor sunt in zilele noastre, corpul nu isi mai poate reveni din aceasta stare de epuizare, si incepe degradarea fizica: uscaciunea constanta conduce la aparitia ridurilor, presiunea marita a sangelui duce la boli cardiace, samd. Asa ca, daca vreti sa va modificati infatisarea, trebuie mai intai modificate gandurile, emotiile si obiceiurile care declanseaza stresul si imbatranirea.
Daca vreti sa fiti frumoase, trebuie mai intai sa creati o viata interioara unitara si fericita, astfel incat fiecare celula din corpul vostru sa afle de fericirea voastra si sa se alature ei.
Aceasta stare de fericire pura si libera este sursa si esenta frumusetii ayurvedice. Ea este cunoscuta sub denumirea de sat-cit-ananda, existenta – constiinta – beatitudine. Ea este pura in ea insasi pentru ca este desavarsita, neschimbatoare, suficienta in ea insasi; este libera deoarece nu este rezultatul, consecinta nici unui fenomen, eveniment sau lucru, ci exista libera de toate conditionarile si limitarile in timp si spatiu, o constanta auto-generata a experientei noastre. Este fericirea la cel mai inalt nivel, si apare spontan in urma unei vieti echilibrate.
In mitologie, care ilumineaza fenomenele universale ale existentei umane, frumusetile arhetipale ale multor culturi au o trasatura comuna: ele sunt descrise ca fiind stralucitoare, si aceasta caracterizare este deseori cheia rolului lor in ordinea cosmica. David Kinsley citeaza numeroase exemple in The Goddesses’ Mirror.
In poemele sacre tantrice, frumoasa zeita Lakshmi este asemanata cu “uleiul care pastreaza focul viu al lampii”. Cand ea este absenta, lumile devin cenusii, lipsite de stralucire si incep sa se vestejeasca.
Zeita greceasca Afrodita, ca si contrapartea ei romana Venus, incarneaza perfectiunea feminina in traditia occidentala. Descrisa ca fiind de aur, cu ochi stralucitori si cu o senzualitate luminoasa, frumusetea suprema a Afroditei, la fel ca si cea a lui Lakshmi, este descrisa nu ca o suma a caracteristicilor ei, ci ca o dimensiune subtila si luminoasa a fiintei ei, o caldura interioara care pare sa emane ca o lumina din pielea ei. Intr-o legenda, Afrodita s-a deghizat intr-o femeie batrana, insa ochii ei plini de stralucire au dat-o de gol. Stralucirea ei este identitatea ei, este frumusetea pentru care ea este cunoscuta.
In credinta populara, aceasta luminozitate, aceasta stralucire interioara este cea care atrage mai intai atentia la o femeie. Ea este frumusetea absoluta, valoarea neschimbatoare a perfectiunii fizice. Este o vitalitate interioara atat de impunatoare, un chip atat de stralucitor, de luminos, incat farmecul acelei femei transcende toate modele si toate idealurile. Nu poate fi confundata si nu poate fi uitata. Nu este imaginara si nu este ceva ce am putea simula mult timp, nici chiar cu ajutorul celui mai bun machiaj sau al celei mai reusite operatii estetice. Dupa ce este dobandita, varsta sau timpul nu o pot diminua. Poate fi numita “focul interior” care da chipului o infatisare proaspata, fericita, senina, care face pielea sa straluceasca de frumusete. In Ayurveda (medicina traditionala indiana), aceasta stralucire a pielii este un fenomen normal produs de prezenta unei substante foarte subtile numite ojas, care apare ca urmare a sanatatii tuturor tesuturilor corpului.
http://armoniefeminina.com/2011/10/0...tentei-noastre.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 29.07.2015 la 15:56.
''Cred că Dumnezeu trebuie cunoscut privind în oglindă.
Dacă te vezi cu teamă, rezistând cu greu la limita supravieţuirii, al tău este Dumnezeul luptei sau fugii.
Dacă te vezi capabil de putere şi realizare, al tău este Dumnezeul răspunsului prin reacţie.
Dacă te vezi echilibrat şi calm, al tău este Dumnezeul răspunsului conştiinţei liniştite.
Dacă te vezi în creştere şi evoluţie, al tău este Dumnezeul răspunsului intuitiv.
Dacă te vezi ca pe cineva care face ca visurile personale să devină realitate, al tău este Dumnezeul răspunsului creator.
Dacă te vezi capabil să faci minuni, al tău este Dumnezeul răspunsului vizionar.
Dacă te vezi una cu Dumnezeu, al tău este Dumnezeul răspunsului sacru.''
Deepak Chopra-Să-l cunoaştem pe Dumnezeu
Primele amintiri și cea dintâi iubire a lui Nicolae Grigorescu
Nicolae Grigorescu s-a născut pe 15 mai 1838 la Pitaru, în județul Dâmbovița. În 1843, după decesul tatălui, s-a mutat împreună cu mama și cu frații la București, în mahalaua Cărămidarilor. Din casa primitoare a mătușii Maria are primele amintiri:
”Cu acul ne-a crescut biata mama. Și o dată n-am auzit-o plângându-se, ori blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuța de ea, ș-a învățat singură să citească și să scrie, ca să ne poată învăța și pe noi puțină carte. Că ce școli erau pe vremea aia?… De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s-avem de toate. Surorile începeau să coasă și ele. Un frate mai mare intrase ucenic la unchi al mamei, zugrav de biserici… Se vede că era în neamul nostru, că mult îmi mai plăceau și mie icoanele când eram mic. Pentru mine, sfinții erau vii: stam cu sfială înaintea lor și eram încredințat că și ei se uită la mine, mă așteptam să-i aud vorbind, să-i văd mișcând, ridicând mâna să mă binecuvânteze. La zece ani am intrat și eu la un iconar. Da’ era un om sucit, Dumnezeu să-l ierte și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să-i legăn copilul și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană.
Numai câteodată, când îi frecam culorile, se mai îmbuna și mă lăsa lângă el- atunci eram în culmea fericirii, îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la Dumnezeu. După doi ani m-am întors acasă, ș-am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hainuța pe jos, îmi întindeam marfa pe ea și-mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu… și cumpărau, bieții oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea. Făcusem vreo zece sorcoveți(monede de argint), și când m-a întrebat îngrijorată de unde-s- că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus m-a sărutat, a dat să zică ceva și s-a întors repede cu fața spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate cea mai fericită zi din viața mea. Eram mare – aduceam parale-n casă- cine mai era ca mine?!”
Nicolae Grigorescu- autoportret
Talentul i-a adus renume și la doar 15 ani ajunge pictor de biserici.
”Eram de cincisprezece ani când meșterul care zugrăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac sfinții de la catapeteasmă. Acolo am cunoscut o fetică așa cam de vârsta mea. Avea niște ochi mari, albaștri, și-n toată figura era o expresie dulce, de-o cumințenie îngerească. Și nu știu cum, că ne-am pomenit prieteni. Seara când isprăveam de lucru, ne-ntâlneam în grădina bisericii. Era vară, liniște, frumos ca-n vis. Și ne plimbam alături, țiindu-ne de mână și nu ne spuneam nimic. Da’ eram așa de fericiți, cum numai la vârsta aceea poți fi. Când ne despărțeam ne strângeam de mână, ne șopteam încetișor -Noapte bună- și ne dam întâlnire pe a doua zi, tot la ceasul și locul acela… Era pentru mine tot ceea ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume.
Manastirea Zamfira
Și nici nu mă mai puteam gândi la altceva. Odată, plecase zugravul la târg, și se vede că se-ncurcase la vreun chef, c-a lipsit două zile. Ajunsese cu lucrul la turla cea mare din mijlocul bisericii, unde mai rămăsese de făcut un serafim în creștetul bolții. Îmi isprăvesc eu ce aveam de isprăvit și mă urc pe schele, mă cocoțez pe un scaun, ca s-ajung, și cât oi fi lucrat eu acolo nu știu, da’ când dau să mă depărtez puțin ca să văd ce făcusem, o dată aud, de la spatele meu, glasul jupânului: ”Bravo, mă băiete, să trăiești! E cel mai frumos înger pe care l-ai făcut tu. Leită Măriuca popii, da’ parcă-i și mai frumoasă aici”. Fără să vreau, făcusem chipul de care tot sufletul meu era plin”.
http://www.istorie-pe-scurt.ro/prime...ae-grigorescu/
Zilele săptămânii
Gândul just – SâmbătăAtenţie la reprezentări (gânduri). Nutreşte numai gânduri importante. Învaţă treptat să distingi în gândurile tale esenţialul de neesenţial, veşnicul de trecător, adevărul de o simplă părere. Când îi asculţi pe semeni încearcă să aduci în lăuntrul tău o deplină tăcere şi să renunţi, atât pe planul gândirii cât şi al sentimentelor, la orice aprobare, dar mai ales la orice judecată dezaprobatoare.
Judecata justă – DuminicăChiar şi la cele mai neînsemnate acţiuni să te decizi numai pornind de la o cumpănire bine întemeiată. Orice acţiune negândită, orice faptă nesemnificativă să fie ţinută departe de suflet. Pentru toate să ai temeiuri bine chibzuite. Abţine-te neapărat de la acţiuni spre care nu te împinge un motiv important. Dacă eşti convins de justeţea unei hotărâri luate, să te ţii de ea cu fermitate lăuntrică. Aceasta e aşa numita judecată justă care nu trebuie să depindă de simpatie sau antipatie.
Vorbirea justă – LuniNumai ceea ce are sens şi importanţă trebuie să iasă de pe buzele celui care tinde spre o dezvoltare superioară. Orice vorbire numai de dragul de a vorbi – de pildă pentru a omorî timpul – este dăunătoare în acest sens. Să fie evitat felul obişnuit de conversaţie în care se spun de toate alandala. Nu trebuie insă să te înstrăinezi de contactul cu semenii. Tocmai prin contact cu ceilalţi trebuie să se dezvolte vorbirea, încetul cu încetul, spre semnificativ. Spui şi răspunzi fiecăruia, bine judecat şi cumpănit în toate sensurile. Nu vorbi niciodată fără rost, dar bucură-te să poţi tăcea. Nu vorbi prea mult, şi totuşi nu fii zgârcit la vorbă. Ascultă mai întâi în linişte, apoi prelucrează.
Fapta justă – MarţiAcţiunile exterioare să nu îi tulbure pe semenii noştri. Când eşti îndemnat să acţionezi din lăuntru (conştiinţa), cumpăneşte cu grijă cum ai putea să corespunzi în mod optim ocaziei spre binele general, spre fericirea durabilă a semenilor, pentru veşnic. Când acţionezi din tine însuţi – din proprie iniţiativă, cântăreşte în prealabil cât mai temeinic urmările modului tău de a acţiona.
Punctul de vedere just – MiercuriOrdonarea vieţii. Trăieşte conform cu natura şi cu spiritul, nu te consuma în nimicurile exterioare ale vieţii. Evită tot ce poate aduce nelinişte şi grabă în viaţă. Nu te pripi, dar nici leneş să nu fii. Viaţa este un mijloc pentru a putea lucra, pentru a te dezvolta superior, şi acţionează în consecinţă.
Strădania justă – JoiFii cu luare aminte să nu faci nimic din ceea ce stă dincolo de puterile tale, dar nici să nu neglijezi ceva din ceea ce este cuprins în limita acestor puteri. Priveşte dincolo de cotidian, de momentan şi pune-ţi ţeluri (idealuri) ce stau în legătură cu îndatoririle cele mai înalte ale unui om, ca de pildă: să vrei să te dezvolţi în sensul exerciţiilor indicate, pentru a putea apoi să-i sfătuieşti şi să-i ajuţi cât mai bine pe semeni, chiar dacă în viitorul nu foarte apropiat. Cele spuse pot fi rezumate aşa: fă-ţi un obicei din toate exerciţiile precedente.
Memoria justă – VineriStrăduinţa de a învăţa cât mai multe de la viaţă. Nimic nu trece pe lângă noi fără să ne ofere prilejul de a strânge experienţe folositoare pentru viaţă. Dacă am făcut ceva incorect sau imperfect, aceasta va fi un imbold ca pe viitor să facem lucruri asemănătoare în mod just sau desăvârşit. Dacă-i vezi pe ceilalţi cum acţionează, observă-i într-un scop asemănător, dar nu-i privi fără dragoste. Şi nu întreprinde nimic fără a-ţi îndrepta privirea către înapoi spre experienţe care-ţi pot fi de ajutor la hotărârile şi în acţiunile tale. Dacă eşti cu luare-aminte, poţi învăţa de la fiecare om, chiar şi de la copii. Acest exerciţiu se mai numeşte şi memoria justa, adică să-ţi aminteşti de cele învăţate, de experienţele făcute.
Rezumatul zilei – ZilnicPriveşte din când în când în interiorul tău, măcar pentru 5 minute zilnic, la aceeaşi oră. Cufundă-te în lăuntrul tău, sfătuieşte-te cu grijă cu tine însuţi, verifică-ţi şi formează-ţi principiile de viaţă, recapitulează în gând cele ce ştii sau cele ce nu ştii, cântăreşte-ţi îndatoririle, reflectă la conţinutul adevăratului scop al vieţii, fii sincer nemulţumit în legatură cu greşelile şi imperfecţiunile tale, într-un cuvânt încearcă să descoperi esenţialul, statornicul, şi să-ţi propui în mod serios ţeluri corespunzătoare, legate bunăoară de virtuţile ce se cer dobândite. (Să nu cazi în greşeala de a crede că ai făcut ceva bine, ci să năzuieşti mereu tot mai sus, urmând cele mai înalte modele.)
http://antroposofie.ro/rudolf-steine...amanii/#zilnic
Inteligenta sufletului
Inteligenta sufletului
“Eu nu sunt un corp care are suflet, sunt un suflet care are o parte vizibila numita corp.” – Paulo Coelho
Daca ai curajul de a porni intr-o lunga si continua calatorie de autodescoperire, fara a-i lasa pe altii sa te intoarca din cale.... Daca iubirea te ridica intr-un vartej de fericire... Daca poti sa iti lasi inima sa simta autentic si sa gandeasca integru... Daca poti sa vibrezi de bucurie si sa tremuri de fericire... Daca vibrezi de suferinta in interior si totusi chipul tau tradeaza liniste... Daca poti sa arzi de bucurie sau durere… si sa-ti asumi 100% responsabilitate pentru ceea ce simti. Daca ramai fidel celorlalti, insa nu uiti sa ramai fidel fata de tine. Daca esti pregatit sa lasi mastile sa cada si sa-ti imbratisezi cu dragoste adevarul despre cine esti, cu acceptare posibilitatea despre cine vei fi… Daca lasi entuziasmul sa-ti fluture incantarea in zambet... Daca iti deschizi inima oricand si pentru oricine... Daca inchizi inima cand este ranita si o deschizi din nou pentru oricine, oricand uitand ca a fost strapunsa... Daca in viata vezi atingere. in atingere vezi divinitate, in divinitate vezi un scop maret... Daca incerci sa atingi cerul si sa uiti de limite...
Daca simti ca ceea ce faci este conectat la ceea ce face cineva mai mare decat tine... Daca ceri respect lumii si primesti intors respectul lumii... Daca constientizezi prin ceea ce faci prezenta unei energii divine sau superioare... Daca dincolo de orice masca pe care o lasi sa cada ramai transparent si pur... Daca locuiesti in tine insati si nu in altii... Daca reusesti sa te conectezi la existenta fara sa devii sclavul ei, sclavul celorlalti... Daca reusesti sa lasi pe altii sa te invete, fara sa devii sclav… Daca reusesti sa ii inveti pe altii, fara sa devii stapan… Daca stii ca AI, DETII si cu toate acestea intelegi ca nimic nu iti apartine, nu duci nimic cu tine pentru o eternitate... Daca stii ce inseamna pacea. Pacea.... Daca esti capabil sa simti mila, compasiune si iubire si sa nu le confunzi intre ele... Daca lupti cu insetare si fara renuntare in numele unui vis de iubire sau de viata... Daca poti sa induri suferinta si umerii ti s-au facut grei si mici sub povara ei. Daca inima ta naste visuri la care nu renunta niciodata...
Daca poti sa versi lacrimi si sa te eliberezi de suferinta... Daca poti sa spui “Da, durere. Nu poti sa ma dobori. Sunt aici ca te infrunt si sa invat ceva din tine, sa te inving si sa ma inving pe mine odata cu tine”… Daca simti puterea cum creste peste durere... Daca esti flexibil, fara sa te indoi pana la pamant... Daca te adaptezi activ si spontan aratand lumii si lucrurile prin care te diferentiezi de ea... Daca o singura viziune te poate inspira, daca o idee sau un crez te poate bantui o viata intreaga… Daca poti sa spui “pot, dar nu, nu vreau sa fac rau pentru ca acest rau este inutil.”… Daca vezi lucruri profunde in lucruri care altora le scapa. Daca ai raspunsuri evidente si totusi te poti intreba: “de ce”, “si daca”?... Daca poti sa lupti impotriva a ceea ce este conventional... Daca stii si totusi vrei sa stii mai mult. Iar ceea ce stii sa vrei sa folosesti cum trebuie, cand trebuie, in locul catre trebuie, cu intentia care trebuie… Sa nu actionezi cateodata asa cum ar trebui… Daca pierzi in viata si stii ca nu te-ai pierdut de tot… Daca accepti, te strangi si te aduni si mergi mai departe... pentru ca altceva mai bun nu o sa poti face niciodata.
… inseamna ca spiritul tau e viu.INTELIGENT. Frumos. Activ. Inseamna ca sufletul tau simte. Gandeste. Are un trup si un invelis.
Ce este SQ (Inteligenta Spirituala)?
Daca inteligenta emotionala este asociata cu partea dreapta a creierului, inteligenta intelectuala este asociata cu partea stanga a creierului, neurologic vorbind, SQ-ul corespunde cu activarea intregului creier. Inteligenta spirituala (SQ = Spiritual Quotient) este o calitate innascuta a unei persoane, o dimensiune care integreaza atat inteligenta intelectuala, cat si inteligenta emotionala. Inteligenta spirituala este o inteligenta exclusiv umana. Au animalele sau computerele sau robotii acest tip de inteligenta? NU. Inteligenta spirituala este o trasatura specifica doar fiintei umane.
De ce este important sa iti dezvolti inteligenta spirituala? Constientizand si dezvoltand inteligenta spirituala vei reusi sa iti transformi sentimentele negative in sentimentele pozitive, sa dai un sens vietii tale (sau mai mult sens!), sa sporesti gradul de implinire personala, sa atingi implinirea personala, profesionala si interioara. Intr-un grad mai mare sau mai mic, inteligenta spirituala exista in fiecare din noi.
Inteligenta spirituala trebuie trezita si adusa la viata. Va intrebati iarasi de ce? Conectarea la inteligenta noastra spirituala este cea mai autentica si sincera calatorie inspre autodescoperirea sinelui, a celorlalti si a lumii in care traim. Inteligenta spirituala facilieaza performanta, creativitatea, schimbarea, capacitatea de adaptarea, starea de pace si de liniste, intelepciunea, bucuria, entuziasmul, purificarea si reinvierea sinelui dupa durere. Ea te ajuta sa traiesc in armonie cu valorile tale cele mai inalte si sa te indrepti catre scopurile tale in viata.
Diferenta dintre Inteligenta Spirituala si Spiritualitate
“Exista o diferenta intre spiritualitate si inteligenta spirituala. Spiritualitatea inseamna sa stii cine esti, iar Inteligenta spirituala inseamna sa “realizezi” cine esti si sa-ti traiesti viata in aceasta constientizare. Intotdeauna ai fost cine esti si, pe drept cuvant, nu ai putea niciodata sa fii altceva decat ceea ce esti. Acest lucru necesita insa “realizare”, spre exemplu realizarea acelui moment in care “vezi”, atingi” si apoi “esti”, se arata intr-un articol publicat in timesofindia.indiatimes.com.
“A fiINTELIGENT
Inteligenta spirituala inseamna sa poti sa iti educi constiinta, sa tii cont de ea si sa asculti de ea. Totodata, inteligenta spirituala inseamna sa adresezi intrebari propriei persoane si sa fii pregatit pentru a-ti trai raspunsurile. Intr-un articol aparut in publicatia sourcesofinsight.com, Stephen Covey sugereaza anumite modalitati de a ne dezvolta inteligenta spirituala. Citirea unei carti si meditatia, afundarea in muzica si literatura de calitate, gasirea unei modalitati de a comunica cu natura, mentinerea fidelitatii fata de valorile tale cele mai inalte, a incerca sa contribui la o cauza anume, toate acestea sunt metode ideale pentru a spori inteligenta spirituala, este de parere Covey.
"Punctul lui Dumnezeu": Spiritul simte. Traieste. EsteINTELIGENT
Inteligenta spirituala exista si este considerata o dimensiune importanta a inteligentei. Ea nu are nimic de a face cu religia sau religiozitatea. Oamenii de stiinta atesta existenta unei anumite zone-Dumnezeu in creier. “Punctul lui Dumnezeu” a fost studiat de Persinger si de Ramachandran, fiind considerat a fi un centru spiritual incorporat in creier. Se pare ca punctul lui Dumnezeu este localizat la nivelul conexiunilor neuronale din lobii temporali. In cadrul cercetarilor si a testelor efectuate, au fost efectuate scanari cu emisii pozitronice. Oamenii de stiinta au constatat ca ariile neuronale se luminau ori de cate ori participantii la experiment purtau conversatii spirituale sau care il aveau in centru pe Dumnezeu. Creierul, nu doar inima, este sensibil fata de astfel de valori. Sa ne mire oare acest lucru?
In cadrul unei prelegeri tinute la Conferinta Stiintei si a Constiintei din New Mexico, aprilie 2001, Dana Zohar, specialist in fizica cuantica, sesiza 9 caracteristici ale Inteligentei Spirituale:
- capacitatea de a infrunta durerea, tragedia sau suferinta si de a accepta propriile greseli si a invata din ele
-capacitatea de a fi holistic, receptiv si deschis la tot, putand sesiza relatiile si legaturile care exista intre lucruri
-constientizarea sinelui: a sti cine esti cu adevarat si a sti ca esti conectat la intreg universul
-abilitatea de a celebra diversitatea: a fi recunoscator pentru faptul ca esti diferit de ceilalti
-abilitatea de a intreba “de ce”
-independenta de context – curajul de a fi independent si altfel, curajul de a nu te adapta conventiilor
-capacitatea de a RE-pune in rama, de a integra un lucru sau o situatie anume intr-un context anume
-spontaneitatea – abilitatea de a raspunde lumii intr-un mod corespunzator, fara toane sau frica.
-capacitatea de a te lasa condusa de viziuni, valori sau idealism
http://www.esoterism.ro/ro/inteligsuflet.php
Atunci când suntem în armonie cu iubirea lui Dumnezeu, suntem în armonie cu iubirea din noi. Atunci, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră, devine un miracol. Durerile și dezamăgirile dispar, rănile sufletești se vindecă și soarele iese din nou pe cer.
Când ne îndepărtăm de sursa noastră de Lumină și lăsăm prin ignoranță, ne prețuire sau nepăsare, ca valorile și flacăra iubirii să se stingă, când uităm de conexiunea cu iubirea din noi, când prin nemulțumiri lăsăm ca nori negrii ai îndoielilor și negativității să se strângă pe cerul vieții, când tot ceea ce ni se întâmplă nu mai par a fi destul de mulțumitoare pentru noi, când pentru toate neajunsurile și neîmplinirile noastre găsim vinovați și vinovății în afara noastră - vom oglindi lipsa de recunoștință față de viață și lipsa stimei de sine.
Pentru a schimba ceva atunci când toate par a ne fi potrivnice sau când durerile și nemulțumirile ne copleșesc, este esențial să înțelegem că, așa cum totul are un început și un sfârșit - așa și, orice sfârșit presupune și un nou început. Iar acest început, presupune gânduri, crezuri, emoții și atitudini diferite față de cele prin care ne-am atras consecințele nefavorabile sau potrivnice.
Așa cum anotimpurile și anii noștri se succed, așa și ciclurile vieți își găsesc armonia și echilibrul: între începuturi și sfârșituri, între nopți și zile, între bucurii și tristeți, între dureri și plăceri, între reușite și neîmpliniri, între iertare și ură, între ridicări și coborâri, între iubiri și dezamăgiri... Toate au darul să ne învețe să iubim și să ne prețuim și să prețuim, tot ceea ce este și ființează pe acest Pământ.
Fiecare dintre noi, ne aflăm pe paliere diferite de evoluție și percepție. În consecință, e firesc să ajungem să experimentăm prin gânduri, sentimente și trăiri - binele și răul, prin lumina sau întunericul oglindite din inima și sufletul nostru. Tot ceea ce trăim are rostul de a ne călăuzi către Adevăr și Lumină, învățându-ne prin experiențele și consecințele vieții, să discernem ”lumina” de ”întuneric” și să separăm ”binele” și valoarea, de ”răul” și non-valoarea din noi, pentru a le ști recunoaște, vindeca sau schimba - atunci când prin ochii minții și a sufletului, le oglindim în afara noastră și le recunoaștem în ceilalți, ca și calități sau defecte.
Sandor Kasza
Ultima modificare făcută de latan.elena; 29.05.2015 la 19:30.
Vindecarea de durere
Nu poți veni la Dumnezeu…dacă nu treci prin noaptea întunecată a sufletului…
Cum te poți ridica din cenușa durerii tale, dacă nu recunoști și nu accepți durerea?
Cei care pretind că nu există o rană acolo, nu-și încep călătoria spirituală.
Dacă vrei să te vindeci, amintește-ți… lasă durerea să iasă; recunoaște și acceptă rana. Trăiește împreuna cu ea și las-o să te învețe.
* Simte durerea. Amintește-ți violența.
* Iartă-te
* Fii bun cu tine însuți.
* Vezi durerea făptuitorului răului.
* Vezi violența ca un strigăt după iubire.
* Acum ridică-te.
* Jură că nu vei mai fi niciodată o victimă.
* Jură că nu te vei mai trăda niciodată.
* Înțelege că ai acceptat durerea, deoarece ai dorit iubire și nu ai știut cum să o capeți.
* Spune ce dorești acum.
* Spune-i nu abuzului.
* Învață să spui DA la ceea ce dorești.
* Învață să spui NU la ceea ce nu dorești.
* Nu face confuzie între cele două.
* Nu accepta ceea ce te face să nu te simți bine.
* Spune adevărul, chiar dacă asta ar însemna să te părăsească toți ceilalți.
* Fii ferm. Mergi înainte cu viața ta.
* Dorește să simți ceea ce simți și să-i faci pe alții să știe ce simți. Însusește-ți ceea ce simți și nu-i face pe alții responsabili pentru aceasta.
* Să știi că vindecarea este un proces care ține o viață întreagă.
* Ai răbdare. Nu poți grăbi acest proces. Vindecarea se face în ritmul ei propriu și liniștit. Acceptă-l. Nu forța lucrurile, pentru că te intorci la frică și iar îngheți în ea. Acceptă să tratezi fiecare problemă în momentul prezent. Despre asta este vorba cand ne referim la calea spirituală. Vindecarea rănilor. Vindecarea durerii noastre personale, făcand-o publică. Găsindu-ne parteneri întru vindecare. Această lucrare nu poate fi făcută într-o peștera de munte.
Cea mai scurta cale spre iluminare este cea care trece direct prin inimile noastre….
PAUL FERRINI- LINIȘTEA INIMI
http://filedelumina.ro/2015/05/29/vindecarea-de-durere-2/#ixzz3bXN3YRq8
Momentan sunt 116 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 116 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje